De ce-l venerează unii români pe Călin Georgescu. Cinci categorii de votanți și motivele lor
0România zilelor noastre este divizată aparent iremediabil între sistem și anti-sistem, însă foarte puțini români înțeleg diferența dintre cele două noțiuni, așa că disputa este mai curând despre anarhism și răzbunare cu orice preț, decât despre democrație și progres.
Niciuna dintre tabere nu dă semne că ar vrea să asculte partea adversă. Pentru izolaționiști (suveranist este un termen cam blând, după modesta mea părere), evident, cei mai mari ticăloși sunt globaliștii și pro-europenii. De cealaltă parte, pentru clasa politică actuală (autodefinită drept pro-europeană, sunt multe de analizat la acest capitol) și suporterii ei, suveraniștii sunt însăși cavalerii Apocalipsei. Nu există tonuri de gri. Pur și simplu, totul este în alb și negru, iar lucrurile se văd complet diferit în funcție de direcția din care privești.
Însă, dincolo de orice argumente anti-sistem (plecând de la ipoteza corectă că sistemul nu funcționează bine), consider că ar trebui să existe o limită de siguranță a contestării. O linie roșie. Nu poți să dai foc casei pentru a scăpa de șoareci. Nu anulezi democrația pentru că unii politicieni sunt mârșavi. Există metode mai simple și mai puțin distructive de a rezolva problema.
Nu trebuie să scoatem din calcul, însă, faptul că numărul celor care critică vehement democrația românească este foarte mare. Nu avem de-a face cu un fenomen izolat, cu o izbucnire doctrinară sau doar cu o „fantomă” generată de internet. A ne duce pe o astfel de „fentă” este complet greșit.
De fapt, în „corul” suveraniștilor găsim o masă eterogenă de români, care nu-s toți (ba chiar din contră) needucați, pro-ruși, neo-legionari sau anarhiști. Sunt și alte resorturi în această poveste. De altfel, după ce am măsurat și cântărit cu atenție o parte dintre profilurile suporterilor lui Călin Georgescu (care nu-s neapărat cei din siajul lui Simion și Șoșoacă) am identificat CINCI categorii de români care contestă sistemul.
1 - FRUSTRAȚII SOCIAL. Aceștia sunt oameni obișnuiți, de regulă fără prea multă carte, cu calificări incerte, care se chinuie la periferia societății, pe salariul minim pe economie (sau puțin peste), pe ajutor social sau pe munci ocazionale, deseori „la negru”. Ei au tot așteptat o minune de la politicieni (pe model: „să ni se dea, domnule!”), dar aceasta n-a venit, deci ei tot de pe o zi pe alta o duc. Așa că speră că va veni un personaj providențial care va face niște fapte miraculoase de inspirație divină. Nici nu contează ce fel de entitate este salvatorul; ei s-ar „închina” și la un mixer sau la un dozator de cafea...
2 - ASPIRAȚIONIȘTII. Aceștia nu o duc deloc rău din punct de vedere economic și au un nivel mediu de inteligență și de pregătire profesională. Ba chiar sunt în bună măsură izvorâți sau chiar parte din sistem, unii au privilegii importante. Au impresia că merită mai mult, că în fruntea statului și a instituțiilor sunt oameni sub nivelul lor intelectual și profesional. Printre ei se numără, covârșitor, oameni de nivel 2 și 3 din instituțiile publice (administrație, educație, sănătate, poliție, armată samd), bugetari adică, supărați pe sistemul care-i ține pe poziții - cred ei (întemeiat sau nu, este de analizat) - inferioare. Tot aici intră și politicienii alungați din capul mesei pentru aroganțe intolerabile la adresa poporului (adică pe tiparul Victor Ponta), dar care vor înapoi la butoane, cu orice preț.
3 - CONSPIRAȚIONIȘTII. Aici descoperim mai ales foști securiști (mai noi sau mai vechi), politicieni frustrați (de mâna a doua sau a treia) și oameni de afaceri care cred că statul actual e formulat greșit. Au o inteligență peste medie și vor să fie parte din mecanismul de control a deciziilor și banilor publici, pentru a scoate un profit, ceva, orice.
4 - RĂZBUNĂTORII. Găsim aici oameni pe care sistemul i-a pedepsit sau cred ei că i-a pedepsit. Sunt printre ei mulți inși condamnați pentru încălcarea legii sau care cred că „legea talionului” e o opțiune, că trebuie să moară capra vecinului, că trebuie să le dea o lecție - inclusiv băgând bani în campanii electorale subversive - celor care i-au pedepsit pentru că au încălcat legea. Alții au alte nemulțumiri, mai mult sau mai puțin întemeiate, pentru care cer satisfacție, adică răzbunare. Ar vota și un sac de paie, numai să-i dea jos „pe ăia”. Găsim în această listă și multe așa-zise „beizadele” care credeau că-s deasupra legii până când n-au mai fost.
5 - ANARHIȘTII. Avem de-a face aici cu o categorie specială și eterogenă. Include și oameni cu inteligență ridicată, dar cu unele probleme psihologice (pe fondul unor traume personale nerezolvate), dar și inși săraci cu duhul, care cred în toate teoriile conspirației (anti-vacciniști mai ales). Tot aici sunt și fanii grupărilor de extremă dreapta. Ei visează ca statul să dispară, să fie înlocuit de un fel de luptă pentru supraviețuire tribală ca-n filmele post-apocaliptice.
Desigur, există și nuanțe fine, subcategorii speciale, dar în linii mari acesta „mozaicul” social din jurul lui Călin Georgescu. Iar cine crede că acest electorat - de altfel, foarte numeros - poate fi ignorat, pe principiul că „o să-i treacă”, se înșală amarnic...