
Posibil atac americano-israelian împotriva Iranului.: consecințe regionale și globale
0Îngrijorările sunt deosebit de accentuate, mai ales că nivelul de amenințare existent depășește, cel puțin potențial, nivelul pe care l-ar presupune un conflict clasic în limite regionale, cu implicarea a doar câțiva combatanți. Dar îngrijorări de acest fel au existat și până acum. Să vedem din ce cauză au escaladat brusc și cine s-ar putea afla implicat în conflict, cu ce forțe și, mai ales, cu ce consecințe directe pentru Europa și, de aici, Doamne ferește și apără, chiar și pentru România.
De ce România? Ce-avem noi cu Iranul și de ce am intra noi într-un eventual scenariu lansat de Iran? Poate, ar putea s-o facă sau toate astea nu sunt decât temeri cu totul teoretice, bune doar să distragă atenția de la mișcările păguboase care, acum, au antrenat lumea, pe toate fronturile imaginabile, în cheltuieli directe sau preventive legate de obsesia de a avea cât mai multe arme și cât mai distrugătoare posibil, angrenați fiind într-un război al declarațiilor marțiale care, cum vedeți, se transformă ici și colo în conflicte deschise?
Ce avem noi cu Iranul? Bună întrebare,. Mai ales că, beți spune, direct, nu ar exista niciun focar explicit, direct, imediat sau previzibil de explozie. Nu-i așa sau, cel puțin, nu-i așa în perspectiva unui conflict care, început cu actorii care se desenează acum ca participanți direcți, are deja desemnate linii posibile de extensie.
În consecință, să reamintim cum faptul că, pe 19 februarie 2026, Uniunea Europeană https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2026/02/19/eu-terrorist-list-council-designates-the-islamic-revolutionary-guard-corps-as-a-terrorist-organisation/ a înscris în mod oficial Gardienii Revoluției pe lista sa de organizații teroriste. Decizie foarte importantă și cu o primă consecință extrem de dureroasă pentru Iran: înghețarea cu efect imediat a tuturor conturilor și depozitelor financiare în Europa precum și interdicția ca orice operator din oricare Stat Membru UE să pună la dispoziție iranienilor. Imediat, la ca răspuns la această decizie extrem de dură a venit reacția statală iranian, cea care ridică la un cu totul nou nivel tensiunile existente și se constituie ca o amenințare imediată, directă, absolut limpede și fără limitări la adresa forțelor armate ale UE. Astfel, Iranul a anunțat că toate forțele armate navale, aeriene și terestre Statelor Membre UE sunt din acest moment considerate drept „organizații teroriste”, fiind invocat principiul reciprocității. Ministerul iranian de externe a descris acțiunea decisă de UE drept „ilegală și nejustificată” și a spus că reacția sa se bazează pe art.7 din Legea din 2019 privind Contramăsurile, cea care permite Teheranului să ia măsuri echivalente împotriva oricărui stat care impune decizii cum este cea adoptată de UE.
Iată cum ,tehnic, chiar înainte să se deschidă oficial conflictul, apar primele consecințe regionale și globale, fapt extrem de serios deoarece, din acest moment, conform anunțului iranian, scena s-a deschis și scenariu s-a complicat extrem de tare deoarece ,- fie și teoretic, să sperăm că lucrurile rămân la acest nivel – Iranul a comunicat, în clar, ceva care seamănă teribil de tare cu o declarație de război directă la adresa UE și forțelor armate ale tuturor Statelor Membre, fără niciun fel de excepție. Revin astfel în actualitatea imediată capacitatea de intervenție a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice cunoscuți și sub numele de Pasdara („păzitori” în farsi), divizia de elită a forțelor armate iraniene, unitate creată după Revoluția Islamică și cu o existență paralelă cu cea a armatei iraniene, subordonată direct și exclusiv Ayatolahului Ali Kamenei, Ghidul Suprem al Iranului.
