Profanatorii
0Departe de noi, străin complet de interesul nostru imediat centrat pe mesele succesive prin care sărbătorim trecerea spre noul an, are loc o suită de evenimente care anunţă o schimbare de proporţii.
Africa devine, cu încetul, dar de acum predictibil şi sigur, noul pământ islamic şi terenul pe care se dezvoltă o serie de mişcări fundamentaliste, dezechilibrând complet harta geo-politică cu care se intrase în acest început de secol XXI şi infirmând total previziunile serviciilor de informaţii occidentale care, se bazau până mai ieri pe conceptul "islamismului moderat" ce trebuia să domine în toată regiunea şi mai ales în Maghreb.
Idee deloc nouă, căci ea se cristalizase, mai întâi ca promisiune, apoi chiar ca embrion de realitate imediat după încetarea epocii coloniale, chiar dacă, foarte rapid, occidentalii au trebuit să accepte ideea că noile state erau din ce în ce mai departe de formula democraţiei occidentale, fiind guvernate de mici despoţi locali, tentaţi evident de ideea transmiterii puterii pe cale ereditară sau, în cel mai rău caz, pe baza aparteneţei la acelaşi clan sau trib.
Aveau măcar un merit: deşi state musulmane, ele refuzau (şi nu numai declarativ, dar şi prin prevederi legislative foarte clare şi dure) orice formulă de existenţă a mişcărilor islamiste fundamentaliste. Numai că, pe fundal, acestea continuau să existe şi celulele lor se deplasau dintr-un stat în altul, profitând fie de de goluri legislative, fie de bunăvoinţa mai mult sau mai puţin mascată a unora dintre liderii zonali, fie de apariţia unor stări conflictuale succesive de genul celor din Liban.
Lucrurile au degenerat, poziţia ţărilor occidentale s-a fragmentat şi nuanţat în funcţie nu de interesele geo-politice ale Occidentului ci de interesele economice (recte ale industriei de armament) şi astfel, iarăşi prin raţionamentul ciudat al unor agenţii de informaţii europene şi americane, a apărut un al doilea concept, cel care vorbeşte şi acum despre nevoia de a invita la dialog politic şi guvernare mişcări declarate teroriste, speranţa fiind ca, prin legitimare, să fie obligate la un comportament acceptabil pentru scena internaţională.
Coroborate cu eşecurile succesive din perioada post-Irak, din Afganistan, toate aceste mişcări contradictorii şi nehotârârea perpetuă a Occidentului, a favorizat nu o scădere a presiunii, ci o extindere a modelului islamismului fundamentalist, ceea ce face ca, acum, comportamentul talibanilor afgani să fie regăsit la multe mii de kilometri distanţă, în Africa de vest. În urmă cu o săptămână eram la Dakar când, în ţara vecină, Mali, grupări islamice fundamentaliste distrugeau statui de valoare inefăcuseră, cu peste un deceniu în urmă, cei stimabilă din situri arheologice, exact cum din Afganistan, dinamitând unul dintre cele mai vechi grupuri statuare, tezaur al umanităţii, înregistrat ca site în patrimoniul UNESCO.
Egiptul devine oficial stat islamic cu o constituţie inspirată direct de Sharia, mişcarea se propagă peste întreg nordul Africii, cuprinde treptat zone vaste din Africa. Nu se poate să nu ne intereseze ce se întâmplă în zonă deoarece un şir de state, ameninţate de război civil sau fiind chiar în război civil, sunt pe cale să se apropie de faliment economic.
Numai în Egipt, spre exemplu, rezervele de devize au scăzut doar în luna noiembrie cu 448 de milioane de dolari, ajungând acum la 15 miliarde de dolari faţă de mai mult de 35 de miliarde certificate înainte de căderea lui Hosni Mubarak în februarie 2011. Căderea economică a unui stat de importanţa Egiptului ar putea provoca consecinţe dramatice pentru întreaga zonă căci, în spate, profanatorii din Afganistan sau Mali aşteaptă demult revanşa istorică a revenirii lor în scenă. Puţin le pasă lor de problemele economice, raţionamentele de tip occidental le sunt străine şi privesc cu profundă ostilitate orice ingerinţă, chiar de tip umanitar şi în regim de urgenţă.
Profanatorii sunt pe cale să constituie acum un sistem de putere de o duritate ideologică de neimaginat pentru occidentalul romantico-democratic al zilelor noastre şi, dacă vom continua să ne uităm în altă parte, asta se va petrece pe o zonă geografică enormă, tangentă cu zona de graniţă a Europei din care şi noi facem parte.