România, 2013: Curriculum ”de lemn”

În orice ţară normală din ziua de azi, educaţia se întemeiază pe cheia de boltă a valorilor Şcolii ca sistem, valori sădite şi cultivate în sufletele şi minţile copiilor printr-o arhitectură curriculară adevărată, vie, de secol XXI. Nici vorbă de aşa ceva în "planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul (sic!) primar". România "DE LEMN" începe cu şcoala "DE LEMN"!...

“Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară

Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. [...]”

Nicolae Labiş, Moartea căprioarei

Pe cuvânt de onoare: atât de mult mi-aş fi dorit să dea greş bătaia acestei puşti!... Şi să vorbesc despre “planul-cadru pentru învăţământ primar” ca despre un autentic punct de inflexiune în schimbarea paradigmei comuniste a educaţiei din învăţământul preuniversitar! Şi să vorbesc altfel decât ca despre un produs “de lemn”, cu vorbe “de lemn”, al unor minţi “de lemn” – sensul sintagmei este cel folosit în excepţionalul text publicat de Humanitas în 2005 având-o ca autoare pe Françoise Thom:

 "În vremurile noastre ar fi comod să înţelegem limba de lemn ca pe un mecanism pus în aplicare, prin urmare posibil a fi întâlnit doar în regimurile totalitare, şi în special în comunism. Cum noi nu ne mai aflăm într-un regim totalitar iar comunismul pare definitiv depăşit, s-ar părea că subiectul acestei cărţi nu ne mai vizează decât indirect. Numai că situaţiile critice cauzate de practicarea limbii de lemn nu încetează să apara. Doar ni s-a propus imediat după revoluţia din decembrie '89 să intrăm într-o nouă etapă a „dezvoltării“ ţării noastre, cea a „comunismului cu faţă umană“. Sau ni s-a sugerat că dacă încercăm să ne înţelegem trecutul recent, ceea ce ne-ar permite să vedem de ce au atâta priză la public foştii activişti de partid, adică neocomuniştii, nu ne mai putem adapta la prezentul „democratic“, orbiţi fiind în încercarea de a rezolva niste probleme ce sunt deja depăşite – doar trecutul comunist a dispărut odată cu revoluţia, nu? Iar exemplele folosirii limbii de lemn în continuare pot fi multiplicate. Atunci limba de lemn nu este numai de domeniul trecutului, unul mort şi îngropat, ci al unui trecut care incă ne bântuie. Ea e un strigoi care încă ne stăpâneşte şi de care nu ne putem elibera decât dacă îl înţelegem".

Dar, cum spuneam, văile vuiră!

Mai mult eu nu doresc să comentez acum planul-cadru, în afara următorului feedback specific şi măsurabil:

clasa a IV-a: 13 DISCIPLINE / semestru! REPET – atenţie, vorbim de România anilor 2013 şi mai departe:

clasa a IV-a: 13 DISCIPLINE / semestru!

Scrie dna prof. Emilia Ştefan (Întorsura Buzăului): "Voiam să spun Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie, dar nici pălăria nu şi-a schimbat-o. Vorba lui nenea Iancu: Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo... - De actualitate, nu?"

Şi scrie dl prof. Adrian Ierulescu (Bucureşti): "Nimic din acest plan-cadru nu arată care sunt valorile pe care le oferă. Competenţe şi cunoştinţele pe care le capătă elevii dacă nu sunt centrate pe valori autentice precum muncă, familie, cinste, civism sunt inutile. Apreciez creşterea numărului de ore de educaţie fizică şi dezvoltare fizică armonioasă. De acord cu feedback-ul anterior: aceeaşi Mărie, aceeaşi pălărie – doar panglica un pic retuşată..."

Şi scrie dna prof. Monica Dvorski (Bucureşti): "Dincolo de faptul că avem de a face cu un tabel relativ sec şi niste titluri noi de arii curriculare/materii (ex.: Sănătate şi motricitate, muzică şi miscare) sub care, pentru moment, putem pune fiecare ce credem..., nu văd principii de construcţie, nu văd perspectivă şi nu văd argumente solide pentru valoarea noutăţilor propuse şi subliniate în text. Ba unele "noutăţi" ne trimit înainte de '98. Şi nu pot să nu citez că e de discutat: 'o noutate a acestui proiect... o constituie absenţa plajei orare pentru disciplinele din trunchiul comun, în scopul asigurării echităţii şi a unităţii de formă a planului-cadru'... ”

Închei invitându-vă să citiţi pe îndelete de aici, despre aceeaşi temă (curriculum / plan-cadru):

- la "NOI" - în cuvintele oficiale, ²de lemn², ale establishment-ului

- la "EI" - în cuvintele normale şi vii ale profesioniştilor echipei IBO (arhitectura curriculară a programului PYP – Primary Years Programme, 3-12 ani)

- şi, din nou, la "NOI" - un text excepţional al unui profesionist excepţional din afara establishemnt-ului, dna prof. univ. dr. Elisabeta Stănciulescu.

Repet, România, 2013 - clasa a IV-a: 13 DISCIPLINE / SEMESTRU!...

Cu ce-am greşit oare, ca naţie, de avem de ispăşit atâta încremenire în proiect, Dumnezeule mare?!