Lunga vară fierbinte în politica românească

Pe zi ce trece mizele alegerilor din 25 mai şi ale activităţii politice de peste vară devin tot mai mari. S-au separat două tabere, stânga şi dreapta. Este un lucru bun, prea multe linii doctrinare şi ideologice zăpăcesc minţile românilor, ale celor care aleargă toată ziua după cele necesare traiului şi nu stau să desfacă firul politicii în patru.

Este tot mai clară direcţia în care merge PSD, cu anexele sale din USD, devoalată chiar de Victor Ponta, fără să-şi dea seama.

Iată principalele sale declaraţii relevante:

• (după decembrie) „cred că instituţiile de luptă împotriva corupţiei vor fi nu numai eficiente, ci şi independente politic”.
• “Atunci îi vom face dreptate lui Costică Nicolescu şi celorlalţi mulţi”
• „După ce luăm controlul politic asupa DNA-ului”
• „Eu nu mă dezic nici de Adrian Duicu, nici de Prioteasa, nici de toţi ceilalţi”
• "Miza nu e schimbarea unui om, e schimbarea unui regim" (ce regim, dacă nu justiţia? N.a.)
• „Dacă nu luăm preşedinţia, scapă cine poate”

Cred că orice om cu judecată limpede înţelege ce are în cap Victor Ponta, ce „regim” vrea să instaureze  în România după decembrie.

Are şi armele necesare, dacă are un preşedinte obedient sau câştiga chiar el preşedinţia: schimbarea şefilor parchetelor, DNA, SRI, ANI, Curţilor de Apel, etc., instituţii care se află în prima linie în lupta anticorupţie.

Consecinţele, mai ales economice, ar fi dramatice, mergând până la marginalizarea noastră în  UE şi alinierea României în paradigma politică Rusia şi Belarus.

De cealaltă parte, partidele de dreapta au şi ele o sarcină importantă. În fond, PSD n-ar trece de 40% la orice alegeri, de aici şi obstinaţia de a susţine că USL trăieşte în continuare. Posibil, dar muribund şi în stare de putrefacţie.

Ponta speră că PNL se va debarasa de Antonescu, după ce va vedea scorul de la europarlamentare, iar o altă conducere va readuce PNL alături de PSD, adică la ciolan, şi va reface USL.

Greu de anticipat ce se va întâmpla, în cazul unui scor mic al PNL. În primul rând dacă Antonescu îşi va ţine promisiunea şi va demisiona.

E valabilă şi varianta opusă. Dacă însuşi USD va obţine un dezamăgitor scor de 30%, se vor găsi destui „şobolani” în Parlament, care să fugă dintr-o parte în alta, aşa cum au făcut de multe ori, spre tabăra care se prefigurează mai puternică.

Şi atunci devine posibilă chiar o basculare a majorităţii parlamentare, ipoteza care-l înspăimântă pe Ponta, de asta le si promite baronilor marea cu sarea.

În orice situaţie, dreapta ar beneficia de un scor în jur de 60%, dar trebuie să fie şi determinată să-l exploateze.

Aici încep dificultăţile, orgoliile şi ambiţiile sunt mari, supărările şi amintirile dureroase la fel.

Vor fi în stare să treacă peste ele, pentru oprirea pericolului cel mare, pierderea preşedinţiei în favoarea stângii? Ne rămâne doar să sperăm că aşa va fi.

Primul test major va fi stabilirea unui candidat comun la preşedinţie, încă din vară, nu după primul tur al alegerilor.

Foarte greu de realizat, încă nu există profilat un candidat al dreptei, aşa cum stânga îl are pe Victor Ponta.

Avem exemplul anului electoral 2000, când dreapta a avut trei candidaţi şi în turul doi a intrat Vadim.

Geaba stăm noi şi despicăm firul în patru prin ziare şi internet. Majoritatea electoratului român nu este cuplat la aceste dezbateri, din păcate aş zice. Şi atunci votează emoţional, pe cine promite mai mult şi mai gogonat, după imagini televizate.

Aici Ponta şi USD fac gafe după gafe, cum s-a văzut la episodul cu barca pneumatică, la posterele electorale cu imagini din Polonia şi Belarus, lungul şir de prostii, pe care nu are măcar bunul simţ să le recunoască.

Mai nou, se pupă şi stă alături de Mazăre şi alţi baroni, să arate că nu ia de bune acuzaţiile procurorilor împotriva baronilor săi.

Şi în partea cealaltă există pierderi, prin inculparea lui Florin Popescu, care a avut, totuşi, bunul simţ să se suspende din PMP.

Mai este ceva.

Şi preşedintele Băsescu confirmă că intervenţiile UE şi SUA sunt limitate, pentru a opri derapajele de la statul de drept şi independenţa justiţiei. Nici în Ungaria n-au avut ce să facă, nici în decembrie 2012 în România. Peste votul românilor nu poate trece nimeni, nici UE şi nici America.

Mai mult decât să ne avertizeze că oligarhii, cu averi furate şi trusturi de presă, pot încăleca politicul şi justiţia, nu au ce face. Victoria Nuland, adjuncţii săi, ne-au explicat în multe feluri această realitate. Dacă o înţelegem bine, dacă nu, asta e.

Şi ajungem astfel la miezul problemei. Dacă cei care înţeleg şi evaluează corect pericolele ce pândesc România, generate de USD, îi pot lămuri şi pe ceilalţi români, care se lasă influenţaţi de trusturile de presă al oligarhilor, ce ne aşteaptă.

Geaba ne vom lamenta post factum, că n-am ştiut ce să alegem, că populaţia a fost indusă în eroare.

Va fi prea târziu.