Noi ce-am vrea să se decidă joi la Washingtondori? Ce aveam de oferit? Cu ce consecințe?

Este absolut evident că, mai clar ca niciodată, apare evident că nimeni nu a fost capabil să propună o soluție pentru prevenirea și gestionarea conflictelor care să derive din Carta ONU sau din multiplele convenții, acorduri sau tratate negociate și apoi aprobate de Consiliul de Securitate sau în Adunarea Generală a ONU.

Drept urmare, nimeni nu pare să mai creadă că poate fi generată o asemenea soluție practică pentru a răspunde ororii conflictelor actuale -spre exemplu Gaza sau Ucraina - și, conform prevederilor Cartei ONU, să poată fi decisă o formulă de rezolvare care să exprime forța comunității internaționale. Drept consecință, credința că negocierile reale se poartă sau se poate forma în alte formate și între grupe aproape complet separate de mari actori, reveniți la intoleranțele fundamentale din perioada Războiului Rece.

Teoretic, absolut teoretic și la nivelul speranțelor umaniste de odinioară, care ar fi misiunile ce-ar fi putut fi încredințate „căștilor albastre”, militari și civili puși la dispoziție de țări care ar dori să se angajeze într-o asemenea acțiune?

Ar putea supraveghea aplicarea unei încetări a focului, ar putea dezarma și demobiliza combatanții, a r putea asigura protecția populațiilor civile, să asigure menținerea ordinii publice, pot pregăti detașamentele poliției locale, pot contribui la operațiunile de deminare, pot asigura protejarea refugiaților. Începând cu anul 1992, misiunile Forțelor de menținere a păcii sunt organizate de către Departamentul operațiunilor de menținere a păcii din cadrul ONU. Și, evident, există și un Secretar General adjunct al ONU care răspunde de acest sector al operațiunilor de menținerea păcii, Jean-Pierre Lacroix, care spunea  atât de frumos că „menținerea păcii de către ONU este un exemplu remarcabil al modului în care parteneriate solide și o voință politică comună poate aduce schimbări politice semnificative”

În mod greșit, s-a perpetuat ideea că aceste misiuni pot fi activate doar după ce a fost încheiat un acord de încetarea focului sau un tratat de pace. Fals.  

Din 2008, așa numita „Doctrină Capstone” vorbește despre misiunile de primă generație care sunt focalizate pe menținerea păcii și survine după ce e a fost semnat un acord de încetarea focului. Misiunile din generația doua sunt din categoria  „restabilii păcii”, atunci când ONU intervine într-un conflict activ pentru crearea condițiilor de stabilire a unei încetări a focului. În fine, atenție la acest aspect, există misiunile din generația a treia care se situează în zona „consolidării păcii” și care, în realitate, pot depăși mult acest cadru devenind, dacă acesta este mandatul conferit, chiar operațiuni active de interpunere.

Acest ultim principiu de funcționare, cel mai interesant deoarece credibil și semnificând participarea în forță a comunității internaționale determinate să aplice principiile Cartei ONU https://peacekeeping.un.org/en , figurează în Agenda pentru pace, document promovat de Boutos Boutros-Ghali în care se  evocă posibilitatea ca ONU să inițieze operațiuni de menținerea păcii cu misiuni mult mai precise și cu mandat care să presupună folosirea forței armate dacă circumstanțele impun asta. În cazul nîn care, ca acum, Consiliul de Securitate este complet paralizat de folosirea dreptului de veto de către membri săi permanenți, Adunarea Generală poate la decizii importante cum ar fi să încredințeze misiunile foarte complexe unor organizații regionale precum NATO sau CEDEAO.

Chestiunea la care liderii politici ai lumii nu au un răspuns ține de voința lor de a identifica mijloace realiste de răspuns, dincolo de discursuri patetice și demagogice atât timp cât, în paralel cu mesajele necontenite despre pace, permit înflorirea fără precedent  a industriilor militare care produc acum intens, în ritm comparabil cu perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în defavoarea programelor naționale și internaționale de eradicarea bolilor, foametei sau sărăciei.

Cupola de putere de la ONU este din ce în ce mai goală și mai puțin eficientă. Cât de repede poate fi reparată? Mai poate fi reparată credibilitatea sa internațională ? Cu ce actori?

Donald Trump propune un răspuns: o organizație creată de el, condusă doar de el și care să poată interveni acolo unde ONU a eșuat și nici nu dă semne că ar putea rezolva oprirea conflictelor armate și gestionarea perioadei post-conflict, adeseori mai primejdioasă decât prima.

Începe în forță, vom vedea joi câte țări (unele deja membre ale organismului prezidat de președintele american, altele cu statut nu foarte clar definit de obsrevator) se vor angajha în programele de rconstrucție din Gaza și în asigurarea securității în zonă și oferta complexă de pregătire a instituțiilor palestiniene de forță palestiniene din Gaza. În acest sens, joi, pentru prima oară de la crearea ONU, ar putea să apară o ofertă nouă care, în funcție de deciziile politice, chiar să vină în completarea ONU. Căci iată cele 7 tipuri de operațiuni de menținerea păcii prevăzute acum în Carta ONU, în așteptarea nouăților posibile prin contribuția acelui Board of Peace prezidat de Trump:

1. Defășurarea preventivă de forțe.

2. Operațiuni tradiționale de menținerea păcii -supravegherea încetării focului, patrule, interpunere între părțile aflate în conflict.

3. Operațiuni extinse de menținerea păcii: misiuni polivalente care să includă protecția civililor, asistență umanitară și susținere politică.

4. Misiuni de impunerea păcii: acțiuni autorizate pentru imupunerea păcii atunci când pățile nu respectă acordurile semnate

5. Asistență în perioada de tranziție politică: susținere acordată procesului de democratizare, organizării de alegeri și reformelor constituționale.

6. Administrații teitoriale provizorii: gestionare directă de către ONU a unui teritorii (ex. Kosovo sau Timorul de est).

7. Operațiuni de susținere a păcii: sprijin acordat unir misiuni regionale, cum ar fi cele organizate de Uniunea africană

Noi ce-am dori? Ce aveam de oferit? Cu ce consecințe? În ce tip de misiuni civilile și militare ne-am regăsi, mai întâi în Gaza și apoi oriunde în lume? Cu ce mandat?

Deja nu mai e vorba doar de Gaza, ci de viitorul viitoarelor conflicte și despre apariția unei super-puteri care sâ se ocupe cu gestionarea, recte cu impunerea păcii. Opțiunea de acum a României va atârna deosebit de greu în ceea ce va fi poziționarea noastră în noua ordine internațională. Asta e miza reală și să vedem cu ce asigurări și asigurări negociate se va întoarce Președintele României.