Întâlnirea soldatului cu drona

Războiul cu drone din Ucraina nu este viitorul războiului, este prezentul. Ambele părți înțeleg acest lucru. Restul lumii începe să înțeleagă. Lecțiile învățate în Ucraina vor defini următorul război. Drona este noua realitate fizică peste toate aceste realități parțiale și individuale. 

Am scris, în anii trecuți dar și cu puțin timp în urmă, că războiul de tip nou, presupus a fi o consecință a schimbărilor tehnologice din ultima perioadă, a început deja și poate fi vizionat în plină desfășurare pe frontul din Ucraina.

Este un război în care dronele joacă un rol esențial, dar nu sunt singurele noutăți oferite de acest conflict în care, ca într-un laborator cu toate ușile deschise, toată lumea intră, experimentează și perfecționează instrumentele uciderii și muniția necesară:

-       gloanțe, rachete, proiectile,

-       dar și cuvinte, sloganuri, narațiuni propagandistice;

-       dar și sancțiuni, tarife, prețuri;

-       dar și inteligență artificială, roboți luptători, comunicații satelitare;

-       dar și ideologii, istorii paralele, principii, idealuri și utopii.

Mai departe va fi vorba doar despre drone, despre schimbările produse de utilizarea lor pe câmpul de luptă, despre cum e trăit acest nou timp de război la nivelul soldatului, rus sau ucrainean.

Un blogger sârb, Zlatti71, face o radiografie documentată, dar și neutră, tehnică (insist pe această caracterizare pentru că, altfel, pentru alte analize, autorul este în ton cu opiniile majorității concetățenilor săi) a acestui nou tip de război, a schimbărilor produse în modul de ducere a luptelor, a consecințelor pentru toți cei care iau contact cu noua realitate tehnologică a confruntării.

Este o analiză lungă, vă prezint doar o sinteză, un pic dramatizată, așa cum stă bine unei acțiuni care implică mult sânge, moarte, eroism și toate cele, o descriere mai mult a percepțiilor și condiționărilor fizice și psihice pe care noul timp de război le impune tuturor celor care sunt prinși în lațul său.

O sinteză care pune în evidență triada Operatori / Vânători vs. Soldați / Pradă vs. Toți Ceilalți / Civili.

Primul lucru care se schimbă pe front este sunetul.

Soldații întorși acasă din Pokrovsk sau Kursk spun același lucru, da, se schimbă... ...se aude doar zumzetul.

Un scâncet mecanic ascuțit, undeva între o viespe și o mică mașină de tuns iarba.

Odată ce l-ai auzit pentru prima dată, îl auzi pentru totdeauna, te urmărește peste tot.

Luni, chiar și ani mai târziu.

În supermarket.

În pat.

Când frigiderul zumzăie în bucătărie la ora 3 dimineața.

Zumzetul este sunetul unei mașinării mici, câteva kilograme de plastic, litiu și explozibil, care plutește undeva deasupra ta.

Uneori zece metri.

Alteori o sută.

Te caută.

Urmărită de un operator pe un ecran într-un buncăr la treizeci de kilometri în spatele liniei frontului, un angajat pe termen limitat, plătit în moneda armatei sale, care are copii acasă, care bea ceai cald, în timp ce tu te decizi dacă să fugi sau dacă...

Drona este răbdătoare.

Bateria sa durează douăzeci de minute.

Decizia ta nu este cum să lupți împotriva ei.

Decizia ta este dacă să stai nemișcat și să speri că nu te vede sau dacă să ieși din adăpost și să fugi de explozia care urmează.

Acesta este războiul acum.

După patru ani, a devenit cel mai bine documentat, cel mai vizibil război din istorie și aproape nimeni din afara lui nu înțelege cum se simte cu adevărat.

Cine sunt Operatorii / Vânătorii?

Operatorii nu sunt, prin formație, ucigași.

Majoritatea sunt bărbați de douăzeci - treizeci de ani care, înainte de război, lucrau în asistență IT, în logistică, în construcții, în comerț cu amănuntul.

Au învățat să piloteze drone pe YouTube.

Au învățat să arunce grenade pe YouTube.

