În care cerc al Europei ar trebui să fim?
0Cred că asta ar trebui să fie întrebarea fundamentală la care politicienii noștri să încerce să găsească un răspuns. Chiar foarte, foarte repede deoarece, exact în acest moment, revine în actualitate, în mare urgență, mai vechea discuție din mai 2017, atunci când liderii europeni pregăteau o declarație solemnă cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a Tratatului de la Roma. Liderii francez și german, Francois Hollande și Angela Merkel, doreau să fie amintit proiectul „Europei cu mai multe viteze”, idee la care era favorabil și Jean-Calude Juncker, Președintele de atunci al Comisiei Europene.
Tehnic – și asta este exact și discuția de acum – e vorba despre adoptarea definitivă a principiului că nu este neapărat necesar ca toate Statele Membre să participe la ansamblul politicilor comune.
Prima întrebare: se poate?
Sigur că da, deoarece există deja prevederi precise în Tratate care detaliază mecanismele constituționale ce permit, în orice moment, intrarea unui Stat Membru sau a unui grup de state în ceea ce a fost numit „Europa a la carte” sau „Europa cu geometrie variabilă”.
Avem, spre exemplu, mecanismul „absenței constructive” care permite Statelor membre să nu intre în discuția unei teme strategice a cărei adoptare are nevoie de unanimitate la nivelul Consiliului European, fără însă ca asta să împiedice adoptarea măsurii respective. Apoi, începând cu adoptarea în 1997 a Tratatului de la Amsterdam , Statele Membre care doresc să meargă mai rapid și decisiv înspre o integrare accentuată a diverselor piețe, pot să se angajeze într-o cooperare întărită așa cum prevăd art.8 și 9 ale Tratatului UE sau ale Tratatului de funcționare a UE.
Treaty Provision
Description
Article 8 TEU
Mandates the Union to develop a "special relationship" with neighboring countriesto establish an area of prosperity and close cooperation.
Article 9 TEU
Establishes the principle of equality of citizens and defines EU citizenship.
Article 8 TFEU
Mandates the Union to eliminate inequalities and promote equality between men and women in all its activities.
Article 9 TFEU
The "Horizontal Social Clause," requiring the EU to consider high levels of employment, social protection, and education in its policies.
2. Decizia trebuie lată până în iunie
Aici lucrurile devin extrem, extrem de dificile la nivelul deciziei politice căci, pentru prima dată, Ursula von der Leyena dat un termen clar discuție despre „Europa cu mai multe viteze”, la Summit-ul din iunie urmând să de ia discuția finală care, pe fond, va arăta lumii dacă și în ce formulă Uniunea Europeană este gata să avanseze, foarte posibil cu câteva state deja reunite în „nucleul dur” pentru promovarea agendei economice bazate pe capacitatea lor de inovare, competitivitate și calitate, în fapt, cum spunea Mario Draghi, o abordare federalistă „pragmatică” pentru proiecte comune de la energie și securitate. O poziție care este așteptată ca iminentă și cu certă valoare de semnal global așa cum, ieri, spunea și Marco Rubio, secretarul de stat al SUA, că „trăim într-o nouă eră geopolitică și că asta va necesita din partea tuturor o reevaluare a ceea ce însemna această nouă realitate”.
Nouă formulă, cu câți participanți?
Ursula von der Leyen începe deja numărătoare, amintind că pentru stabilirea unei „cooperări întărite” ar fi nevoie de 9 State Membre, prima etapă fiind eventual accelerarea integrării pieței de capital până la finele acestui an. Desigur, a amintit că există cazul ideal în care unanimitatea Statelor membre ar dori să participe, dar este evident că se revine, practic, la idee „nucleului dur”. Format poate doar din Statele Fondatoare din 1958: Germania (pe atunci RFG), Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda la care să se adauge, poate, ceva din statele care au aderat în 1973, Danemarca, Irlanda, Apoi Grecia, Spania și Portugalia.
Unde va fi România?
Cel mai nesigur și complicat răspuns dintre toate căci, la orice negociere de acum, ne ducem cu realitatea unei țări intrate în recesiune tehnică pe baza științei proprii de guvernare, exact în momentul în care principiul de coagulare al grupului de forță este capacitatea economică și capacitatea de reacție a piețelor în caz de presiuni . Dar și, fundamental criteriu, capacitatea piețelor politice naționale de a accepta direcția care duce spre o coagulare reală de tip federal.
Este o decizie pe care r trebui s-o vedem pusă în dezbaterea Parlamentului României căci, iată, chiar nu e timp de pierdut și ar trebui să ne orientăm spre orizontul corect în acord cu interesele naționale pe termen lung și foarte lung. Vi se pare că asta se petrece acum? Dacă nu, de ce?
Cine și când va avea curajul să așeze destinul nostru național pe drumul deschis de o alegere clară, fără ambiguități și neliniști mioritice date nu de alesul de prieteni ci de frica de a nu supăra pe absolut nimeni? Vrem să admitem decizia europeană precum că „trebuie să adoptăm același demers în obținerea de tehnologii „curate” în clipa în care Trump redeschide folosirea extensivă a cărbunelui în bătălia energetică, anulând toate acordurile privind climatul?
„Chestiunea centrală este simplă- afirmă Ursula von der Leyen -: Europa are oare mijloacele de luptă, dispunem oare de competențele politice pentru a ajunge la un compromis?”. Dacă da, „atunci a venit momentul accelerării aplicării în practică a mecanismelor”. Dacă nu, din nou, s-ar putea să asistăm rapid la redesenarea unei noi „Înțelegeri de la Ialta” privind împărțirea de influențe în zona Europei între SUA și Rusia, cu victime sigure și, eventual, apelând la mila și arbitrajul Chinei, noua putere care câștigă din ce în ce mai mult teren doar asistând impasibilă cum se sfâșie între ei actorii care au decis destinul lumii după cel de-al Doilea Război Mondial.
Niciodată nu trebuie uitat acel „Naughty document” desenul (validat de Stalin cu un simlu semn făcut cu un creion albastru) făcut de Churchill în timpul unei reuniuni nocturne la Kremlin, pe 9 octombrie, când, pe o simplă foaie de hârtie, a trasat conturul Europei de Est cu procentajele de influență pentru Rusia și aliații occidentali . Amintiți-vă de ce decidea liderul britanic împreună cu Stalin: România (90% pentru URSS și 10% pentru ceilalți), Grecia (90% pentru Marea Britanie și 10% pentru URSS), Iugoslavia și Ungaria (50%/50%), Bulgaria 75% URSS și 25% restul aliaților).
Noi, în caz de, de ce parte a noii hărți de putere ne-am dori să fim, că experiențe avem de toate felurile și am fost, rând pe rând, aliați și adversari cu toți de pe listă?