Marea provocare: există un plan de a forţa un război civil în Europa?

Au revenit în actualitate „lupii singuratici” şi toate site-urile jihadiste difuzează în flux continuu o serie de mesaje specifice, ca acesta apărut în ultimele ore:

Confirmând acum, în contextul atacului de la Nisa, mesajele difuzate cu indicaţie de prioritate maximă de către unele servicii care au autentificat şi apoi au făcut în luna mai o analiză de risc a mesajului audio de 31 de minute transmis de către Abu Mohamed al-Adnani în numele ISIS, difuzat de către grupul media oficial al organizaţiei, al-Furqan. Mesaj special adresat „luptătorilor singuratici" şi simpatizanţilor ISIS din Europa şi SUA  pentru a lansa cât mai rapid atacuri asupra unor ţinte civile, asta în situaţia în care nu pot să se alăture trupelor aflate pe teritoriile controlate de organizaţie:

„Cea mai mică acţiune pe care voi o veţi face în inima ţărilor lor ne va fi mai dragă nouă decât cea mai mare acţiune organizată de noi...ne-am dori să fim în locul vostru pentru a-i putea pedepsi pe Cruciaţi zi şi noapte...Nu există niciun om inocent în inima teritoriului cruciaţilor".

Mesaj susţinut de foarte multe altele, unele mai vechi sau altele, dimpotrivă, extrem de noi, care vorbesc despre ţările-ţintă, Franţa fiind una dintre ele, alături de Germania, spre exemplu, reţele jihadiste promovând asemenea imagini însoţite de chemări la luptă pentru organizarea unor atacuri în stilul celor îndreptate împotriva aeroportului din Bruxelles.

„Germania este un câmp de luptă”

„Ce-au făcut fraţii voştri din Belgia, puteţi face şi voi!"

Articol din revista jihadită „Ispire”

Dar, în afara terorii, mai există un plan? Există oare un master-plan al terorii care să vizeze o a doua etapă a deconstrucţiei în Europa, vizând provocarea de evenimente care să rupă întreg echilibrul social existent?

Întrebări pe care mi le-am pus după ce am lecturat depoziţia lui Patrick Calvar, directorul general al serviciilor franceze de securitate internă (DGSI) privind atentatele din 2015. Depoziţia a fost făcută pe 24 mai 2016, într-o şedinţă cu uşile închise, în faţa Comisiei parlamentare de anchetă privind acţiunile demarate de către stat în lupta împotriva terorismului începând cu 7 ianuarie 2015.

Sunteţi primii în România care puteţi accesa aici acest document care a fost făcut public pe 12 iulie 2016 din care reproducem pasaje revelatoare pe care vă rog să le lecturaţi în prisma masacrului terorist de la Nisa:

„Ei (teroriştii, n.n.) vor sfârşi prin a proiecta comandouri a căror misiune va consta în organizarea de campanii teroriste fără ca în mod necesar să ajungă la asalturi încheiate cu moartea perpetratorilor....Din momentul în care îşi vor fi proiectat artificierii pe teritoriul nostru, teroriştii vor putea să evite să-şi sacrifice proprii combatanţi, dar creind în acelaşi timp maximum de pierderi.... Ştim foarte bine că vor recurge la aceste modus operandi. Asta pentru că au văzut care sunt efectele provocate de o operaţiune masivă....Cred că vom câştiga lupta împotriva terorismului. În schimb sunt cu mult mai neliniştit în ce priveşte radicalizarea societăţii şi de mişcarea de profunzime provocată de toate aceste evenimente...asta mă nelinişteşte şi discutam acest lucru cu colegii mei europeni: la un moment dat sau altul, va trebui să facem rost de resursele necesare pentru a ne ocupa de alte grupări extremiste deoarece confruntarea este ineluctabilă...Vom avea o confruntare între extrema dreaptă şi lumea musulmană - nu islamiştii - ci chiar lumea musulmană". 

Mesaj de o gravitate extremă care reia ceea ce acelaşi Patrick Calvar (foto) declarase pe 10 mai în faţa Comisiei de apărare a Parlamentului atunci când vorbise despre spectrul unui război civil:

„Europa este în mare primejdie: extremismele sunt peste tot în creştere şi noi, serviciile de informaţii interne, deplasăm resurse pentru a ne interesa de această dreaptă extremistă care nu aşteaptă decât momentul confruntării. Încă unul sau două atentate şi această confruntare se va produce. Sarcina noastră este să o anticipăm şi să blocăm aceste grupări care vor dori, într-un moment sau altul, să declanşeze confruntări intercomunitare".   

Există trei posibilităţi.

Prima este de a considera aceste acte teroriste drept acţiuni izolate, aşa cum au fost ele prezentate publicului în ultimului an diversele atentate, opera fie a unor asociali, fie a unor dezaxaţi.

A doua posibilitate este de a lega atentatele de activitatea unor grupări teroriste amplasate în Europa, acţionând singure sau în reţea, îndeplinind ordinele primite de la planificatori externi, în scopul unic de a îndeplini obiectivele cunoscute ale Jihadului şi aducând pedeapsa istorică împotriva Cruciaţilor pentru toate păcatele lor mortale trecute sau prezente.

Şi mai este şi această a treia posibilitate. Cea mai gravă dintre perspectivele invocate până acum, cea care ar putea avea consecinţe destructive enorme, acţionând direct împotriva principiului esenţial în viaţa oricărei naţiuni: coeziunea identitară legatră de o identitate şi scopuri comune.

Dacă scopul este într-adevăr acesta, dacă reţele teroriste doresc să provoace dezordine gravă în Europa şi să pună forţele de ordine în ipostaza de a trebui să acţioneze dierct împtriva propriilor cetăţeni organizaţi în grupuri de „vigilantes" şi „anti-vigilantes", atunci intrâm pe un teritoriu cumplit de incert şi de sensibil. Pentru că este extrem de uşor de anticipat efectul general pe care-l va avea acest atac de la Nisa asupra unei opinii publice franceze şi europene şi aşa extrem de inflamate pe subiectul terorism-jihadism-cetâţeni provenind din Maghreb şi Orientul Mijlociu. Efect care, cu siguranţă, va fi potenţat de repetarea în mass media internaţională a unui pasaj din declaraţia făcută de purtătorul de cuvânt al ISIS care dădea următoarea sinistră indicaţie viitorilor "lupi singuratici": Dacă veţi conduce un camion, folosiţi-l ca pe o maşinâ de tuns iarba!

Este posibil să existe într-adevăr un asemenea master plan? Aparţine planificatorilor ISIS sau putem merge cu presupunerile şi mai departe, închipuind un scenariu mai complex şi mai profund la întrebarea cui prodest? Posibil, deoarece mai mulţi actori internaţionali primesc cu satisfacţie orice ştire despre unul dintre şocurile resimţite în Europa, încercând prin toate mijloacele săi submineze temeliile.

Au înţeles oare decidenţii politici, măcar acum, cât de gravă este situaţia şi ce exlozie de violenţă la scară largă se poate naşte din combinaţia deloc aleatorie între aceste elente deja existente şi active în teren?  Mi-e tare teamă că dacă n-au înţeles, atunci vor vedea ce urmează. Priviţi doar cu atenţie la ce s-a petrecut în noaptea asta în Turcia, tentativa de lovitură de stat militară, încercare de destabilizare prin a ţării-pivot de securitate NATO şi gardianul Strâmtorilor.