Liderii comunităților evreiești din UE cer „statut excepțional de comunitate protejată”

Cererea a fost deja formulată, exact în acest sens, de către cei peste 100 de participanți veniți la Bruxelles cu ocazia Conferinței Anuale a Asociației Evreiești Europene (foto) sub egida: „Global Intifada: comunitățile evreiești în prima linie”.

În termenii acestui document Asociația este mandatată să demareze negocieri cu Statele Membre și, în paralel, cu instituțiile europene relevante pentru a se ajunge la definirea juridică și la adoptarea unui cadru legislativ precis și, comprehensiv și obligatoriu, „statutul de comunitate protejată” pentru minoritățile naționale evreiești de pe continentul nostru.

Există o urgență vizibilă deoarece, în ultima perioadă, în mai multe țări europene (și nu numai) a crescut foarte mult nu nivelul general de amenințare și perspectiva care pare din ce în ce mai apropiată a unor acte de violență împotriva comunităților evreiești și a locațiilor reprezentative pentru cultura, religia și sistemul lor de ajutor social. În plus, iar asta adaugă o serie suplimentară de vectori de alarmă, atitudinea generală a populației din mai multe țări europene tinde să se modifice accentuat pe măsură ce se multiplică acuzațiile de genocid și crime de război perpetrate de armata israeliană în Gaza, Cisiordania sau Liban dar și asocierea cu SUA în acțiunile militare care ar urma, eventual, să trimită Iranul „în epoca de piatră”.

Acesta este contextul în care apare această cerere privind crearea de „statut de minoritate protejată”, chestiune cu mult mai complicată și laborioasă decât vă vine să credeți. Iată de ce:

1. În momentul actual, în UE, nu există noțiunea de „statut de minoritate protejată” și, ca atare, ar trebui creată în urma unei dezbateri ample care să duce în final la o propunere legislativă care să fie adoptată de Parlamentul și Consiliul European ca adăugire la Tratatul UE. Ca atare, conform regulilor existente, pentru țările care au prevăzută această obligație constituțională, ar urma și un referendum național, cu rezultate aproape totalmente imprevizibile în actualele condiții.
2. S-ar deschide și un alt capitol, rezervat până acum competențelor naționale și respectat ca atare cu strictețe: UE, conform Tratatelor, nu are competență legislativă directă pentru a defini ceea ce înseamnă o „minoritate națională” într-un Stat Membru sau altul. Se ocupă însă în termenii Tratatului (art.2) și al art.21 din Carta UE a Drepturilor fundamentale, de interzicerea oricărui tip de discriminare pe baza apartenenței la o minoritate națională. Logic, dacă se va porni pe drumul acordării statutului de minoritate protejată comunității evreiești, ar trebui, în mod normal, ca întreg edificiul legislativ să fie modificat pentru ca TOATE minoritățile naționale să fie apărate. Altfel, inițiativa respectivă ar duce la un tip de discriminare pozitivă. În rest, există un cadru legislativ general mulțumitor, Convenția -cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale https://www.fedlex.admin.ch/eli/cc/2002/360/fr
3. UE, dacă va decide să meargă mai departe pe acest drum, are mai întâi de răspuns la o întrebare fundamentală: va oferi numai cadrul legislativ cerut urgent de liderii comunităților evreiești sau va încerca să deschidă dezbaterea privind termenii în care sunt definite minoritățile naționale și drepturile lor și felul în care, eventual, s-ar putea institui un sistem reglementat european de protecție, inclusiv prin instituțiile de forță când este cazul, împotriva violențelor rasiste și motivate de invocarea unor principii religioase.
4. Greu (sau chiar imposibil) să nu contextualizăm urgența apelului liderilor comunităților evreiești reuniți la Bruxelles cu semnalul transmis către instituțiile europene de acea Inițiativă cetățenească https://citizens-initiative.europa.eu/initiatives/details/2025/000005_en solicitând anulare prevederilor Acordului de Asociere UE-Israel. Trebuie puse în paralel pentru că, politic și legislativ vorbind, vor evolua în paralel deoarece, petiția respectivă a atins deja nivelul de 1 milion de semnăturii, iar organizatorii spun că noi și noi nume se adaugă zilnic pe o listă care, în ritmul ăsta, va depăși în câteva săptămâni 1, 5 milioane de semnături și, de acum, este obligatoriu să fie analizată ca document oficial de instituțiile europene.

Cum e cutuma, diplomația noastră tace sârguincios și chiar că bine face deoarece, la nivelul la care se joacă deja cărțile, știe că nu are loc în sala deciziilor. Asta e, nu moare nimeni că nu știe de-astea, mai bine să stea acasă, cu toții atenți la târguielile din poiata politic, cine cu cine și pe câte grăunțe. Scuze, dar politicienii de la noi au luat-o cu mult înaintea tuturor, constituiți în prima comunitate cu statut total de auto-protecție față de oricine și orice.