Greaţa
0Cum naiba să nu ţi se facă silă de propria ţară, dacă trebuia să iasă un dezaxat ca Mocanu în conferinţă de presă ca lumea să afle că a fost omorât un om, iar făptaşii şi martorii - înalţi demnitari, unul şi unul - au ascuns această întâmplare nefericită?
Mi-e greaţă. De câteva zile. Nu, nu-s gravidă. Şi nici n-am mâncat ceva stricat. Mi-e silă de tot balamucul ăsta început în ajunul Crăciunului pe rit vechi ce pare să nu se termine degrabă.
La început am crezut că dezvăluirile lui Sergiu Mocanu sunt halucinaţiile unui om bolnav de ură. Dar, din păcate, coşmarul s-a dovedit a fi realitate, o realitate în care ne bălăcim cu toţii, o mâzgă greţoasă ce ne trage pe toţi la fund.
Cum naiba să nu ţi se facă silă de propria ţară, dacă trebuia să iasă un dezaxat ca Mocanu în conferinţă de presă ca lumea să afle că a fost omorât un om, iar făptaşii şi martorii - înalţi demnitari, unul şi unul - au ascuns această întâmplare nefericită?
Cum să nu-ţi vină să vomiţi când citeşti „declaraţia“ trimisă din vacanţă de procurorul general, care, în loc să-şi prezinte public demisia cu scuzele de rigoare pentru întârzierea de două săptămâni, o face pe victima denigrată şi se burzuluieşte că „nu va permite să fie transformat în «carne de tun» în campaniile murdare ale unora“. Ce limbaj elevat, câtă „onoare şi demnitate“! Dar fără a spune clar ceea ce aştepta, de fapt, toată lumea: a fost sau nu la acea vânătoare blestemată şi de ce procuratura dirijată de el a ascuns omorul.
Nu mai contează acum dacă glonţul fatal pentru Sorin Paciu a ieşit din arma lui Valeriu Zubco, a judecătorului Gheorghe Creţu (devenit peste noapte suspectul „oficial“) sau a altui vânător. Penală e înţelegerea criminală dintre cei care au fost în Pădurea Domnească pe 23 decembrie de a îngropa în tăcere acest caz.
Cum să nu-ţi provoace silă sincerităţile întârziate ale altuia din gaşca puşcăriabilă, şeful de la Moldsilva Ion Lupu, care, după ce nu doar că a tăcut, dar a şi minţit cu neruşinare, ieri a oferit jurnaliştilor pe tavă detalii despre acea vânătoare?
Şi cât de greţos este jocul de-a baba-oarba pe care ni l-au oferit alte instituţii şi funcţionari - începând de la pădurari şi medici şi până la şefii de la Interne şi prim-ministru. Dle Filat, chiar vreţi să vă credem că n-aţi ştiut despre acest caz până duminică? În condiţiile în care rivalităţile dintre partide sunt atât de mari şi toţi ştiu totul despre toţi în această ţară, care nu e decât un sat mare, unde zvonistica e la ea acasă?
Mi-e silă şi de faptul că acest caz ne-a arătat faţa adevărată a presei noastre, una hâdă, cu bube purulente, din păcate. Cât de uşor acceptă mulţi jurnalişti să se bage în rahat până la gât, pentru a satisface poftele patronilor. Nu vă pute, dragi colegi? Nu vi se întorc stomacurile pe dos?
Ţipăm că vrem integrare europeană, regim liberalizat de vize? La paştele cailor! Cine să ne primească în Europa? N-au ei oare corupţii, criminalii şi jegoşii lor? Dacă după acest scandal nu vor cădea capete, multe capete, Moldova va rămâne o mlaştină, oricât ar încerca s-o transforme în „poveste de succes“ prietenii noştri din UE.
P.S. Acesta nu e un editorial. E doar o stare de vomă expusă în cuvinte.
Dramă la vânătoare, cu procurori şi judecători
Vânătorii care ucid statul de drept