Dragă Platformă România 100, dragă USR

E bine că existaţi. Problema e să puneţi în fapt potenţialul vostru, ceea ce vă doresc fără rezerve. În nume propriu, eu vă cer să acţionaţi pe măsura aşteptărilor mele foarte mari pe un segment şi numai unul, critic pentru România: schimbarea paradigmei Educaţiei. Vă cer să fiţi de nota 10. Acum sunteţi de nota 3, în materia acestor politici publice. Şi unii, şi ceilalţi. Dar puteţi fi de 10, fără probleme.

Voi porniţi de la nota 3 pentru că nimeni din cei care compun mâlul politic mioritic nu a trecut de 1 la subiectul în cauză. Nici pesediştii, nici aldeiştii, nici peneliştii, nici udemeriştii, nici pemepiştii, nici minoritariştii, şi care or mai fi fiind. Feţe triste rău de tot, toţi laolaltă şi fiecare în parte. Nici Preşedintele nu face excepţie, deocamdată, din păcate. Am scris aici pe larg, la zi, despre cum tace şi nu face. Evident, expresia feţe triste este cea corectă politic, sintagma adevărată e cealaltă şi o ştiţi prea bine. Nu e cu feţe. De ce nota 1? Păi, judecaţi singuri: cât de nemernică să fii, clasă politică de cea mai joasă speţă şi toţi cei de jur-împrejurul ei care o tolerează şi o hrănesc cu voturi, ca în peste un sfert de veac de altă Românie să nu fi mişcat Şcoala ca sistem dincolo de genunchiul broaştei şi să tot fim ultimii în Europa, ca neoamenii, la toate cele legate de Educaţie? Îţi trebuie impostură şi nesimţire la greu să faci aşa ceva, nu glumă!...

Spun că aveţi potenţial pentru că pe o seamă dintre voi vă cunosc personal. Şi la meserie, şi la caracter. Nu generalizez, dar mă aştept ca, statistic, să vă adunaţi după cum vă asemănaţi. E firesc aşa. Unii mi-aţi fost coechipieri cursanţi la Şcoala Kennedy, alţii participanţi în diverse programe de leadership pe care le-am susţinut, cu alţii am conlucrat în tot felul de proiecte educaţionale. Vă respect pe cei care sunteţi şi meseriaşi, şi de caracter, şi vă spun să vă fie ruşine celor care aţi dat cu caracterul de gard, în varii circumstanţe. Asta-i viaţa. Alegerile de anul trecut au probat cu asupra de măsură că golăneala de doi bani, adică lipsa de caracter la vânzarea pe treizeci de arginţi şi vreun loc de parlamentar ori altceva mai guvernamental, aşa, nu are deloc vârstă specifică. Ea se manifestă în spledoarea sa şi la douăzeci, şi la treizeci, şi la cincizeci, şi dincolo de cincizeci de primăveri. Evident, nu generalizez, dar povestea asta a fost o lecţie etrem de importantă pentru mine, la vremea ei.

Eu vă spun că, în planul politicilor publice, o alta mai critică pentru statul român şi mai dură de scos la liman aici, la noi în bătătură, decât o Educaţie necomunistă pentru o Românie necomunistă, nu e. Vă invit nici să nu intraţi şi nici să nu staţi prea mult în negare faţă cu acest enunţ de fond: ROMÂNIA PE BUNE ÎNCEPE CU ŞCOALA PE BUNE! Nu de altundeva. Fix de aici. Tertium non datur. De aceea, nimic altceva nu vă va ieşi cum se cade până când nu veţi da de rost Şcolii, pe bune. Până când nu veţi pune pe schimbarea paradigmei Educaţiei o presiune politică imensă, dublată de competenţă la fel de consistentă, veţi fi şi veţi rămâne de nota 3. Atenţie, nu declarativ: pragmatic; transformaţional; cu viziune! Altfel, veţi deveni rapid feţe la fel de triste ca pesediştii, peneliştii şi toţi ăilalţi listaţi mai sus. Şi iar vom pierde timp aiurea.

Dacă vă interesează, aveţi sprijinul meu deplin în acest proiect. Pentru conformitate, iată câteva surse de informare pe care vi le sugerez:

• Citiţi volumul România pe bune începe cu Şcoala pe bune (2013)
• Citiţi volumul Educaţie şi securitate naţională (2014)
• Citiţi volumul Educaţie, securitate naţională, transformare culturală (2015)
• Citiţi volumul 2016, anul ratat. Patologia imposturii curriculare (2016)
• Citiţi volumul ŞCOALA, după Solomon Marcus. Tribut răzvrătitului academician (2016)
• Citiţi aceste opinii despre educaţie, pe care le-am pus în dezbaterea publică în timp
• În fine, reflectaţi la feedback-ul meu despre anul 2016 în materia Educaţiei: aici, aici şi aici.

E bine că existaţi. Aveţi potenţial. Problema voastră este să valorificaţi potenţialul pe care îl aveţi, ceea ce vă doresc fără rezerve. În nume propriu, eu vă cer să acţionaţi pe măsura aşteptărilor mele foarte mari, într-un segment şi numai unul, critic pentru România: schimbarea paradigmei Educaţiei.

Vă cer să fiţi de nota 10.

Pentru că puteţi. Nu vă ţine nimeni să nu puteţi.

Succes!