Acum sunt responsabili pentru majoritatea victimelor de ambele părți ale unuia dintre cele mai intense războaie terestre din Europa de după 1945.

Bohdan, pilot drone / Batalionul de Sisteme Fără Pilot / Brigada 110 Mecanizată Independentă / Ucraina: „Emoțiile sunt complet diferite atunci când ucizi pe cineva cu o pușcă față de atunci când o faci de departe. Când te afli la șase kilometri distanță, nu-i auzi ultima suflare sau ultimul țipăt.”

Operator 1 / Rubikon, Rusia: „Nu mai este vorba despre pilotarea corectă a dronei. Drona zboară singură în cea mai mare parte a drumului. Ceea ce contează acum este alegerea țintei înainte ca ținta să aleagă adăpostul. Fereastra este de zece secunde. Uneori cinci.”... „(Țintele umane, n.n.) le vezi pe ecran. Arată ca niște furnici. Uiți în prima lună că nu sunt furnici. După prima lună, îți amintești de fiecare dată. Apoi, după a treia lună, uiți din nou. Aceasta este partea periculoasă. Când uiți.”

Operator 2 / Rubikon, Rusia:„Ucraineanul are aceeași dronă ca și noi. Are aceiași ochelari de protecție. Are același videoclip de antrenament de pe YouTube. Singura diferență este cine pe cine vede primul. În rest, totul este la fel. Suntem imagini în oglindă unul cu celălalt.”

Cine sunt Soldații / Prada?

Soldat intervievat de un blogger militar / Rusia: „Auzi mai întâi sunetul. Nu tare. Ca un țânțar. Te oprești din mișcare. Te oprești din respirat. Aștepți. Uneori dispare. Uneori devine mai tare. Când devine mai tare, ai, poate, trei secunde să decizi dacă fugi sau rămâi. Am văzut bărbați înghețând. Am văzut bărbați alergând. Cel care îngheață uneori trăiește. Cel care aleargă uneori trăiește. Nu există nicio regulă. Este ca o aruncare cu banul.”

Soldat intervievat de corespondenții de război / Rusia, după o operație în care a rămas singur în câmp deschis lângă Pokrovsk, urmărit de șapte drone ucrainene consecutive. A evitat toate cele șapte drone ascunzându-se în spatele unor mici obstacole: „Știam că dacă mă opream, muream. Știam că dacă alergam drept, muream. Trebuia să fac fiecare pas diferit. Până la a șaptea dronă nu mai gândeam. Eram o bucată de carne care știa cum să se eschiveze. Am plecat viu. Doi dintre prietenii mei nu au făcut-o.”

Și povestea de pe front continuă.

Artilerist, indicativul de apel Mowgli / interviu The Telegraph / 2023 / Ucraina: „(Dronele ruse Lancet, n.n.) au devenit un adevărat spin în coasta artileriștilor ucraineni. Ne creează o mulțime de probleme, pentru că nu avem astfel de arme.”

Drona de tip Lancet nu bâzâie.

Se apropie cu 300 de kilometri pe oră.

Primul avertisment pe care îl primește ținta este impactul.

Infanterist / Brigada 3 Asalt / indicativ de apel Foka / fost combatant în Avdeevka / Ucraina: „Raportul dintre infanteria noastră și infanteria lor era de 1 la 12. Raportul dintre artilerii era de 1 la 10. Zilnic erau lansate între 80 și 110 bombe ghidate. Pe lângă asta, aveau și avioane. Nu am văzut niciodată acel nivel de intensitate în Bahmut. Oamenii mei care fuseseră în Mariupol au spus că ar prefera să luptăm din nou în Mariupol decât în ​​Avdeevka.”

Și povestea de pe front continuă.

Consecințele psihologice ale  utilizării dronelor asupra psihicului luptătorilor de-abia încep să fie documentate cu adevărat.

Efectul psihologic este mai greu de măsurat decât cel fizic.

Ambele armate au documentat creșteri bruște a ceea ce medicina militară numește reacție de stres acut indusă de drone.

Soldații care pot lupta sub focul de artilerie încep să cedeze atunci când zumzetul se aude deasupra lor.

Aleatoriul este cauza.

Artileria urmează tipare.

Dronele au operatori care acționează subiectiv, la primul impuls, fără reguli.

