Zbor deasupra unui cuib de drone. Glonțul războiului a fost foarte aproape să ne atingă
0
În fiecare zi ne trece glonțul războiului pe lângă ureche, dar la începutul lunii iunie a fost foarte aproape să ne și atingă. Războiul din Ucraina tinde să verifice limitele până la care se poate extinde, iar noi nu suntem atenți că se poate apropia momentul când am putea afla că acestea nu există.
Probabil, începutul lunii iunie 2025 va fi considerat, cândva, momentul de cotitură al războiului dintre Rusia și Ucraina.
Timp de aproape doi ani, conflictul din Ucraina a fost apreciat, de majoritatea analiștilor, drept un război de uzură, unul în care combatanții își folosesc toate energiile și munițiile pentru a produce cât mai multe pierderi umane de-a lungul liniei de front, care rămâne relativ neschimbată luni, chiar ani de zile.
La începutul lunii iunie 2025, s-a întâmplat, însă, ceva care a depășit liniile roșii ale acestei abordări, atacul ucrainean asupra uneia din componentele triadei nucleare a Rusiei.
Suporterii Kievului au considerat imediat operația drept una care arată nu numai menținerea capabilităților combative ale Ucrainei, dar și un nivel nou, plin de inovație, în desfășurarea conflictului.
Narațiunea s-a potrivit perfect cu o alta, care consideră partea rusă incapabilă de purtare a războiului modern, recurgând și acum la doctrinele vechi de zeci de ani, în care victoria pe câmpul de luptă se obține prin aruncarea la înaintare a valurilor de soldați alimentați la prima oră a dimineții cu doza zilnică de vodcă.
Comentatorii entuziaști au considerat deja războiul încheiat, ce mai poți face în fața unei dovezi atât de evidente de superioritate militară și intelectuală?
Prezența delegației ruse la a doua rundă a negocierilor de la Istanbul a fost argumentul forte că la Kremlin nu poate fi identificat un răspuns pertinent la noua provocare militară ucraineană și că partea rusă continuă să funcționeze pe vechea paradigmă a războiului.
Nu bag mâna în foc că nu poate fi și așa.
Până la urmă războiul e un film în care nici măcar scenariștii și finanțatorii lui nu știu cum va fi finalul, dar ultima săptămână a adus o mulțime de vești proaste pentru cei care cred se va repeta povestea biblică a lui David și Goliat pe scena Estului Europei.
Privind operația ”Pânza de păianjen”
Estimările ulterioare primului val de declarații victorioase ale Kievului au redus numărul pierderilor produse aviației ruse la un sfert spre o treime din ceea ce s-a declarat prima dată.
Unele filmări sugerează că printre țintele distruse află și machete, precum și avioane scoase din uz dar parcate printre cele operaționale.
Una peste alta, atacul, spectaculos ca planificare și execuție, nu a produs și pagubele imense invocate.
Ceea ce, până la urmă, poate fi chiar o veste bună, dacă nu uităm că Rusia este posesoare unui uriaș arsenal nuclear și, teoretic, zgândărită îndeajuns, ar putea să-l și folosească (am punctat într-un articol anterior că doctrina nucleară rusă prevede o astfel de situație).
Privind negocierile de la Istanbul, runda 2.2.
Deși multă lume se aștepta ca Moscova să zică ”pas” acestei întâlniri, ca răspuns emoțional la operația descrisă anterior, delegația rusă s-a prezentat la tratative, cu memorandumul de negociere la pachet.
Condițiile din memorandum sunt cele cunoscute (recunoașterea anexării celor 4 + 1 regiuni, neutralitatea Ucrainei, armată ucraineană plafonată la dimensiuni reduse, alegeri, ridicarea sancțiunilor la adresa Rusiei, protecția limbii ruse, a bisericii ucrainene afiliate Moscovei, fără solicitări de despăgubiri de război etc.).
Partea rusă a propus transferul către partea ucraineană a 6.000 de trupuri ale soldaților ucraineni decedați pe câmpul de luptă. Pusă în fața acestui gest unilateral, greu de refuzat, Ucraina a acceptat, încercând, însă, ulterior, să gestioneze situația dificilă din punct de vedere umanitar și simbolic în care a fost pus Kievul.
Cam în aceeași logică a fost și propunerea rusă privind schimbul de prizonieri de război, grav răniți, sub 25 de ani.
Când e vorba de prizonieri de război, numărul celor transferați trebuie să fie egal, ceea ce avantajează partea care dispune de un număr mai mare de militari capturați.
Iar limita de 25 de ani are și ea simbolismul ei, fiind vorba de noii recruți ucraineni pentru care au fost modificate legile de înrolare.
Dacă și aici Rusia are mai mulți prizonieri, nu dă bine deloc la bilanțul mediatic.
Și a mai fost o listă, prezentată de către negociatorii ucraineni, de copii „deportați ilegal” de Moscova în timpul invaziei în Ucraina.
Subiect sensibil, cineva e chiar pus sub acuzare pentru crime de război în această speță.
Problema e că de-a lungul timpului s-a afirmat că este vorba, de exemplu, de 16.000 de copii transferați în Rusia (declarație președintele Zelenski, 17 martie 2023), în timp ce lista transmisă în final conține doar 339 de nume, și acestea adunate la doi ani de la punerea sub acuzare.
