Înalți oficiali europeni la București: discursuri, pișcoturi, șampanie, declarații de simpatie și susținere. Zero angajamente punctuale

După valul de indignare complet justificată după refuzul brutal de primire a țării noastre în Schengen,a urmat, zilele trecute, sosirea în România a doi înalți responsabili de la Bruxelles, purtători de mesaje atât de frumoase încât parcă apăruse soarele speranței. Politic vorbind, a funcționat din nou, chiar dacă pentru foarte, foarte puțin timp, procedeul clasic moștenit din practicile de urgență ale marinarilor secolelor trecute, cei care, în miezul furtunii, când corabia amenința să se scufunde, aruncau în mare conținutul butoaielor pline cu ulei sau grăsime animală pentru a obține chiar și pentru scurt moment o ameliorare a situației disperate.

Dar, în acele momente, ceva era evident: dacă președinta Comisiei Europene și cea a Parlamentului European au venit aici și reafirmă, cu atâta forță și claritate care este locul adevărat și onorant al României, asta nu se putea întâmpla decât dacă, firește, aveau convingerea deplină că problema rușinoasă și eșecul gravissim al diplomației române ti erau doar o „sincopă” cum atât de frumos s-a exprimat Președintele Johannis. Adică, în termeni practici, veneau aici pentru a comunica românilor atât de doritori de o veste bună, să comunice că, după consultări cu toți actorii implicați, se ajunsese la un consens ca problema intrării României și Bulgariei să fie lămurită prin anunțarea unui calendar precis.

Nu a fost să fie. Am rămas doar cu seria de cuvinte atât de frumoase dspre meritele României – reluare a textelor deja prezente în documentele Comisiei și Parlamentului – am aflat de la domnul președinte al nostru că problema nu va figura ca punct de discuție la Consiliul European extraordinar din februarie (deoarece „chestiunea Schengen nu se discută la Consiliul European”) ci, „după ce chestiunile în discuție vor fi tranșate politic, prin discuții bilaterale în diferite forme, sunt convins că va fi pusă problema în Consiliul JAI și convingerea mea este că, atunci când va fi pusă pe agendă, va primi un răspuns pozitiv”. Pentru prima oară, opinia liderului nostru pare să fi suferit o ușoară evoluție, căci acum recunoaște că episodul trist din luna asta nu a fost doar o simplă și banală „sincopă”, ci vorbește direct despre un „eșec”.

Sigur că este un eșec, dar cui i se poate imputa? Întrebare la care nu poate exista un răspuns clar deoarece nu a existat, oficial desemnată, o echipă specială care să supervizeze procesul, nu a existat un lider de grup și nu a apărut o „foaie de drum” cu termene și obiective precise. Asta e, răspunderea a fost difuză și, astfel, nimeni nu este obligat să suporte consecințele politice ale eșecului. Absolut nimeni, după străvechiul obicei al pământului.

Simplă răutate? Poate nu, căci amintiți-vă refrenul permanent folosit în aceste zile: România a îndeplinit toate criteriile tehnice cerute. Lucru perfect adevărat, dar completat acum cu recunoașterea faptului că prioritare au fost și vor fi mereu considerațiile politice. Iar acestea, în Europa aceasta a noastră supusă unor presiuni noi și poate greu de închipuit ca magnitudine, are acum o serie de priorități absolute printre care întreruperea, cu orice preț, a fluxurilor migratorii ilegale. Sigur că Marea Britanie a plecat din UE, dar asta nu înseamnă că nu sunt State Membre care chiar își doresc să împrumutăm sau să adaptăm cu ceva mici modificări unele dintre soluțiile extreme adoptate acolo. Printre acestea, cum vă spuneam, „soluția Rwanda” care presupune trimiterea în această țară a solicitanților de azil, lege declarată ieri perfect validă și constituțională de către cea mai înaltă instanță a justiției britanice. La această lege făcea aluzie ministrul de interne austriac, aceasta este propunerea în jurul căreia se vor concentra dezbaterile foarte serioase din primele luni ale lui 2023.

În acest context, chiar ar fi fost interesant și util de văzut ce a înțeles dr. Bode că vrea UE atunci când a semnat, în luna noiembrie, documentul prin care, alături de colegii săi, se angaja în proiectul de reformă a politicii de migrațiune și azil. Susținem acțiunea demarată de UK și în favoarea căreia se propună Danemarca și Austria?  Avem, măcar în acest moment, după atâtea declarații inflamate, pachetul de propuneri românesc pe care să-l prezentăm în Parlament și care, ca atare, să fie baza oficială de negocieri a României?

Dacă nu, nu. Și, în acest context, este de salutat poziția prezidențială care, just și privind cu atenție și îngrijorare situația, s clarificat aceste lucruri „înainte ca unii formatori de opinie avizi de publicitate să creeze așteptări care nu vor fi îndeplinite”. De politicieni nu zice nimic, știind că deja a venit timpul pentru tradiționalele urări de Sărbători, cu toată demagogia extremă potrivită în asemenea situații.

Dar, cine știe, poate avem noroc la anul, pe principiul strămoșesc că la barza chioară-i face Dumnezeu cuib, căci măcar El e bun și milos.