Războiul dronelor a schimbat modul în care mor soldații. Și cine moare.

În fiecare război anterior, în general, un soldat rănit a mai avut o șansă.

Șansa depindea de viteza evacuării.

Doctrina „orei de aur”  din medicina NATO presupunea că o victimă putea ajunge la un punct de stabilizare în șaizeci de minute de la rănire.

În Ucraina anului 2026, ora de aur nu mai există.

De ambele părți.

Hennadii / medic de batalion / declarație CNN / Ucraina: „Din păcate, dronele au schimbat câmpul de luptă. Este imposibil să se  transporte o persoană rănită cu elicopterul la un spital în timpul orei de aur. Acesta a fost cazul în toate conflictele anterioare care au implicat SUA și țările NATO, unde își puteau permite. Nu ne mai permitem.”

Medic de teren / indicativ Dok / Rusia: „Numeri secundele din momentul în care ești chemat până în momentul în care trebuie să părăsești vehiculul sanitar. Îl lași pornit. Nu oprești motorul. Aduci rănitul. Pleci. Dacă te oprești timp de treizeci de secunde, ești mort... Am încetat să mai folosim cuvântul evacuare. Îi spunem „mergeți după băieți”.

Medic de batalion / Rusia: „În primul an de război, am pierdut răniți pentru că nu aveam suficiente vehicule. În al doilea an, i-am pierdut pentru că drumurile erau minate. În al treilea an, i-am pierdut pentru că dronele supraveghează drumul ore întregi. Uneori așteptăm până noaptea. Uneori noaptea nu este suficientă. Avem oameni pe care nu-i putem salva. Știm unde sunt. Îi auzim prin radio. Și nu putem ajunge la ei.”

În ambele armate, sensul cuvântului „rănit” s-a schimbat.

În războaiele anterioare, „rănit” însemna, de cele mai multe ori, supraviețuitor.

Acum, „rănit” înseamnă o aruncare cu banul.

Războiul dronelor asupra celorlalți, civilii

Războiul cu drone nu se limitează la front.

Se întoarce acasă.

De ambele părți.

Volodimir / rezident Kiev / Ucraina: „Era în jurul orei 3 dimineața. Soția mea dormea. M-am trezit la sirena de raid aerian. Apoi am văzut-o. O minge de foc, o lumină orbitoare. Pentru o clipă, ochii noștri nu au putut vedea. Explozia, nu am auzit-o, am simțit doar cum clădirea se cutremură. Ferestrele și ușile au zburat afară.”

Hrihorii Matsebok / artist / Kiev / Ucraina: „Te întinzi pentru somn, privești în abisul nopții și auzi cel mai puternic atac. Și crezi că sfârșitul a venit.”

Și povestea continuă.

Konstantin / rezident suburbia Putilkovo / Moscova / Rusia: „Lovitura a fost atât de puternică încât aproape m-a dat jos din pat deși cântăresc mult. Am deschis fereastra și am văzut fum ridicându-se.”

Tatiana / Belgorod / Rusia: „Nepotul meu își face temele în subsol. Nu și le-a făcut în camera lui de un an. Are șase ani. Crede că asta înseamnă să-ți faci temele.”

O femeie din Belgorod / și-a pierdut fiul în urma unui atac cu drone ucrainene/ Rusia: „Nu-mi pasă de ce parte sunt. Nu-mi pasă cine are dreptate. Vreau ca zumzetul să se oprească. Vreau să dorm.”

Și povestea continuă.

Experiența civilă, a celorlalți, este aceeași de ambele părți.

Zumzetul nopții.

Decizia dacă să meargă la adăpostul din subsol sau dacă să riște să rămână în pat.

Inspecția de dimineață a geamurilor.

Vecinul care nu a coborât la micul dejun.

Mai mulți martori intervievați de ambele părți au comparat explicit experiența cu ceea ce au descris bunicii lor din al doilea război mondial: Sunetul ca un fluierat. Fluieratul. Așteptarea. Aceeași dinamică fundamentală, optzeci de ani mai târziu, doar cu bombardierul înlocuit de o mică aparatură care costă prețul unei mașini la mâna a doua. Fluieratul înlocuit de un zumzet sâcâitor

Veteranii acestui război sunt încă luptători.

