Recuperarea creştină a lui Vladimir Putin

Dacă încurcate sunt căile Domnului, atunci ale politicii cum mai sunt? Şi ce se întâmplă dacă, la acest început de mileniu III, este revigorată surprinzător şi în forţă arma diplomatică a credinţei religioase ca parte a repoziţionării strategice majore care însoţeşte repunerea fundamentală în pagină a structurilor geo-strategice de putere şi influenţă?

Later Edit: Papa Francisc îl va primi în audienţă pentru prima dată pe preşedintele rus Vladimir Putin în după-amiaza zilei de 25 noiembrie, a anunţat joi purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi, relatează AFP.

Desigur, în spaţiul occidental, Biserica Catolică a jucat întotdeauna în zona proximă marilor aranjamente politice globale, chiar dacă implicarea ei a fost mai discretă şi destul de ferită de canalele diplomatice tradiţionale. Un exemplu, printre multe altele, îl constituie poziţia (dar şi foarte multele acţiuni concrete) ale Papei Ioan Paul al II-lea, actor de primă importanţă în în marea operaţiune a Occidentului care a dus la slăbirea treptată a unora dintre ţările-cheie ale fostului bloc comunist, grăbind prăbuşirea acestuia. În spaţiul nostru, din cauzele istorice evidente, Biserica Ortodoxă nu a putut evolua în asemenea coordonate, nefiind nici chemată şi nemaiavând demult puterea de organizare pentru a se implica în mişcarea de răsturnare a lumii comuniste.

S-au schimbat condiţiile, s-a reaşezat oarecum tabla de şah geo-strategică, se anunţă marile mişcări inevitabile în aşteptatarea cărora principalii actori globali trimit deja mesajele privind partajul noilor zone de influenţă. Sau sunt angrenaţi direct în bătălia pentru delimitarea acestora. Departe de noi şi de ştiinţa de a ne juca atuurile strategice chiar şi această zonă a diplomaţiei religioase, Rusia îşi reface arsenalul diplomatic prin adăugarea unui element nou: implicarea Bisericii Ortodoxe şi valorilor creştinismului (în termenii apropiaţi de un acum uitat de mulţi mesaj de pan-slavism), în recuperarea influenţei în spaţiul Orientului Apropiat.Primul mesaj important în acest sens a fost dat cu ocazia manifestărilor de la Moscova închinate aniversării a 1025 de ani de ortodoxism rus, atunci când Preşedintele Putin a chemat comunitatea internaţională să se opună represiunilor contra comunităţilor creştine. Violarea drepturilor comunităţilor religioase, inclusiv a creştinilor ortodocşi din Orientul Apropiat şi Africa trebuie să fie în centrul atenţiei comunităţii internaţionale, a declarat Vladimir Putin, adăugând:

Cu nelinişte şi durere observ tensiunile inter-religioase din întreaga lume, violarea drepturilor comunităţilor religioase, inclusiv ale creştinilor ortodocşi în numeroase ţări, mai ales în Orientul Apropiat şi în Africa de Nord. Cred că, din partea comunităţii internaţionale, trebuie să se acorde o atenţie susţinută acestei probleme grave..Drepturile minorităţilor religioase, mai ales cele ale creştinilor, sunt încălcate pretutindeni pe planetă şi omenirea trebuie să ia măsuri pentru a face ca aceste situaţii să înceteze...asemenea conflicte ar putea avea consecinţe şi mai grave...Rusia are o mare experienţă în reglementarea conflictelor, de realizare a înţelegerii şi menţinere a păcii inter-confesionale, experienţă pe care este gata să o împartă cu alte ţări ”.

Atenţie la această formulare cu totul nouă în spaţiul ofertelor internaţionale: menţinerea păcii inter-confesionale. De aici, mai este un pas foarte mic de făcut în planul jurisdicţiei internaţionale pentru a completa principiul  dreptului la “intervenţie umanitară” cu noua dimensiune presupusă de potolirea prin forţă a unor conflicte inter-religioase care provoacă acum exploziţiile nesfârşite din Orientul Apropiat. Şi nu numai...

Recuperarea creştină a lui Vladimir Putin este însă doar o parte din ofensiva multidimensională ce vizează recuperarea pozţiţiilor şi influenţei pe care ruşii o aveau în urmă cu cîteva decenii în zona Orientului Apropiat, exploatând foarte abil oportunitatea extraordinară oferită de ridicarea masivă a unui sentiment anti-american. Rezultatul?

