FOTO VIDEO De Ziua Limbii Române, acasă la Mateevici

După jumătate de secol de întuneric, în care li s-a şters adevărata identitate, moldovenii au cerut în august 1989 revenirea la grafia latină iar în declaraţia de Independenţă au menţionat limba română ca limbă de stat. Impulsul revoluţionar al Marii Adunări Naţionale a pornit o nouă eră pentru întreaga populaţie dintre Prut şi Nistru. Moldovenii au început un drum lung al revenirii acasă, al reconstituirii istoriei şi conştiinţei de neam.

Căuşeni 2014: 31 august -„Ziua Limbii Noastre“, 1 septembrie -„Primul sunet“

Căuşeniul este locul unde poetul şi preotul Alexei Mateevici (născut în Căinari) este venerat. Autor al poeziei „Limba Noastră“, devenită imn naţional al Republicii Moldova dar şi nume de sărbătoare, a dat în ultimii ani numele unor şcoli, licee şi străzi din localitatea reşedinţă de raion.

Duminică, 31 august,  în  centrul Căuşeniului, la statuia lui Alexei Mateevici, a avut loc serbarea „limbii noastre“. Au  participat Valeriu Ostaş, directorul Casei Limbii Române „Mihai Eminescu“ din Căuşeni, preşedintele raionului Ion Ciontoloi, autorităţi locale dar şi o delegaţie numeroasă din România, din Iaşi, Botoşani, Bacău, Constanţa şi Bucureşti. După discursuri, depunerea de flori la monumentul poetului, la Consiliul Raional Căuşeni a avut loc un amplu program artistic, lansarea unor noi titlturi, toate legate de durerea basarabenilor în anii în care au fost sub dominaţie sovietică. Poetul basarabean Petru Râmbu a amintit despre cenzura din anii comunismului, prezentă de-o parte şi alta a Prutului. „În timp ce la noi, în poezia „Limba Noastră“ au fost interzise versurile „Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri“ în România au fost cenzurate cele care aminteau de Nistru, ca să nu supere puterea de la Răsărit:„ Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde, Ai luceferilor sfeşnici“, a recitat Petru Râmbu.

„Primul sunet“ 

La Liceul „Mihai Eminescu“ şi Liceul „Alexei Mateevici“ ceremonia a inclus costume populare, cântece şi poezie. Elevii, într-o curată limbă română, şi-au exprimat dorinţa de a ajunge în bănci, în faţa dascălilor. Şi un obicei la moldoveni este acela de a fi duşi în spate de elevii mai mari, care ştiu povara dar şi bucuria învăţăturii.

Drumul spre refacerea conştiinţei naţionale şi îndreptarea limbii este lung, presărat cu obstacole, determinate de confruntările geopolitice, văzute şi nevăzute. Azi, Moldova, văzută dinspre România, pare mai aproape ca oricând. Rămân durerile vechi, ale deportărilor, refugiului, sărăciei şi comunismului, care, însă, se estompează la noua generaţie, care învaţă limba română de la desene animate sau din poeziile lui Eminescu şi Mateevici. Anii de după Război, din care România a ieşit înfrântă, au produs transformări, unele ireversibile. Pentru familiile mixte, pentru ruşi şi ucrainieni, în spiritul toleranţei, sărbătoarea de pe 31 august rămâne sărbătoarea „Limbii Noastre“, care însă le aminteşte, oricum, că sunt pe pământul lui Alexei Mateevici.