„Factorul W- puncte slabe”. Cazul Şcolii ca sistem

SWOT: S (strengths–puncte tari), W (weaknesses–puncte slabe), O (opportunities–oportunităţi), T (threats–ameninţări). Linia S-W vizează interiorul entităţii pe care o analizăm, iar O-T exteriorul acesteia. La mărirea sau decăderea oamenilor şi organizaţiilor, „factorul W” are contribuţia covârşitoare, pentru că nimănui nu-i pasă de el. De (cele mai) multe ori ignorăm, inconştient, propriile noastre slăbiciuni, cu dramatice efecte pe termen lung.

De exemplu, un punct tare al meu (S) este optimismul, iar un punct slab (W) este dificultatea cu care, în anumite circumstanţe, primesc feedback-ul negativ (am, uneori, tendinţa să iau lucrurile personal, ceea ce n-ar trebui sub nici un chip). Faptul că blogul adevarul.ro există este, pentru mine, o oportunitate excepţională (O). Cât despre ameninţări (T), acum nu simt niciuna. Aşadar, punctele tari şi slabe sunt ale noastre, ne aparţin, iar oportunităţile şi ameninţările se manifestă în afara controlului nostru direct. Aici, puteţi citi pe îndelete despre analiza SWOT, în general.

Vă supun reflecţiei o nuanţă subtilă a cadrului de analiză SWOT, pe care eu am sesizat-o manifestându-se cu mult mai acut decât de obicei în situaţii de criză (sau de schimbări semnificative), prin urmare având efecte amplificat negative mult mai intense. Am numit acest aspect factorul W, de la componenta W din SWOT, care vizează, aşa cum ştim deja, puntele slabe ale subiectului analizei, vulnerabilităţile sale. Punând împreună regula 80-20 şi modelul SWOT, eu spun aşa: managementul eficient al factorilor S, O şi T cumulaţi poate contribui cu maximum 20% din performanţa entităţii analizate (individ; organizaţie); în schimb, managementul eficient al factorului W are o contribuţie de minimum 80% la performanţa entităţii analizate.

În cheie inversă, rezultă că factorii S-O-T cumulaţi afectează entitatea analizată cu maximum 20% din efectul negativ al gestionării proaste cumulate a factorilor S, W, O şi T; minimum 80% din efectul distructiv revine factorului W, luat de sine stătător!... Aceasta este, din păcate, cauza fundamentală a decăderii multor oameni şi organizaţii: incapacitatea de a-şi gestiona cu precădere propriile puncte slabe.

Pentru ilustrare, în tabelul de mai jos prezint câteva componente W la nivel individual şi, respectiv, organizaţional, la care eu mă pot gândi. Cât de comod ne este, ca oameni şi conducători de organizaţii, să le conştientizăm, să le acceptăm şi, apoi, să acţionăm cu toată forţa pentru eradicarea lor?

Dragă societate românească (adică: părinţi – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi îndatorirea sfântă faţă de copiii voştri; profesori – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi îndatorirea sfântă faţă de elevii voştri; elevi – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi pe voi înşivă; formatori de opinie şi care vom mai fi fiind noi toţi, cei cărora ne pasă pe bune), concluzia mea e că deocamdată nu ne doare suficient de rău starea sistemului public al Educaţiei care ne şcoleşte copiii, pentru a purcede serios şi responsabil la schimbarea paradigmei sale. Mă gândesc eu aşa, că dacă ne-ar durea şi am simţi cuţitul la os, n-am sta ca nătângii contemplând tâmp surparea Şcolii şi nefăcând nimic, sau tolerând laş stări de fapt otrăvitoare, din alt ev. Drept pentru care, dragă societate românească, ne invit încă o dată să ieşim din negare şi să punem Educaţia publică pe făgaşul veacului nostru, aşa cum se cuvine, curăţind “metastazele W” şi făcând, cât mai rapid, loc larg Şcolii României pe bune.

Vă propun să începem cu extirparea cancerului politic din învăţământul de stat.

Ca exerciţiu de asumare, vă invit să comentaţi pe blog de ce rău ca Şcoala să fie aservită politic aşa cum e acum, iar ca exerciţiu de memorie, vă readuc pe radar „sindromul Bolintineanu”, de anul trecut.

Hai, că putem, dacă vrem cu-adevărat!