Majoritatea sunt încă pe front.

Doar unii sunt acasă, cu răni.

Câțiva au făcut tururi complete și au ajuns în rezervă permanentă.

Ceea ce descriu ei, în interviuri acordate atât în Ucraina, cât și în Rusia, este un model de traumă recunoscut de psihiatrii de război, dar diferit de orice altceva cunoscut anterior: Zumzetul. Fiecare veteran al acestui război îl menționează. Compresoare de frigider. Aparate de aer condiționat. Mașini de tuns iarba. Râșnițe de cafea.

Veteran din Pokrovsk / Ucraina: „În război, înveți să auzi ce te va ucide înainte de a-l vedea. Când vii acasă, nu poți opri asta. Totul sună precum ceva care te va ucide. În cele din urmă înțelegi că nimic din bucătăria ta nu te va ucide. Dar corpul tău nu înțelege. Corpul tău continuă să audă sunetul războiului.”

Veteran / Ucraina: „Fiica mea m-a întrebat de ce nu mai stau pe balcon. Nu am putut explica. Am putut spune doar: nu astăzi. Nu am mai stat pe balcon de doi ani. A încetat să mai întrebe.”

Dmitri / veteran bătălia de la Avdeevka / Rusia: „Soția mea și-a cumpărat un frigider mai silențios. Nu a spus de ce. Nu am vorbit despre asta. Două luni mai târziu, a cumpărat o mașină de spălat mai silențioasă. Face ce poate. Nu-i pot spune că problema nu sunt mașinile.”

Veteran / Voronej / Rusia: „Mama m-a întrebat cum dorm. I-am spus că dorm, pur și simplu. Nu dormeam. Nu dormisem mai mult de două ore de când am venit acasă. Mi-era teamă că, dacă îi voi spune, îi va transmite ceva soției mele. Așa că le-am spus aceeași minciună ambelor femei timp de șase luni.”

Veteranii acestui război sunt prima generație din istorie care experimentează războiul cu drone fiind pradă acestuia la scară industrială.

Războiul cu drone din Ucraina nu este viitorul războiului, este prezentul. Ambele părți înțeleg acest lucru.

Restul lumii începe să înțeleagă.

Lecțiile învățate în Ucraina vor defini următorul război.

Îl vor defini în locuri care nu au nicio legătură cu conflictul inițial dintre Moscova și Kiev.

Poate deasupra Strâmtorii Taiwan sau în zona demilitarizată coreeană.

Fabrica din Alabuga, Tatarstan, care produce 2.700 drone Geran-2 pe lună, este prototipul unor fabrici similare care, în decurs de un deceniu, vor exista în fiecare economie industrială majoră.

Bărbații și femeile ale căror experiențe apar mai sus nu știau că testează următorul secol de război.

Ei sunt prima generație care experimentează acest lucru.

Primii care descoperă cum este să trăiești sub zumzet.

Primii care, când aud motorul frigiderului, îngheață.

...

Drona nu este un obiect moral.

Este un instrument.

Bărbații care le pilotează nu sunt, individual, monștri.

În mare parte, sunt foști tehnicieni IT, muncitori în construcții etc., oameni care au învățat să-și dezvolte abilități cerute de un război la care nu se pregăteau să participe.

Bărbații care mor nu sunt, individual, soldați așa cum erau bunicii lor.

Sunt recruți, voluntari, oameni cu contract limitat, chiar și condamnați, de ambele părți, care s-au înrolat din motive variind de la patriotism la disperare și care au ajuns în tranșee sub un cer plin de mașini mici care îi caută și îi găsesc.

Civilii uciși de drone în Kiev și Belgorod nu sunt, de niciuna dintre părți, vinovați de războiul în care sunt prinși.

Noaptea dorm.

Ziua își duc copiii la școală.

Uneori, seara, rămân fără pâine.

Drona este noua realitate fizică peste toate aceste realități parțiale și individuale.

Noul punct de gravitație al războiului.

A schimbat ce înseamnă să fii vânat.

A schimbat ce înseamnă să fii salvat.

A schimbat ce înseamnă să te întorci acasă.