Noua competiție pentru supremație mondială: licitația de super-oferte în domeniul nuclear!

În acest domeniu s-a deschis, nu cu mult timp în urmă, una dintre marile competiții pentru supremație mondială, iar piața pe care se joacă este prioritar destinată fie țărilor subdezvoltate sau în curs de dezvoltare care s-au confruntat cu mari probleme în sectorul energetic sau, dimpotrivă, acelor țări care, având la dispoziție fonduri aproape nelimitate, vor să-și construiască foarte rapid sau să-și definitiveze propria garanție energetică pentru dobândi adevărata independență politică într-o lume în care se schimbă polii puterii.

Caz în care, harta geo-politică poate fi acum desenat pentru a reprezenta noul vector de competiție, extrem de serios și de activ, pe care-l reprezintă „țările emergente în folosirii domeniul energiei nucleare”, peste 30 la număr, care iau în considerare, deja planifică sau au început programe ambițioase de construcție a unor instalații nucleare civile. Într-un raport extrem de detaliat din iulie 2023 al organizației World Nuclear Association apare următorul tabel cu „țări emergente” în domeniu:

- Europa: Albania, Serbia, Croația, Portugalia, Estonia, Polonia, Letonia, Lituania, Irlanda și Turcia

- Orientul Apropiat și Africa de Nord: statele din Golf incluzând Arabia Saudită, Qatar, Kuweit, Iran, Irak, Yemen, Iordania, Egipt, Tunisia, Libia, Algeria, Maroc, Sudan

- În Africa centrală, de vest și de sud: Nigeria, Ghana Senegal, Kenya, Uganda, Tanzania, Zambia, Namibia, Ruanda și Etiopia

- În Asia centrală și de sud: Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, India, Mongolia, Bangladesh, Sri Lanka, Uzbekistan

- Asia de sud-est și Oceania: Indonezia, Filipine, Vietnam, Tailanda Laos, Cambodgia, Singapore, Myanmar, Australia

- În America centrală și de Sud: Chile, Cuba, Ecuador, Venezuela, Bolivia, Peru și Paraguay

Raportul respectiv menționează și un lucru extrem de important: „companiile de stat în domeniul nuclear din Rusia și China conduc acum procesul de ofertă de centrale nucleare pentru țările emergente, de obicei împreună cu finanțare și asigurarea combustibilului necesar”.

În actualele condiții, devenise deja clar de mai mult timp că alegerea unui partener pentru construcția instalațiilor nucleare devenise o alegere politică și, deja, cu destul de mult timp înainte ca această construcție globală BRICS să-și înceapă extinderea, Africa devenise terenul de competiție în domeniu cu 18 piețe naționale declarate oficial ca participante la licitație. Cu aceste rezultate de implantare care de-abia acum în contextul loviturilor de stat succesive care scot Franța de pe harta zonelor de influență și a întoarcerii fluxului de interes înspre cei din BRICS:

Confruntarea este activă și foarte vizibilă și pe piețele asiatice:

Este posibilă o suprapunere de hărți cu cea de acum a extinderii anunțate a BRICS la care se adaugă și țările care se anunță că vor fi adăugate în etapele viitoare ale extinderii pe care liderii le doresc ca încheiate doar peste doi ani?

În această perspectivă, este extrem de interesant de văzut care va fi rezultatul negocierilor care au lor între Arabia Saudită și China privind construcția unei mari instalații nucleare, prima acțiune relevantă care ar avea loc după Summit-ul BRICS. China National Nuclear Corporation s-a oferit să construiască o centrală în zona de coastă a Arabiei Saudite, chiar lângă granița cu Qatar, ceea ce ar constitui o decizie foarte importantă din partea guvernului saudit care, astfel, ar diminua șansele unei alte ofertă de cooperare, cea lansată de americani care au dorit să sprijine astfel procesul de normalizare a relațiilor între Arabia Saudită și Israel. Problema din oferta americană a fost că saudiții nu ar fi avut acces la ciclul de îmbogățire a uraniului, asta incluzând îmbogățirea U-235 și reprocesarea combustibilului uzat, ca măsură de precauție împotriva unei eventuale intenții de folosire a lor în construcția de arme nucleare. Este ceva ce pare să nu convină saudiților care vor să-și exploateze liber rezervele de uraniu...

Este, evident, o super-licitație care confirmă schimbarea polilor de putere din lumea în care trăim, dar este încă totalmente incert care va fi extensia și rezultatul acestor oferte care  presupun investiții majore și vor realinia multe țări în jurul noilor actori care se impun acum pe piețele internaționale. Opțiunea țărilor emergente va fi condiționată economic, de criterii foarte precise de securitate economică prezentă și viitoare și, mai ales, de capacitatea demonstrată a puterilor ofertante de a susține un asemenea efort pe termen lung și foarte lung, așa cum este orice raționament care privește instalațiile nucleare.

Piața asta de oferte a existat de mult timp, dar niciodată, ca acum, săracilor lumii nu li se propune o asemenea cale de depășire a condiției lor economice și o speranță pentru schimbări sociale relevante. Problema este că sunt mulți, foarte mulți, și apariția lor pe noul eșichier mondial de putere deja provoacă modificări sensibile și nu întotdeauna primite. Marea incertitudine privește în momentul, unii spun foarte apropiat, în care mișcările acestea coordonate vor deveni profund antinomice cu actuala împărțire a jocurilor de putere.

P.S. Vă spuneam zilele trecute cât de păcat este că ne-am pierdut, cred iremediabil, relațiile cu țările africane și multe dintre cele asiatice sau din Orientul Apropiat care acum sunt angrenate în competițiile recuperării economice. Uite, acum poate ar fi prins bine capacitatea de producție ultra-specializată pentru centrale nucleare pe care a avut-o România, spre exemplu în acele secții de la Vulcan, acum dispărute fără urmă?