România noului val civic al liceenilor. Generaţia AEC, AEB, CNE

Alex Bajdechi, Alex Manda, Andrei Popa, George Fărăoanu, Vlad Popovici, Gabi Grădinaru, Delia Grigore, Dumitru Godină, Cristi Ghingheş, Iulia Miron, Horia Oniţă, Cătălin Zugravu... Dragilor, cred că aţi început deja să staţi binişor în gâtul establishment-ului "rinocerizat" din Educaţie, care v-ar mânca, frumoşi şi tineri cum sunteţi, cu fulgi cu tot. Pentru ceea ce faceţi, aveţi sprijinul meu necondiţionat. În rest, rămâne cum a stabilit Gandhi.

Cum adică, rămâne cum a stabilit Gandhi? Iată cum:

"First they IGNORE you. Then they LAUGH at you. Then they FIGHT you. Then YOU WIN."

Ceea ce faceţi voi acum este istorie a Educaţiei post-comuniste în România. Este civism de înaltă calitate. Este leadership real, în acţiune. Este, în fond, schimbare de paradigmă la firul ierbii, anume într-unul din cele mai sensibile puncte de transformare a şcolii ca sistem în România: reprezentarea celor aproape trei milioane de elevi din preuniversitar în raporturile cu instituţiile statului, prin organizaţii demne de statutul reprezentativităţii, adică organizaţii neatinse de răsuflarea verde-fetidă a "rinocerizării".Cel puţin trei atribute esenţiale ale acestui proces creat de voi sunt, în opinia mea, fără echivoc: reputaţia fără reproş – cultivată, înainte de orice, prin exerciţiul integrităţii voastre, atât la nivel individual, cât şi organizaţional; independendenţa de gândire şi acţiune – cu alte cuvinte, nesubordonarea mesajului vostru niciunei presiuni externe, fie ea politică, ori religioasă, ori administrativă; dreapta măsură – am în vedere nevoia permanentă de maturitate şi bună cumpănire a acţiunilor şi luărilor voastre de poziţie.

Cromozomul sine ira et studio are a fi parte integrantă din structura nucleului vostru celular, pentru consolidarea credibilităţii voastre publice. Iar vestea bună e că, atunci când binele public este cel pe care îl slujim (este şi cazul meu, deci suntem coechipieri), mesajul radical şi tranşant poate merge bine-mersi mână în mână cu atitudinea ne-mânioasă şi ne-părtinitoare visceral. Dimpotrivă, ochii injectaţi de patimă nu numai că nu ne consolidează poziţia, ba, dimpotrivă, ne vulnerabilizează semnificativ, făcându-ne prizonierii propriilor noastre orbiri pătimaşe. Nu e cazul vostru,  dar am considerat de cuviinţă să pun tema pe radar: întotdeauna este extrem de important să nu ne pierdem minţile.

V-aţi instituit deja, şi aţi făcut-o tranşant, cu aplombul specific vârstei voastre minunate. Nu aţi cerut voie. V-aţi luat scaunele şi v-aţi aşezat, pur şi simplu, la masa conversaţiei despre putere şi influenţă în Educaţie, luându-i pe toţi prin surprindere: wtf is going on here?!... Well, too late, folks: fait accompli!...

Foarte bine! Felicitări! Cei cu vârste de două-trei ori mai mari decât ale voastre ar trebui să-şi ia notiţe de la voi, ca să înveţe “cum se face”, de la cei mai buni. Well done, friends – TOTAL RESPECT!

După cum aţi constatat, până acum doar jurnaliştii au semnalat public acţiunile voastre curajoase. În rest, lumea tace, în expectativă, urmărind (interesaţi sau nu) evoluţia evenimentelor. Ce-o să fie cu ăştia, dom'le?  Îşi rup gâtul? Nu? Devin ascultători şi concilianţi? Nu? Dau la pace? Nu?... NUUU?!...

Eu nu doresc să rămân în expectativă. Am ceva expertiză şi experienţă în materie de leadership, precum şi ceva prezenţă publică în conversaţia  despre schimbarea paradigmei Educaţiei în România, pentru a vă transmite acum, la scenă deschisă, feebdack-ul meu pozitiv şi a reconfirma sprijinul meu deplin în ceea ce faceţi, dacă (şi numai dacă) aveţi nevoie de opinia mea profesională. Asociaţia Elevilor din Constanţa, Asociaţia Elevilor din Bacău şi (în sfârşit!...), Consiliul Naţional al Elevilor înseamnă, azi, ieşirea in style din conformismul călduţ-duplicitar "utecist" al reprezentării instituţionale a elevilor. Este un punct de inflexiune istoric în Educaţia din România. Vă puteţi trece în cont această schimbare de paradigmă la firul ierbii, cu conştiinţa împlinirii unei misiuni de etapă extrem de necesare în tabloul de ansamblu al cadrului strategic al schimbării paradigmei Educaţiei.

Fiul nostru împlineşte anul acesta treizeci de ani. E om la casa lui, are o familie minunată şi face foarte bine ceea ce face. Dacă aş avea copii de vârsta voastră, aş fi extrem de mândru dacă ei ar alege să vă fie coechipieri în ceea ce faceţi acum pentru colegii voştri liceeni – anume, să fiţi vocea autentică a generaţiei voastre, pentru o Românie de secol XXI cu o Educaţie de secol XXI. Chapeau!...

În rest, cum spuneam, rămâne cum a stabilit Gandhi:

YOU WIN!

Vă mulţumesc pentru răgazul acordat mesajului meu şi vă transmit un gând bun, cu bucurie, de la Harvard Kennedy School.

Chipintaci!  :-)