Cotroceni fără Sănătate Publică: Riscul pe care nu ni-l permitem
0Un consilier prezidențial pentru sănătate nu este un ornament. Este o piesă cheie din infrastructura de siguranță națională, indispensabilă cabinetului Președintelui României.
Astăzi, Președintele României a anunțat lista de consilieri prezidențiali, de unde, cu surprindere, am aflat că lipsesc poziții importante. Printre care și Sănătatea. Surprinzător, mai ales după ce pandemia din 2020 ne-a confirmat un adevăr inconfortabil: în crize sanitare, deciziile de sănătate publică devin decizii la cel mai înalt nivel în stat.
În România, decretele de urgență pleacă de la Cotroceni, încrederea publică se construiește sau se prăbușește la Cotroceni, iar coordonarea dintre instituții își găsește busola tot acolo. În acest context, faptul că Președintele României se poate lipsi de un consilier pentru sănătate este cel puțin imprudent.
Președintele nu administrează spitale și nu negociază liste de achiziții de medicamente, dar decide ritmul național în momentele de criză: convoacă instituțiile de securitate, poate prezida ședințe de guvern pe teme de interes major, promulgă sau întoarce legi și are ultimul cuvânt în comunicarea strategică a țării, atât la nivel internațional, cât și, uneori, la nivel intern.
Cel mai important, Președintele are continuitate: este imun la instabilitatea cronică a guvernului României și poate susține o viziune a politicilor publice pe termen mediu și lung, o oportunitate instituțională pe care România o ignoră de zeci de ani.
În acest cadru, un consilier pentru sănătate publică devine traducătorul limbajului științific și veriga de legătură dintre date și putere, persoana care transformă grafice, alerte și rapoarte în opinii clar articulate vis-a-vis de situații în sănătate publică. Poziționarea Președintelui României în acest domeniu, atât intern, cât și internațional, depinde de coerența, profesionalismul și rigoarea cu care acest consilier îl informează.
Departamentul de Sănătate Publică din cadrul Administrației Prezidențiale are deja un rol bine definit prin Regulamentul de Organizare și Funcționare. Iar un consilier pentru sănătate, în termeni simpli, este ochiul expert și busola Președintelui atunci când poziționarea sa trebuie să fie construită folosind dovezi științifice, nu zvonuri și păreri.
Un consilier prezidențial cu expertiză în sănătate publică este esențial în bunul mers al țării în următoarele situații:
1. Legi cu impact sanitar. Fiecare lege, inclusiv cele care definesc politicile de sănătate, trece prin mâinile Președintelui înainte de a fi promulgată. Constituția îi oferă dreptul de a cere o singură dată reexaminarea actelor normative sau de a sesiza Curtea Constituțională, un filtru rar folosit, dar esențial. Aici intervine consilierul prezidențial pentru sănătate publică: mintea lucidă care poate interpreta analize tehnice și semnala din timp dezechilibre de fond, de la echitate și fezabilitate până la raportul cost–beneficiu și care îl ajută pe Președintele să înțeleagă, dincolo de litera legii, efectele reale asupra vieții oamenilor.
2. Siguranța națională. Pandemia, bioterorismul, rezistența antimicrobiană sau valurile de caniculă cu efecte letale nu mai sunt doar probleme medicale, ci situații care afectează securitatea națională. Fără o voce specializată la masa prezidențială, reacțiile riscă să fie întârziate, birocratice sau pur simbolice. Un consilier prezidențial pentru sănătate publică aduce în spațiul strategic ceea ce lipsește adesea deciziei de criză: o persoană cu expertiză pentru a genera și analiza scenarii clare, praguri de intervenție, evaluări de risc și opțiuni fundamentate științific. Siguranța națională nu se poate baza pe păreri și inerție administrativă.
3. Diplomație. România nu trăiește într-o bulă epidemiologică. Regulile Organizației Mondiale a Sănătății, mecanismele Uniunii Europene privind amenințările transfrontaliere și negocierile globale pentru pregătirea pandemiei cer poziții articulate, consecvente și credibile. Un consilier prezidențial pentru sănătate publică se asigură că vocea României este informată și coerentă, capabilă să participe la dezbatere, nu doar să o urmeze. O voce care contribuie la dezvoltarea soluțiilor, nu doar ecoul altor state membre.
4. Coordonare și mediere. Într-un sistem în care sănătatea publică se află la intersecția politicii, administrației și încrederii populației, Președintele are, prin Constituție, rolul de mediator între instituții și între stat și societate. În astfel de momente, consilierul prezidențial pentru sănătate publică devine mai mult decât un expert tehnic: este vocea rațiunii într-un spațiu dominat de urgențe și interese. El oferă Președintelui fundamentul științific și echilibrul necesar pentru a reconcilia decizia politică cu realitatea din sistemul de sănătate, pentru a readuce încrederea acolo unde dialogul se rupe.
5. Comunicare. Într-o criză oamenii nu caută doar date, ci caută direcție. În momentele de incertitudine, vocea prezidențială are o forță morală greu de cuantificat, de multe ori decisivă. Un mesaj bine calibrat, susținut de dovezi, livrat la momentul potrivit și în acord cu măsurile guvernamentale, poate întări încrederea publică, crește aderența la reguli și limita spațiul de manevră al dezinformării. Fără expertiza potrivită, însă, chiar și cele mai bune intenții pot semăna confuzie. Un consilier prezidențial pentru sănătate publică oferă tocmai acest filtru de rigoare și echilibru între știință, empatie și responsabilitate publică.
De ce Președintele ar alege să NU aibă un astfel de consilier?
Redundanța. Primul contraargument pe care îl putem auzi: „Avem Ministerul Sănătății, DSP-uri, DSU, experți în executiv.” Corect, dar în arhitectura unui stat modern, redundanța inteligentă nu e risipă, e reziliență. Consilierul prezidențial nu dublează ministerul, îl completează. Rolul său nu este să administreze, ci să integreze: să aducă la un loc informația fragmentată, să anticipeze efecte sistemice și să pregătească Președintele pentru întrebările grele, înainte ca acestea să devină urgențe sau titluri de „breaking news”.
Banii. Al doilea contraargument este cel bugetar, și este, paradoxal, cel mai ușor de demontat. Costul unui consilier și al unei echipe tehnice este infim comparativ cu prețul haosului într-o criză: zile de școală pierdute, afaceri închise, morți evitabile. În sănătate, expertiza bine implementată nu se vede când funcționează, dar devine brusc vizibilă atunci când lipsește.
România, prin Administrația Prezidențială, are astăzi de ales: să trateze sănătatea ca pe un dosar uitat într-un sertar sau ca pe o verigă din lanțul de securitate națională.