De ce să plecăm noi? Plecaţi voi! Sau de ce vreau să rămân în ţara „atacurilor raider“ fără sfârşit

Nu-i vedeţi pe aceşti „vânători de selecţie“ cu câtă neruşinare ies în faţă şi ne mint din ochi, ne spun poveşti despre „principii şi valori“, se acoperă cu prezumţia nevinovăţiei, ne bagă pe gât regulile lor idioate care pun mai presus de lege şi interese naţionale indicaţiile şefului de partid şi înţelegerile dubioase parafate în bază de algoritm politic?

Când scriam, săptămâna trecută, textul „Greaţa“ nici nu-mi puteam imagina că atâţia oameni aveau aceeaşi stare de profund dezgust care mă copleşise, făcându-mă să răbufnesc în paginile ziarului într-un limbaj la limita decenţei. N-a fost un editorial, ci un strigăt de disperare, revoltă, ură, un fel de a spune: gata, nu mai suport!  

Unii cititori mi-au reproşat că ziarul nu e veceu, alţii mi-au dat în obraz că aş fi luat  o poziţie comodă: îmi exprim sila fără a face nimic ce ar îndrepta lucrurile. Majoritatea însă s-au regăsit în acel text. Niciodată n-am mai adunat o mie de „like“-uri la un articol în câteva zile! Dar „recordul“ nu m-a bucurat, ci m-a speriat. Mi-am dat seama că există cel puţin o mie de oameni care simt la fel ca mine, cărora le-a ajuns cuţitul la os, le vine să dea de toţi pereţii cu toată clasa noastră politică şi care sunt gata să  fugă de aici fără să se uite în urmă, doar să scape de mocirla care îi înghite încet-încet. Un coleg a lansat chiar ideea să facem un flashmob: să vomităm colectiv şi să ne cărăm din ţara asta…

Mi-am zis: stop! Dar de ce să plecăm noi?! Iubitorii de mistreţi, cu apucături porceşti şi cu obrazul ca şoricul, asta şi aşteaptă – să se ducă toţi cei care gândesc liber, cărora nu le e în cot de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, care încă nu şi-au pierdut ultimul dram de speranţă şi conştiinţa cetăţenească şi nu acceptă să se transforme într-o turmă de oi mute!  

Nu-i vedeţi pe aceşti „vânători de selecţie“ cu câtă neruşinare ies în faţă şi ne mint din ochi, ne spun poveşti despre „principii şi valori“, se acoperă cu prezumţia nevinovăţiei, ne bagă pe gât regulile lor idioate care pun mai presus de lege şi interese naţionale indicaţiile şefului de partid şi înţelegerile dubioase parafate în bază de algoritm politic? Se şi miră şi ne râd în nas că noi, plebea, ne revoltăm degeaba şi nu pricepem că, oricât ne-am zbate şi am urla, tot ei vor avea dreptate, în ultimă instanţă. Pentru că ei sunt „mai-marii“. Pentru că aşa e sistemul. Cel pe care l-au moştenit şi pe care îl tot reformează de ochii noştri şi ai europenilor care dau bani grei pentru asta.

Băi, voi chiar vă credeţi dumnezei pe pământ? Chiar vă închipuiţi că vă puteţi bate joc la nesfârşit de noi? Că răbdarea noastră nu are limite? Că suntem nişte proşti care vom ţipa cât vom ţipa şi apoi vom lăsa capetele în jos şi, obosiţi, ne vom resemna, a câta oară? Sau că vom pleca de aici cu toţii?

Dar de ce ar trebui să-mi iau lumea-n cap eu - sau rudele, prietenii şi colegii mei -, şi nu să vă duceţi voi dracului... măcar din funcţii, dacă nu din ţară? Oare noi, cei mulţi, valorăm mai puţin pentru statul ăsta decât nişte laşi şi nesimţiţi ordinari precum sunt  procurorul general Valeriu Zubco, preşedintele Curţii de Apel Ion Pleşca, directorul Moldsilva Ion Lupu şi alţii?

Şi dacă se dovedeşte că în spatele mârşăveniei legate de tăinuirea omorului din Pădurea Domnească stă, într-adevăr, afaceristul-politician Vlad Plahotniuc (aşa cum afirmă Sergiu Mocanu), de ce n-ar intra el frumuşel la zdup sau măcar să plece în vreo zonă offshore, pe unde-şi ascunde afacerile?! Să respirăm şi noi liniştiţi, şi ţara. Nu de alta, dar în ultimii ani parcă am fi în epicentrul unui „atac raider“ fără sfârşit. Pleacă, dle Plahotniuc, du-te cu binişorul, nu ne încerca răbdarea!