Hard fără soft, formă fără fond
0Puneţi o piramidă cu susu-n jos. Stă de una singură dreaptă, sprijintă doar în vârf? Nu stă. Cade pe-o rână. Aşa şi cu Educaţia. Zile de şcoală mai multe ori mai puţine, semestre ori trimestre, directori făcuţi într-un fel ori altul, inspectorate croite ca acum ori altfel, profesori şcoliţi în fel şi chip... Fără curriculum de secol XXI, mai devreme ori mai târziu, toate se vor hâi pe-o rână, forme fără fond. Asemeni piramidei cu susu-n jos.
M-aş bucura să auziţi mesajul meu exact aşa cum îl transmit – anume, că toate proiectele enunţate (şi multe altele, pe care le ştim toţi), în mod particular cel privind formarea iniţială pe filieră didactică a viitorilor profesori (pledoaria mea: prin licenţă pentru profesia didactică), sunt deosebit de importante pentru transformarea necesară, în bine, a Şcolii ca sistem. Incontestabil.
Cu o singură condiţie: ca ele să servească punerii în fapt a însuşi rostului existenţei Şcolii, aşa cum are el a fi definit pentru timpurile pe care le trăim şi, mai ales, pentru cele ce vor veni. Rost care nu ţine de durata ori împărţirea administrativă a anului şcolar, de birocraţiile directoratelor ori inspectoratelor, şi tot aşa mai departe, per se. Pe cât mă duce pe mine mintea, menirea Şcolii, acum, este să dea copiilor secolului XXI educaţie de secol XXI. Iar infrastructura conceptuală a oricărui model pus în fapt de oricare sistem public al educaţiei din oricare ţară din lume este definită de – vrem sau nu, ne place sau nu, acceptăm sau nu – arhitectura sa curriculară. Centralizare depăşită de timp înseamnă ceva, deschidere şi subsidiaritate înseamnă cu totul altceva. Arc peste timp, cuvintele Regelui Ferdinand rostite cu un veac în urmă, la întemeierea Universităţii Politehnice din Timişoara, rămân cheia de boltă a Conversaţiei autentice despre Educaţie, în orice epocă va fi purtată ea, Conversaţia:
“Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa”
Din acest motiv, şcolile care au decis şi vor decide să piloteze arhitecturi curriculare de secol XXI, în baza #art26LEN, fac istorie acum, la modul propriu. Iată raportul de stare, la zi.
1 martie 2021. Echipa Little London International Academy a transmis Ministerului Educaţiei solicitarea scrisă, pentru a deveni şcoală-pilot.
1 martie 2021. Echipa Şcolii Gimnaziale Curcani, jud. Călăraşi, a transmis Ministerului Educaţiei solicitarea scrisă, pentru a deveni şcoală-pilot.
19 aprilie 2021. Echipa Şcolii Gimnaziale “Gheorghe Vernescu” din Râmnicu-Sărat, jud. Buzău, a transmis Ministerului Educaţiei solicitarea scrisă, pentru a deveni şcoală-pilot.
22 aprilie 2021. Echipa Colegiului Naţional “Gh. Lazăr” Bucureşti a transmis Ministerului Educaţiei solicitarea scrisă, pentru a deveni şcoală-pilot.
L.E. 23 aprilie 2021. Echipa Şcolii Gimnaziale Grozeşti, jud. Mehedinţi, a transmis Ministerului Educaţiei solicitarea scrisă, pentru a deveni şcoală-pilot.
Aici suntem azi.
Şi pentru că, fără excepţie, e nevoie de un sat întreg pentru ca un copil să crească, şi pentru că întotdeauna urnitul lucrurilor – deopotrivă la firul ierbii, dar şi vărf – este cel mai greu de făcut, las aici, spre luare-aminte, cuvântul meu de gratitudine şi preţuire pentru echipele Fundaţiei Hanns Seidel România şi Asociaţiei Ţine de Noi, cu sprijinul direct al cărora, din 2019 începând – prin conferinţe, ateliere de lucru, ori webinarii – am urnit lucrurile, facilitând procesul prin care şcoli interesate au început să dea viaţă, în literă şi spirit, articolului 26 din Legea Educaţiei Naţionale, devenind şcoli-pilot. Mulţumesc, Răzvan Orăşanu & #dreamteam! Respect, oameni buni!
Acum, calea este deschisă. În săptămâna acestei duminici, şcoli din Sinaia şi Constanţa mi-au dat semnale că doresc să pornească pilotări curriculare. Zona Mehedinţi pare că ar vrea şi ea. Să fie într-un ceas bun. Jocul cu mărgele de sticlă continuă.
Gând bun şi spor maxim tuturor, de Florii.
Ţinem aproape.
p.s. Deifiniţii (posibil) necesare: rână; a se hâi.