Lumea în prag de mahmureală

Dintr-o dată, pe neașteptate și fără să băgăm de seamă, lumea devenit mult mai nesigură și cu evoluții incerte.

Probabil, evenimentele și întâmplările zilei, războaie, armistiții, demonstrații, lovituri de stat și ceea ce se mai află pe tabelul nostru de ocupații curente, sunt cam aceleași, mă refer numeric, se mai schimbă desigur locațiile, să se bucure toți, dar în ultima perioadă s-a adăugat o tușă groasă de imprevizibil.

Foto: Twitter / X

Majoritatea analiștilor pune această schimbare pe caracteristicile noului mandat al președintelui Trump, pe personalitatea sa tropicală, cu multe și concurente arborescențe.

E posibil, însă să fie doar o explicație la îndemână, transformarea solului geo-politic planetar – atât de solid, până mai ieri-alaltăieri - în nisipuri mișcătoare să aibă cauze mult mai profunde, legate mai curând de schimbările care se produc atunci când se predă, de voie sau de nevoie, comanda.

Jumătate din lume (am zis așa, politicos, ca să nu supăr) nu e sigură că i se întâmplă tocmai ei să piardă ceea ce credea că va avea pe veci, cealaltă jumătate de lume nu crede încă ceea ce vede că are loc în jur și consideră că e în fața un miraj.

Oricum, e complicat, dar și un pic irațional, astfel că situația i-a produs doamnei Kaja Kallas, șefa politicii externe europene, o zicere mai puțin diplomatică: ”Problemele lumii înseamnă că e timpul să începem să ne apucăm de băut.”

Era o discuție în privat, adică doar cu câțiva martori în jur, la vreo două săptămâni după pragul Anului Nou, iar conjunctura era întâlnirea care se producea exact în aceeași perioadă între doi lideri al Administrației Trump, vice-președintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio, cu miniștrii de externe danez, Lars Løkke Rasmussen, și groenlandez, Vivian Motzfeldt.

O negociere cum se întâmplă uneori între aliații care descoperă dintr-o dată că sunt vecini, iar pomul dintr-o curte face umbră peste cealaltă curte.

În asemenea momente devii așa, mai emoțional, poți să ai scăpări în limbaj, să-ți vină să zici ce nu e recomandabil să zici.

Doamna Kaja a uitat pentru o clipă că sunt și lideri care se abțin, care înfruntă cu stoicism perioada și apără în continuare valorile vechiului continent, de pildă președinta Comisiei Europene, doamna von der Leyen, care nici în aceste momente, un pic neclare, nu coboară ștacheta.

”Politico” afirmă chiar că prima s-ar fi referit la cea de-a doua cu termenul de ”dictatoare”: ”ea (von der Leyen, n.a.) este o dictatoare, dar nu pot face prea multe sau nimic în privința asta”, dar asta a fost, probabil, o vorbă zisă mai spre sfârșitul petrecerii.

Motive pentru a înfrunta realitatea, închinând un pahar, sunt însă mult mai multe, exemplul cu Groenlanda este doar unul minor, dar ce ne-am face dacă în loc să căutăm soluții pentru problemele perioadei, am apela cu toții, urmând exemplul de mai sus, la medicina naturistă crescută pe vlăstari de viță nobilă.

Avem, însă, lângă noi tragedii serioase, războaie care nu-și găsesc alinarea, ați ghicit, e și conflictul din Ucraina, printre ele, poate și de aceea, când vine timpul să se identifice cineva care să discute cu Rusia, Bruxelles-ul a pierdut hârtia cu numele Înaltului său Reprezentant pentru Politica Externă și Securitate, găsind o alta cu propuneri alternative, președintele finlandez Alexander Stubb sau fostul prim ministru italian Mario Draghi.

Așa, ca să fie și Europa prezentă și, mai ales, trează atunci când se discută problemele estului continentului.

Dar doamna Kallas, cea păstrată pe banca de rezerve de către ”dictatoare”, are, în principiu, dreptate când descrie lumea de azi în culorile acestea atât de tulburate.

