Republica Moldova, fără „Orizont” în politica externă

A trecut mai bine de o săptămână de la arestarea şi expulzarea de către autorităţile de la Chişinău a celor şapte cetăţeni  turci . Membri ai celor mai prestigioase instituţii de învăţământ din Republica Moldova, precum liceul Orizont, instituţii pe care regimul de la Ankara le consideră însă  afiliate mişcării Hizmet, cetăţenii turci au fost expulzaţi pe baza unor probe destul de subţiri, a relatat presa de la Chişinău.

Mai mult, presa de peste Prut a făcut repede conexiunea între o serie de vizite realizate de către politicienii de la Chişinău în Turcia, şi mai ales între expulzarea celor şapte cetăţeni şi cele şapte milioane USD pe care Ankara le-a oferit pentru renovarea Palatului Prezidenţial de la Chişinău.

Acum, autorităţile politice se eschivează în a-şi asuma răspunderea faţă de acest incident, în contextul în care subiectul a fost puternic mediatizat în toată presa internaţională care a criticat decizia Chişinăului de a colabora, de o asemenea manieră, cu un regim pe care Occidentul îl acuză de încălcarea drepturilor omului.

Preşedintele Igor Dodon a încercat chiar, într-o primă fază, să compare situaţia celor şapte cetăţeni turci cu decizia Chişinăului de a expulza trei diplomaţi ruşi, pe fondul unor decizii luate de către majoritatea statelor europene ca urmare a cazului Skripal.

Conştientizând apoi gravitatea situaţiei, precum şi că decizia Chişinăului  încalcă normele de drept internaţional, neputând fi comparabilă cu niciun alt precedent gest diplomatic, Igor Dodon şi-a schimbat ieri poziţia, menţionând că  “preşedenţia Republicii Moldova nu este nicidecum implicată în acest caz”.

Încălcarea normelor de drept internaţional vine ca urmare a faptului că Republica Moldova e expulzat solicitanţi de azil, forţându-i pe aceştia să se întoarcă într-o ţară unde sunt suspiciuni că nu vor avea parte de un proces corect, fiind totodată supuşi torturii.

Această decizie arbitrară  scoate politica externă a Republicii Moldova de pe traseul său european, plasând-o pe un orizont cu state precum Kosovo, care au recurs la aceste tipuri de  metode. Chiar şi acolo însă, ministrul de interne şi alţi oficiali au fost demişi apoi ca urmare  a incidentului, rămânând de văzut cine va deconta plata politică de la Chişinău pentru o decizie care arată că pentru Republica Moldova între suveranitate şi  suzeranitate este o graniţă destul de incertă, dacă acest lucru presupune sacrificarea intereselor naţionale în dauna intereselor unor lideri politici.

Foarte probabil, Chişinăul nu va avea cum să demonstreze că şapte profesori, care au contribuit la construcţia celor mai bune instituţii de învăţământ din această ţară, au reprezentat o ameninţare la adresa statului. Chiar şi aşa, arestarea acestora ar fi trebuit să fie un gest primordial expulzării, motiv pentru care Republica Moldova va primi o amendă destul de semnficatică din partea CEDO.

Efectul mediatic însă, va întări sprijinul pentru aceste tipuri de instituţii din România şi statele occidentale.