Constituie elementul cheie al unui răspuns armat al Iranului dar, în contextul temei acestui articol, mi se pare că trebuie insistat asupra a ceea ce se numește Forța Qods (sau Forța Al-Qods), unitatea de elită a CGRI specializată în operațiuni externe. Serviciile de informații au furnizat nenumărate date privind acțiunile prin care Forța Qods furnizează arme, asigură pregătirea și oferă susținere totală grupărilor care alcătuiesc așa-numita „axă a rezistenței” printre care, conform rapoartelor respective, se numără cei din Hezbollah, milițiilor Houthi din Yemen, numeroaselor organizații și miliții locale șiite din Irak („Forțele de mobilizare populară” și Siria (comandant Al-Qods, Esmail Ghaani, a ajuns la Bagdad la începutul acestui an pentru a pleda pentru unitatea milițiilor pro-iraniene) dar și unele celule europene, fie păstrate „în adormire”, fie, cum s-a spus că a fost cazul în Suedia, lucru confirmat de serviciile de securitate de acolo, iranienii ar fi folosit serviciile unor rețele infracționale locale pentru acțiuni punctuale împotriva unor ținte evreiești. Lor li se adaugă grupările Hamas și Jihadul palestinian, adică celulele care au reușit să fugă la timp din Gaza și despre care se crede că-și refac structurile fie în țările arabe vecine, fie, din ce în ce mai posibil, în țări europene unde există deja importante comunități palestiniene în care au fost formate și acum sunt activate elemente radicalizate.
În plus, deoarece, deocamdată, este imposibil să fie estimată reacția marilor aliați ai Iranului în cazul în care Teheranul va cere ajutor.
În plus, să reamintim că Rusia a semnat recent un acord strategic de parteneriat global cu Iranul http://www.kremlin.ru/supplement/6258. Luna aceasta, afirmă de diverse rapoarte ale agențiilor specializate că Teheranul a semnat cu Moscova un acord în valoare du 589 de milioane de dolari pentru cumpărarea de mii de rachete antiaeriene rusești (sisteme Verba https://www.reuters.com/world/middle-east/iran-agreed-secret-shoulder-fired-missile-deal-with-russia-ft-reports-2026-02-22/#:~:text=By%20Reuters,Israel's%20military%20campaign%20against%20Iran. ) pentru refacerea capacităților sale de apărare antiaeriană afectate după atacurile de anul trecut. Tot luna asta China și Iranul au finalizat acordul de achiziție pentru rachete anti-navă supersonice tip CM-302 ce urmează să fie folosite pentru securizarea strâmtorii Ormuz. China (care cumpără aproximativ 90% din petrolul iranian a livrat recent către Teheran și foarte performante sisteme de apărare antiaeriană HQ-9N.
De partea cealaltă, încă nu e clar nici cine se va alătur unui atac american sau americano-israelian Și, poate extrem de important pentru România, de unde ar putea pleca spre Iran valurile de bombardiere strategice precum și aeronavele de aprovizionare căci s-ar putea repeta scenariul de odinioară în care țările musulmane să decidă că aeroporturile lor nu vor putea fi folosite pentru o acțiune militară împotriva altei țări musulmane. Asta s-a petrecut în 2003 în timpul Războiului din Irak când Arabia Saudită restrâns folosirea bazelor sale aeriene de avioane americane silite să plece atunci de la baza Al Udeid din Qatar, iar Turcia a interzis ca trupele americane care urmau să invadeze Irakul să folosească baze din Turcia. In perioada 2019-2025, Arabia Saudită, Emiratele, Qatarul și Kuweitul au informat SUA că nu aveau să permită folosirea spațiului lor aerian sau a bazelor lor pentru atacuri asupra Iranului. Se poate repeta situația și acum? Da, au spus deja responsabilii din Arabia Saudită https://www.facebook.com/100083445344773/posts/breaking-saudi-arabia-has-made-it-clear-that-it-will-not-permit-the-united-state/868368122621358/ . Da, spun și analiștii de la Middle East Eye https://www.middleeasteye.net/news/gulf-states-refuse-launching-pad-for-us-attacks-iran#:~:text=Saudi%20Arabia%20and%20other%20Gulf,table%20on%20a%20nuclear%20deal .
Deocamdată am văzut că aeroporturile din Bulgaria au găzduit foarte rcent un intens trafic de avioane militare americane dar poate că trebuie să luăm în calcul o viitoare proximă cerere americană, în caz de nevoie, ca aeroporturile militare românești să fie deschise plecărilor de avioane grele de bombardament și a celor de aprovizionare.
Vin timpuri foarte complicate despre care oficialii noștri nu știu și nu au nici măcar intenția să vorbească și pentru care nu știu cine este în totalitate pregătit...