Per aspera ad astra. Studiu de caz: „The Human Body”, la Antipa
0Educaţie: "Calea Desăvârşirii" (R. Tagore) - dinspre "noaptea minţii" spre "lumină". Adică dinspre IGNORANŢĂ spre TRANSFIGURARE.
În stânga imaginii afişate scrie aşa:
„Francis Bacon a fost un filosof, scriitor, politician şi om de ştiinţă englez în secolul al XVII-lea, pionier al metodei ştiinţifice. Pentru el, cunoaşterea era totul, dar a creyut cu tărie că transmiterea acelor cunoştinţe era totul. În calitate de anatomist, consider tot cu tărie că tehnologia atinge cote maxime numai după ce intră în notorietate.
Această filozofie este în centrul expoziţiei „The Human Body”. Scopul nostru este să transmitem o înţelegere mai profundă a corpului uman tuturor celor care vizitează Expoziţia – nu trebuie să aveţi cunoştinţe medicale, ci doar o minte deschisă, o apreciere a minunii numite corp.
Un proces ştiinţific numit plastinaţie (stafidire) creează şi păstrează exemplarele pentru prezentare. Cu fiecare specimen, apa din ţesuturi este eliminată prin scufundare în acetonă, care este apoi eliminată într-o cameră de vid. Ţesuturile, îmbibate anterior cu acetonă, sunt impregnate cu un polimer lichid care se întăreşte, exemplarul devenind astfel imun la procesul descompunerii. Fiecare exemplar din expoziţie este real, fie că este vorba de un corp complet sau de un organ. Copleşind prin friumuseţea lor şi inspirând veneraţie pentru complexitatea debordantă, acestea prezintă un studio al vieţii.
Vizitatori de toate vârstele se opresc din mers, se strâng în grupuri mici şi meditează împreună pe măsură ce parcurg expoziţia. Datorită prezentării, aceştia ajung să înţeleagă, la un nou nivel, valoarea unui stil de viaţă sănătos şi să găsească o nouă referinţă pentru structura lui fizică.
Curiozitatea legată de lume şi omenire este forţa care ne face să înaintăm. Eu cred că expoziţia noastră are această forţă.
prof. dr. Sui Hongjin, Facultatea de Anatomie, Universitatea de Medicină Dallan, China”
În dreapta imaginii afişate scrie aşa:
„Privire către viitor. Ce înseamnă să fim fiinţe umane? Ce înseamnă să fim noi înşine?
Majoritatea oamenilor de ştiinţă şi a filozofilor este de acord că umanitatea are legătură cu creierul nostru extraordinar, organul care ne distinge de celelalte specii prin dimensiunea sa şi capacitatea de a-şi aminti, a raţiona şi a folosi limbajul. Este organul care ne permite în mod misterios să simţim emoţii şi să facem alegeri.
Scopul declarat al EXPOZIŢIEI THE HUMAN BODY este de a ne încuraja să facem singuri alegeri mai bine gândite atunci când vine vorba de sănătatea şi bunăstarea noastră.
Celebrăm umanitatea şi sperăm că, astfel, vă celebraţi pe voi înşivă!”
Am reprodus şi citat textele de pe prima pagină şi ultima pagină din catalogul expoziţiei menţionate, publicat în condiţii grafice de un profesionalism excepţional.
La 1631 (!), Rembrandt picta capodopera „Lecţia de anatomie...”
Iar în 29 martie 2013 (!), un inspectorat şcolar judeţean trimite în reţea următorul mesaj:
„Bună ziua,
În săptămâna educativă , cei care şi-au propus excursii la Bucureşti, la recomandarea domnului ministru, nu aveţi voie să vizitaţi Muzeul Grigore Antipa.
Insp. [...]”
Şi iată reacţia instituţiei vizate, cât se poate de edificatoare:
„Muzeul Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” a aflat din presă despre adresa nr. 38856/29.03.2013, emisă de către Ministerul Educaţiei Naţionale, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, semnată de către Liliana Preoteasa, Director General, Mihaela Tania Sandu – Director, Eugen Stoica – Director.”
Şi apoi, Orwell reloaded... Adică noaptea minţii din „ferma animalelor”!...
şi aici: Expoziţia de cadavre umane de la „Antipa”, interzisă pentru mii de elevi
şi aici: Copiii au interzis la „cadavre”
şi unde o mai fi explodat în spaţiul public inepta adresă nr. 38856 / 29.03.2013, plămădită parcă înadins din hăurile topite în cuvintele de foc ale pictorului Francisco Goya (1746-1828): „Somnul raţiunii naşte monştri”.
Atât am avut de spus eu despre această fotogramă de viaţă petrecută cu adevărat în săptămâna de graţie a ŞCOLII ALTFEL. Aici suntem noi acum, ca manifestare publică, la vedere, a establishment-ului birocratic al Educaţiei, într-o probă de clasă a “prostiei ca încremenire în proiect” (G. Liiceanu).
Şi acest edificiu îl avem de reclădit din temelii, dacă ne pasă cu adevărat ca ROMÂNIA PE BUNE să înceapă cu ŞCOALA PE BUNE. Altminteri, vom pedala mereu, nătângi, în gol, îngălaţi în propria noastră neputinţă ca naţie de a ridica noi înşine fruntea, demn, din întuneric spre lumină.
Cu un amendament, pe care îl adresez direct CLASEI POLITICE ediţia 2013: ÎNCEPÂND DE ACUM NU MAI AVEŢI DREPTUL SĂ SPUNEŢI CĂ NU ŞTIŢI cum stau lucrurile cu cei care diriguiesc, de la centru, Educaţia!