De ce nu vin tinerii capabili în învăţământ: pentru că nu sunt apreciaţi, salarizaţi, după progresul elevilor lor

După curriculum, şi acest domeniu al aprecierii, salarizării, evaluării în învăţământ a rămas încremenit în tipare comuniste. La 33 de ani după căderea comunismului!

Se menţine salarizarea după grade şi vechime, condiţii nici necesare nici suficiente pentru o prestaţie de calitate la catedră.

De ce ar veni un tânăr performant în şcoală, să vadă cum el depune toată silinţa la clasă, are rezultate bune cu elevii la examenele naţionale, dar ia salariu jumătate sau o treime din cel pe care îl ia un profesor cu grade şi vechime dar care nu face mai nimic pentru elevii săi? Şi mai este şi hulit în cancelarie pentru că nu chiuleşte, intră la timp la ore, elevii îl iubesc pentru munca lui.

În schimb, rămân pe funcţii şi salarii mari profesorii din liceele care au zero promovare la Bacalaureat! Cei care aplică principiul „muncesc sau nu muncesc, acelaşi salariu primesc”. Şi le merge, pentru că managementul şcolar nu are nicio putere şi nici dorinţa de a schimba lucrurile. De noaptea minţii!

Şi de asta a ajuns şcoala unde a ajuns. Ne spune fostul ministru Cîmpeanu:

„Am ajuns cu calitatea educaţiei într-un punct de minim”. „Este o concluzie tristă. Acelaşi lucru ni le spun testele PISA, acelaşi lucru ni le spun rezultatele la examenele naţionale, acelaşi lucru ni-l spune mediul universitar atunci când se plânge de calitatea slabă a absolvenţilor din învăţământul preuniveristar când intră pe băncile facultăţii, uitând de multe ori că sunt rezultatul formării unor profesori care la rândul lor au fost formaţi în mediul universitar”.

Mai rău, Serbia are 2 universităţi în top 1000 Shanghai, Ungaria 4, Romania niciuna. Tot o consecinţă a salarizării otova, la grămadă, nu după meritele proprii.

Dacă se duce în privat, un tânăr capabil avansează rapid, primeşte un salariu după meritele şi performanţă proprie. Nu există grile de salarizare, după grade şi vechime.

De 33 de ani şefii noştri, care au puterea de a schimba ceva,  nu înţeleg nevoia de schimbare de la paradigma comunistă, la cea modernă, capitalistă şi democratică.

Deja unele licee, chiar de top, nu mai au de unde să angajeze profesori de informatică, matematică, fizică, chimie, ingineri. Se mulţumesc cu tot felul de inprovizatii, care nenorocesc copiii care nu au bani de meditaţii. Cei care au bani se refugiază la meditaţii.

Evaluarea şi salarizarea profesorilor trebuie făcută după progresul școlar al elevilor săi. Altfel, auzim păreri din parte profesorilor,  de genul: „admit să fiu evaluată, dar după performanţele mele, nu ale elevilor mei”. Care or fi acele performanţe proprii, altele decât succesul elevilor, nu ştim.

Am tot scris despre evaluarea progresului şcolar al elevilor, cu un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, fără intervenţia subiectivă a profesorilor. Media claselor V-VIII a fost scoasă de la admiterea la liceu pentru că era cu 2-4 puncte mai mare decât media de la Evaluarea Naţională.

Învăţământul românesc a ajuns ultimul din Europa, şi nimeni din conducerea statului nu înţelege şi nu întreprinde ceva.

Mult trâmbiţata Românie Educată nu spune nimic nici despre curriculum şcolar, nici de salarizarea funcţie de performanţă profesorilor, măsurată prin progresul școlar al elevilor. Adică despre punctele cheie care ne poate duce la un învăţământ de calitate.

Problemă gravă este că economia este dependentă de forţa de muncă furnizată de şcoală („educaţie şi formare profesională” este conceptul după care se conduce UE în materie de educaţie).

A dispărut şi şcoala profesională, sau nu mai ştie nimeni pe unde este. Se confundă cu filiera tehnologică din liceu, necesară şi ea în parametrii actuali, pentru că furnizează maiştri, economişti şi ingineri. Să expediezi într-un singur an, clasa a XII-a, ce nu ai învăţat 3 ani, este o  prostie, comisă de cei care nu au funcţionat la catedră niciodată.

După patru ani, vom constata că suntem tot acolo, iar banii s-au dus ca apa în nisip.

Noi, comentatorii, nu avem puterea să schimbăm ceva. Încercăm doar să deschidem minţile şefilor care conduc ţara. Dar nu reuşim.

Şi aşa cum arată şcoală azi, așa va arăta societatea mâine!