Este o lume în care Canada, cel mai apropiat aliat al SUA, membru NATO, G7 și al clubului Five Eyes, se ridică împotriva vântului, la doar câteva zile după ce premierul Mark Carney a strâns mâna noului nou său partener strategic, Xi Jinping.

Discursul lui Carney la Forumul de la Davos este deja considerat unul din cele mai importante ale ultimelor decenii, un testament al unei lumi și al unei perioade despre care se credea că reprezintă ”sfârșitul istoriei”.

Un singur citat din această cuvântare poate fi edificator și util și pentru aceia dintre noi care continuă să creadă în adevărurile convenționale: „Știam că povestea ordinii internaționale bazate pe reguli era parțial falsă, dar această ficțiune a fost utilă.”

Trebuie să-l credem, știe ce spune din proprie experiență, atunci când era guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney a fost cel care a decis blocarea fondurilor depozitate acolo de către Venezuela, țară care, la acel moment, dar și mai târziu, contesta tocmai această ordine internațională.

Este o lume în care președinții de țară pot fi ridicați din așternut în timpul nopții și duși la arest la câteva mii de kilometri distanță iar analiștii reușesc să fie atenți doar la modul spectaculos și profesionist în care forțele speciale au organizat operația surpriză.

Foto: Twitter / X

Este o lume în care Kievul se scufundă în întuneric datorită atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice, iar președintele Zelenski  reușește să-i urecheze și să-i pună la colț, la același Davos, pe toți cei care au sprijinit Ucraina începând cu 2014.

Cărora le dă și note pentru modul în care (nu prea) își asigură propria securitate: ”În loc să devină o putere cu adevărat globală, Europa rămâne un caleidoscop frumos, dar fragmentat, de puteri mici și mijlocii. În loc să preia conducerea în apărarea libertății la nivel mondial, mai ales atunci când atenția Americii se mută în altă parte, Europa pare pierdută încercând să-l convingă pe președintele SUA să se schimbe, dar acesta nu se va schimba”.(...)

Președintele Trump se iubește pe sine. Și spune că iubește Europa. Dar nu va asculta de acest tip de Europă.

Una dintre cele mai mari probleme ale Europei de astăzi – deși nu se vorbește des despre ea – este mentalitatea. Unii lideri europeni sunt din Europa, dar nu întotdeauna pentru Europa. Și Europa încă se simte mai mult ca o geografie, o istorie, o tradiție – nu ca o forță politică reală, nu ca o mare putere.”

Un monolog hamletian frumos, dar iritant, probabil nici foarte util politic, ar putea spune destinatarii acestor descrieri metaforice, în condițiile în care Ucraina a rămas să se bazeze doar pe sprijinul financiar al statelor europene, iar soarta negocierilor de pace depinde tocmai de cel care își direcționează atenția în altă parte și îi place și foarte mult imaginea din oglindă.

Cum spuneam, Kievul se scufundă în întuneric, temperatura din apartamente se apropie de zero, 600.000 de rezidenți au părăsit capitala ucraineană în ultima perioadă, situația este asemănătoare în mai toate marile centre industriale ale țării, singurele oaze în care viața se trăiește cât de cât normal sunt localitățile din apropierea graniței de vest unde energia electrică vine direct de dincolo de frontieră.

Ca să nu dea imediat piept cu vortexul polar, președintele Zelenski a prelungit turul extern printr-o vizită în Lituania și o întâlnire cu șefa opoziției din Belarus, Sviatlana Țihanuskaia, cu care a avut o discuție oficială, prin translator.

Foto: Twitter / X

Dar războiul nu are nevoie de traducere, chiar dacă fiecare parte are propria versiune despre cine câștigă și cine pierde.

