Petiţie pentru suflet: salvaţi literatura cea mică!

Subsemnatul, Ungureanu Laurenţiu, ziarist verde, preşedinte onorific al Comitetului Naţional de Sprijin pentru Textierii Mici şi Mijlocii (CNSTMM), înaintez următoarea petiţie autorităţilor de management al calităţii şi organismelor cu abilităţi în domeniu, din ţară şi din străinătate. Solicit a se acţiona în consecinţă. Rog seriozitate.

Cer reevaluarea publică de urgenţă a întregului colectiv de scriitori, textieri şi alţi condeieri aşa-numiţi mediocri sau, dintr-o regretabilă rea-voinţă, chiar amatori! Cer reaprecierea riguroasă, în deplină conformitate cu importanţa socială, politică şi economică, a tuturor oamenilor de litere care semnează condica de prezenţă în edituri şi, în general, în orice publicaţii. Cer să fie oprită neîntârziat ghilotinarea operelor acestora. La 25 de ani de la Revoluţie, am ajuns unde am ajuns. Aşa nu se mai poate.

Ne aflăm într-un moment de tragic impas cvasielitist, din care doar talentul silitor ne mai poate salva! Doamnelor şi domnilor, trebuie, în mod necesar, să scoatem literatura cea mică, anonimă, din căminele culturale în care hibernează de prea multă vreme şi să o aducem în piaţa publică.

Deschideţi-vă sufletele pentru acest gen literar nedreptăţit social, iar el va apărea. La un moment dat, când va fi gerul cel mai mare în Piaţa Unirii şi când vă veţi grăbi să prindeţi ultimul metrou, literatura cea mică vă va aborda: „Vând cărţi, vând cărţi!“. Şi va avea vocea răguşită, iar în glas i se va simţi necazul pe care ignoranţa dumneavoastră i-l pricinuieşte. Va fi, poate, sfârşit de noiembrie, iar literatura cea mică vă va înmâna un volum cu o dedicaţie profetică, scrisă pe coperta a doua: „Pentru că aveţi sufletul bun, vă doresc să aveţi parte de tot binele din lume! Viaţa este o comoară dată de cel care a creat lumea şi pământul, care a creat pe cele văzute şi nevăzute! Noiembrie 2014“. Doamnelor, domnilor, nu refuzaţi literatura! Oricum, costă doar 10 lei.

Veţi ajunge să nu fi cunoscut vreodată, de pildă, poezia sublim intitulată în stil balcanic „Eşti expert în aventuri“: „Am zăcut de supărare, să ţii minte, nu te iert!/ Am făcut o aventură amândoi şi eşti expert,/ Încă mă gândesc la tine, noaptea dorul tău îl duc/ Şi cu grijă mângâi iarbă, mângâi frunzele de nuc“. Veţi pierde, poate, chiar şi frumoase post-scriptumuri de la finalul versurilor, creaţii lirice în sine, precum „Am scris această poezie pentru Gugiu Petronela din Bucureşti, strada Cetăţuia, nr. 2, blocul **, et. *, ap. **“. Ori altele, mai degrabă explicative, precum: „exteriorizez sentimentele unui om din popor, care se numeşte creştin“. Ori acesta: „este o poezie mai veche“. Atât. Sau acest post-scriptum în stil haiku: „Am iubit cândva. Atunci eram elevă“.

Doamnelor şi domnilor, salvaţi literatura cea mică. Salvaţi-vă! Vă rog să semnaţi şi să distribuiţi această petiţie în numele mediocrităţii pe care autosuficienţa o şterge din fiecare oglindă!