Sigur, partea rusă a speculat imediat această situație.
Privind evoluțiile post Istanbul
A fost mai întâi o convorbire telefonică Trump – Putin, în urma căreia președintele american a conchis împăciuitor că ”președintele Putin a spus că Rusia va trebui să răspundă atacului ucrainean”, asta e, nu-i nimic de făcut aici, dar măcar pe ”dosarul iranian” SUA ar putea avea sprijinul Kremlinului.
A fost și o declarație a președintelui Putin, cel considerat de unele părți ale media ruse drept prea ”soft” la război, care a declarat că nu se poate negocia cu ”teroriștii”, adică actualul regim de la Kiev, ceea ce schimbă și regulile de angajament pe front.
Președintele rus nu s-a referit la atacul asupra aviației strategice, ci la cele două incidente care au implicat infrastructura feroviară din regiunile Briansk și Kursk, în urma cărora au fost victime civile.
Concluzia a fost, astfel, că ”nu poți negocia cu un stat terorist”, ceea ce mută direct soluția războiului pe câmpul de luptă.
Nimic altceva.
Răspunsul la atacul ucrainean asupra aviației strategice ruse încă nu se știe cum va fi, când va fi.
Optimiștii speră ca actualele lovituri masive cu drone și rachete să reprezinte acest răspuns, pesimiștii au altă opinie.
Între timp, Ucraina nu s-a prezentat (asta a fost pe data de 7 iunie, n.n.) pentru recepționarea primei tranșe de 1.212 trupuri de soldați ucraineni decedați, din cele 6.000 pregătite de ruși pentru transfer, invocând neînțelegeri procedurale și propagandă răuvoitoare.
Nu s-a prezentat nici a doua zi (pe 8 iunie, n.n.), în ciuda faptului că orice zi care trece adună o încărcătură emoțională defavorabilă Kievului. Listele cu numele celor decedați au început deja să apară.
În final, răspunsul dat de generalul Budanov, șeful GUR ucrainean, precizează că transferul este planificat pentru săptămâna viitoare, deh, fiecare parte cu calendarul propriu.
Între timp, forțele ruse au trecut, prima dată în acest război, granița regiunii Dnepropetrovsk, o altă ”perlă a coroanei”, alături de regiunile Lugansk și Donețk, în ceea ce privește resursele minerale subterane, jumătate din bogățiile Ucrainei aflându-se în aceste trei regiuni.
Între timp, devine din ce în ce mai clar că negocierile, chiar dacă se vor mai întâmpla, nu sunt decât o cortină, dincolo de care războiul va continua într-o logică proprie, iar rezultatul se va prezenta celor prezenți în sală sub forma unui monolog rostit de actorul care va supraviețui bătăliei de pe front.
Între timp chiar și farmacia analitică numită ”Institutul pentru Studiul Războiului” / ”Institute for the Study of War” / ISW publică o hartă care indică potențialele obiective ale Rusiei, actualizate după ultimele evoluții.
Harta nu e apărută din imaginația vreunui analist pro-Kremlin, provenind chiar de la cabinetul președintelui ucrainean.
Problema nu e faptul că la Kiev se consideră util să fie cunoscute intențiile agresive ale Rusiei, tot timpul s-a făcut acest lucru.
Nou este, acum, modul în care aceste obiective sunt detaliate calendaristic (2025 – 2026) și puse pe aliniamente care au fost întotdeauna văzute într-o logică a ambițiilor naturale ale Rusiei, altele decât cele invocate propagandistic: întreaga Ucraină, după aceea Statele Baltice, după aceea Europa, după aceea...
Și Kievul, desigur și ISW, consideră că aceste obiective nu vor fi atinse, date fiind resursele militare diminuate ale Rusiei, dar nu se pot reține să nu observe că președintele Putin este un pic nervos, cum nu a fost de multă vreme.
Între timp, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a absentat, pentru prima dată de când a fost creată această structură, de la întâlnirea membrilor Grupului de Contact pentru Ucraina (”Ramstein Group”).
Din cauza programului încărcat, precizează ”Euromaidan Press”, menționând că reuniunea a fost, altfel, o reușită.
***
Poate vă întrebați ce legătură e cu titlul și cu imaginea care introduce articolul.
Da, e un cuib de pasăre, fotografiat undeva în apropierea liniei frontului.
Nu, ceea ce vedeți nu sunt fire de iarbă, pasărea constructor s-a mulțumit cu ce a găsit mai la îndemână, adică fire din fibră optică, cele care permit dirijarea dronelor fără a mai exista pericolul bruiajului radio – electronic.
Sunt peste tot în fâșia de câțiva kilometri în care se află liniile de contact ale luptătorilor celor două părți, mai la îndemână decât iarba și ramurile arse de suflul exploziilor.
Altădată, aici, natura avea cursul ei, după anotimpuri, după ritmul precipitațiilor, după ciclurile de înverzire a câmpiilor și pădurilor.
Acum ordinea s-a stricat și păsările, neștiind rostul pauzei care a întrerupt ritmul naturii, fac și ele ce pot, încercând să repare din greșelile oamenilor mari și fără minte.
Iar un cuib din fibre optice, perfect geometric, este noul trend în câmpia Donbasului.
Se încarcă comentariile...