În cuvântarea ținută în parlamentul ucrainean, înainte de a fi a fi aprobată candidatura sa pentru funcția de ministru al apărării, Mihailo Fedorov, la acel moment, 14 ianuarie 2026, ministru al digitalizării, a prezentat câteva cifre mai puțin cunoscute care arată situația dificilă a forțelor armate ucrainene: două milioane de ucraineni au refuzat să se prezinte la mobilizare, în timp ce 200.000 din cei mobilizați sunt declarați ”absenți nemotivați”, un termen mai blând pentru a nu spune că sunt dezertori.

În timp ce o armată luptă pe front, alte două armate au refuzat să participe la război.

Probabil, una din rațiunile numirii ca ministru al apărării a unui foarte tânăr specialist în tehnologii digitale, vine din nevoia de a suplini lipsa resurselor umane cu ceea ce pot oferi alte domenii și arme noi, dronele de luptă în primul rând.

Mulți dintre cei mobilizați preferă, însă, destinația temnița - pedeapsa pentru dezertare însemnând între cinci și 12 ani de așternut răcoros și mâncare sleită -, decât să fie trimiși pe front, acolo unde șansele de supraviețuire se măsoară în săptămâni și zile, uneori nici atât.

Neprezentarea la mobilizare te poate lipsi de libertate o perioadă între trei și cinci ani, deja războiul se apropie de pragul intrării în cel de-al cincilea an, pentru cele două milioane de absenți la apelul mobilizării decizia a fost simplă.

Războiul nu are nevoie de traducere, se simte nu numai pe front și în fâșia măturată de loviturile de artilerie sau de dronele sinucigașe, dar și departe, pe tot teritoriul Ucrainei.

Pentru că, așa cum spuneam, noaptea în Ucraina e întuneric adevărat, din satelit se vede, probabil ca o adevărată gaură neagră, care se întinde acum departe de linia frontului, atingând comunitățile pentru care, timp de câțiva ani, războiul a fost mai mult un zgomot de fond.

Intrarea războiului, cu frigul și lipsurile lui, în casele și apartamentele tuturor a schimbat și poziționarea ucrainenilor față de continuarea acestuia.

Cât timp acesta era departe și viața continua în reperele ei cotidiene, era simplu să fii optimist și patriot, dar când s-a așternut întunericul și s-au spart sau au secat conductele de apă caldă, totul s-a schimbat.

Pe fondul lipsurilor și al discuției publice despre corupție la înalt nivel, e greu să mai încălzești populația doar cu sloganuri.

Foto: Twitter / X

A simțit direct acest lucru o cunoscută cântăreață ucraineană, Tina Karol, care a încercat un mesaj de îmbărbătare printr-o postare a unui refren cântat la lumina lumânării, dintr-un hit mai vechi, ”Не Святі" / ”Nu e lumină” / 2023, devenit și mai actual în aceste zile:

”Nu avem lumină, dar avem căldură.

Nu avem căldură, dar avem bunătate.

Nu avem apă, dar ne avem pe noi înșine –

Suntem împreună, suntem o familie.

Nu avem lumină, dar avem căldură.

Și vom învinge orice rău,

Pentru că ne iubim unii pe alții

Și asta e tot, asta e tot.”

Gestul, dorit de îmbărbătare, a avut parte de reacții vehemente:

„Nu avem electricitate, pentru că deputații au furat prada. Au mărit acciza și au închis granița. Nu am apă, nu o pot arunca în toaletă, dar atâta timp cât suntem distrați de astfel de «cântăreți», înțeleg că asta nu e tot.”

„Noi nu avem electricitate, dar deputații da. Bărbații sunt înghesuiți în mașini..., Mulțumesc pentru cântecul de propagandă!”

„Cum să încălzești un copil la bloc când nu este lumină timp de 6 ore, iar apartamentul nu are timp să se încălzească în acele ore în care se furnizează electricitate?”

În fața valului de indignare, cunoscuta artistă (a reprezentat Ucraina la Eurovision 2006) a trebui să-și ceară scuze pentru postarea respectivă.

Când lumină nu e, și nu se vede nici măcar cea de la capătul tunelului negocierilor de pace, nici propaganda nu mai luminează și nu mai încălzește.