Iată una dintre pancartele purtate de manifestanţii din Piaţa Tahrir în timpul revoluţiei Primăverii Arabe...şi combinaţi asta cu rapoartele privind încheierea unui acord ruso-egiptean privind livrări de armament sofisticat, prima revenire în zonă a Rusiei după 35 de ani.

Doar atât? Deloc, dacă ne uităm la poziţia unui site ultra-favorabil intereselor israeliene, Europe-Israel, unde, pe 2 august 2013, este publicat un articol semnat de Ralph H.Sidway  (creştin ortodox, cercetător  specializat în problemele Islamului), intitulat Morala îşi schimbă tabăra.

„Printr-o schimbare de aliniere politică şi mondială a SUA, poate cea mai semnificativă după răsturnarea Rusiei creştine de către revoluţia bolşevică din 1917, Barack Hussein Obama a transformat America, din republică democratică occidentală centrată pe valorile creştinismului, într-o oligarhie pro-islamistă cuprinsă de scandaluri în stil sovietic şi trimiţând în zona de umbră sute de milioane de victime inocente din întreaga lume...Rusia imperială se considerase mult timp drept moştenitoarea coroanei Bizanţului şi imperiul protector al creştinilor ortodocşi. Se pare că, încercând să reimagineze rolul său în secolul XXI, Rusia şi-a extins mandatul pentru a introduce în ecuaţie pe toţi creştinii autohtoni din Orientul Mijlociu şi din lume. În acest moment, este singura ţară care posedă viziunea morală, forţa politică şi economică (în mod cert, şi pe cea militară) forţa şi voinţa de a asuma rolul de meditor, apărător şi protector al creştinilor tradiţionalişti, mai ales a celor care trăiesc în lumea islamică. Papa de la Roma are o voce, dar nici un fel de putere. Statele Unite sub Barak Obama au o voce şi putere, dar nu şi claritatea morală şi dreptul de a fi un lider....Printr-o mişcare spectaculoasă de schimbare la faţă, prima după revoluţia bolşevică, acum Rusia este de partea a ceea ce este drept, către Rusia se îndrepată cu speranţă creştinii din întreaga lume ”.

Dincolo de vizibilele şi mult prea îngroşate accente propagndistice (dacă vreţi să lecturaţi întreg textul, îl puteţi accesa aici, se semnalează o problemă majoră şi foarte reală: poate să apară o combinaţie nouă de vectori extrem de diverşi care să acţioneze într-o sinergie rapidă, pe fondul unei dezvoltări importante a sentimentelor anti-americane în zona Orientului Apropiat şi dublate de tensiunile la fel de reale şi masive din spaţiul euro-atlantic. Toată lumea are acum ceva de reproşat Americii: băieţii din Tea Party unui Obama pe care îl socotesc responsabil de toate relele abătute asupra SUA, aliaţii arabi care acuză lipsa de susţinere în răsturnarea lui Assad şi repoziţionarea politicii americane faţă de formulele statale rezultate după Primăvara Arabă, Israelul care ridică tonul în momentul când SUA se apropie de o finalizare a negocierilor cu Iranul ceea ce, pentru ei, reprezintă o trădare a unei prietenii şi unui angajament istoric de susţinere necondiţionată....Rusia a ales acest moment pentru a trece la ofesivă diplomatică.

De una singură? Este o asemenea acţiune o parte dintr-un încă neştiut protocol privind restructurarea globală a pieţelor de putere? Este doar o simplă suită de coincidenţe şi nimic altceva, adică doar propagandă ? Toate împreună, anunţând că ceva se schimbă şi nu toţi au fost informaţi corect şi la timp despre ce este vorba? Care este preţul plătit pentru rămânerea în afara jocurilor?

Restructurarea puterii globale are loc acum, cu noi sau fără noi, cu informaţia strategică şi pe mesele noastre sau nu. Cre ar putea fi consecinţele fundamentării şi organizării unei mişcări creştine pe plan global care să se opună ofensivei fundamentalismului islamic? Este posibil ca, destul de curând, să începem să vedem că încep să se formuleze drăspunsuri şi atunci, „recuperarea creştină” a lui Vladimir Putin să semnaleze ceva cu mult mai amplu la scară planetară.