Mai e România o democrație constituțională?
0România a pierdut nu doar peste 200 de milioane de euro, ci și credibilitate internațională. Judecătorii constituționali amână sine die decizia asupra Legii pensiilor magistraților ajunsă pe masa lor acum aproape 6 luni.
Curtea Constituțională a României (CCR) face prin tradiție jocuri de interese: politice, economice, sistemice, pe mize de afaceri, de salvare a infractorilor, de favorizare a unor categorii de bugetari și chiar de schimbare a direcției de politică externă. Curtea și-a demonstrat rareori apetența pentru democrație, preferând să rămână mai degrabă într-o penumbră periculoasă.
CCR - strategia ambiguității și tragerii de timp
Majorități conjuncturale bazate pe pragmatism, nu pe principii au transformat Curtea Constituțională într-un broker de putere, care nu-și asumă pe față orientările, ci încearcă mai degrabă să le ascundă, așa cum face acum cu Legea pensiilor magistraților.
Cu toate că pare să existe o majoritate în interiorul CCR care e împotriva acestei legi prin care procurorii și judecătorii n-ar mai putea avea pensii mai mari decât salariile și n-ar mai ieși la pensie înainte de 50 de ani, totuși această majoritate se teme să-și arate fața.
Legea are o mare susținere publică, fiindcă îi aduce pe magistrați la realitatea imediată. Probabil cu excepția procurorilor și judecătorilor, restul populației ar vrea să o vadă pusă în aplicare. Frica de oprobiu public îi face pe cei cinci sau șase judecători constituționali, care vor să mențină privilegiile magistraților, mai degrabă să amâne sine die legea decât să o respingă.
CCR nu a mai aplicat până acum strategia tragerii de timp cu atâta aplomb. Au fost situații, însă, când nu și-a asumat concluzii, spre exemplu în 2012, când PNL și PSD au încercat o lovitură de stat și au decapitat toate instituțiile importante, suspendându-l și pe președinte.
Atunci, parlamentul i-a cerut CCR să-și exprime opinia privind suspendarea șefului statului în 24 de ore. Acuzațiile făcute de parlament acopereau practic toate domeniile prezidențiale, dar Curtea Constituțională a dat un răspuns ambiguu, fără nicio concluzie, dând astfel apă la moară nu numai războiului politic, ci și disensiunilor din societate.
Cu toate că, teoretic, în 2012 președintele avea o majoritate în favoarea lui, din cauză că devenise o figură diabolizată cu ajutorul principalelor canale media, CCR a preferat să se exprime în doi peri.
A cincea amânare în cazul Legii pensiilor magistraților
Astăzi, o majoritate a Curții Constituționale a amânat pentru a cincea oară o decizie în cazul Legii pensiilor magistraților, sub pretextul că trebuie să analizeze un nou document al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CCR confirmă astfel că motivul amânării este analiza documentelor depuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care li se cere judecătorilor constituționali să sesizeze Curtea de Justiție a UE.
Curtea Constituțională putea respinge pe loc această nouă soluție prin care Înalta Curte vrea să tragă de timp, mizând pe faptul că judecătorii de la Luxemburg au în general nevoie de un an și jumătate sau chiar de doi ani pentru soluționarea unei cereri.
Există, apoi, o întreagă ceartă a părții nereformate din sistemul juridic cu judecătorii europeni. În iulie 2023, Curtea de Justiție a UE a decis că hotărârea judecătorilor constituționali români din 2022 încalcă dreptul comunitar: este vorba de hotărârea CCR care a declarat neconstituțional un articol din Codul de procedură penală care le-a permis procurorilor - în perioada 2018-2022 - să întrerupă cursul prescripției prin administrarea de noi probe.
Această decizie a scos de la închisoare infractori și a închis sute de dosare de corupție, dar și altele în care existau fapte violente. În 2023, din cauza unui protest al magistraților tot împotriva Legii privind pensiile lor, care nu a mai fost pusă în aplicare, a dus la prescrierea altor fapte de corupție, tâlhărie, trafic de persoane, în total 5000 de dosare.
România nu mai e demult o democrație constituțională
O țară în care Justiția funcționează deficitar, adesea protejând politicieni corupți sau oameni de afaceri ajunși la bani publici pe căi oculte, și în care Curtea Constituțională nu-și îndeplinește responsabilitățile nu poate fi considerată o democrație constituțională.
Atunci când o instituție cum e Curtea Constituțională nu mai funcționează, iar statul de drept e gripat, democrația începe să cedeze teren autocrației.
Curtea Constituțională e singura autoritate care veghează asupra Constituției, asigură echilibrul puterilor în stat, se pronunță asupra constituționalității legilor. Dar CCR nu-și mai îndeplinește aceste roluri esențiale.
În schimb, favorizează puterea juridică, nu vrea să dea soluții de constituționalitate pe legi importante și încet-încet schimbă echilibrul puterilor în stat.
Cine-i poate obliga pe judecătorii constituționali să lucreze în favoarea țării? Cine-i poate amenda când derapează? Mulți dintre judecătorii constituționali, poate, n-au înțeles că puterea care li s-a dat nu e să-și apere grupurile de interese, ci să asigure drepturi egale și să apere limitele Constituției.