Cinci milioane de români muncesc în Europa. Cine îi apără?

Recent, la Bruxelles, am avut un mic dejun de lucru cu Cosmin Boiangiu, directorul executiv al Autorității Europene a Muncii, aflat la al doilea mandat.

Această întâlnire a avut și o dimensiune personală, dar și una politică. Personală, pentru că am stat de vorbă cu un român care conduce una dintre cele mai importante autorități europene pentru viața concretă a oamenilor care muncesc peste graniță. Politică, pentru că subiectele discutate ating milioane de români. Este vorba de toți cei care lucrează, circulă, transportă, îngrijesc, construiesc, conduc, repară, învață, se califică și își câștigă pâinea în piața unică europeană.

Cosmin Boiangiu este unul dintre românii care arată ce poate însemna competența românească în instituțiile europene. Diplomat de carieră, fost reprezentant al României în COREPER I, a negociat, în numele României, dosarul care a dus la crearea Autorității Europene a Muncii (ELA) în timpul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, în 2019. Astăzi conduce această autoritate ca primul ei director executiv, într-o etapă în care ELA a trecut de la construcție instituțională la impact real.

Acesta mi se pare un lucru de spus! România a fost parte din nașterea ELA, iar un român se află astăzi la conducerea ei. Este o dovadă că atunci când venim cu oameni pregătiți, serioși și respectați, contăm în UE.

Autoritatea Europeană a Muncii a fost creată pentru ca mobilitatea în Uniunea Europeană să fie corectă și sigură. În termeni simpli, ELA ajută statele membre să aplice regulile europene privind mobilitatea forței de muncă și coordonarea sistemelor de securitate socială. Oferă informații lucrătorilor și angajatorilor, sprijină cooperarea între autorități, susține verificări comune, ajută la combaterea muncii nedeclarate și pune ordine acolo unde libertatea de mișcare are nevoie de reguli pentru a proteja oamenii.

Pentru țara noastră, această temă este una uriașă.

În discuțiile noastre a apărut o cifră care ar trebui să ne trezească pe toți: România are cel mai mare număr de lucrători mobili din Uniunea Europeană, aproximativ cinci milioane de oameni, într-un spațiu european cu aproape 14-15 milioane de cetățeni aflați în mobilitate. Vorbim despre o Românie întreagă care muncește în Europa. O Românie care pleacă dimineața la lucru în Germania, Italia, Spania, Franța, Belgia, Austria, Olanda, sau Irlanda. Care folosește Schengen, libera circulație, piața unică, recunoașterea calificărilor, protecția socială și oportunitățile create de Uniunea Europeană.

Acești oameni merită în primul rând respect și o voce sau o reprezentare politică serioasă.

Iar întrebarea este: cine îi apără?

Răspunsul meu este: îi apără Europa care funcționează, instituțiile care aplică normele în vigoare și politicienii care înțeleg că libertatea de mișcare trebuie dublată de protecție!

Am participat, în acest context, și la evenimentul privind noile reguli europene pentru vehiculele comerciale ușoare folosite în transportul transfrontalier.

De la 1 iulie 2026, regulile privind timpii de condus și de odihnă, precum și obligația tahografului, se aplică și vehiculelor comerciale ușoare între 2,5 și 3,5 tone care fac transport internațional sau cabotaj. Este un subiect tehnic la prima vedere, dar în realitate este vorba despre șoferi, siguranță, concurență corectă și respect pentru muncă și pentru cei care o fac.

În transport, știm prea bine, oboseala se plătește scump. În economie, concurența incorectă distruge firmele serioase și locurile de muncă. În viața unui lucrător, lipsa normelor clare duce la abuz. De aceea, Europa are nevoie de reguli, iar regulile au nevoie de aplicare corectă.

În întâlnirea bilaterală cu Cosmin Boiangiu am discutat pe larg despre activitatea ELA în sprijinul comunităților de lucrători mobili români. Cursuri de calificare și recalificare, protejarea drepturilor angajaților, combaterea muncii la negru, informarea oamenilor înainte să semneze contracte dubioase, înainte să ajungă dependenți de intermediari necinstiți, și înainte să descopere, MULT prea târziu, că drepturile lor au fost încălcate.

Aceasta, cred eu, este Europa care trebuie apărată. Este Europa noastră, care îl ajută pe om să știe ce drepturi are, ce obligații are, ce salariu trebuie să primească, ce documente îi trebuiesc, unde poate cere ajutor și cum poate evita exploatarea.

Am discutat apoi despre viitorul pachet Fair Labour Mobility, pe care Comisia Europeană îl pregătește pentru acest an. Este un pachet important pentru lucrătorii mobili, pentru autoritățile naționale și pentru economia europeană.

Din punctul meu de vedere, una dintre marile mize trebuie să fie portabilitatea competențelor: Skills Portability.

Un român calificat trebuie să poată dovedi rapid, sigur și recunoscut în Europa ce știe să facă. Un electrician, un șofer, un mecanic, un îngrijitor, un lucrător în construcții, un tehnician, un profesionist din servicii trebuie să poată pleca la muncă având calificările la el, într-un format recunoscut, accesibil. 

Iar această portabilitate a competențelor trebuie legată de portofelul digital european.

Știu foarte bine că în România și în comunitățile românești din străinătate există o campanie uriașă de dezinformare împotriva portofelului digital. Teorii conspiraționiste, frici fabricate, zvonuri împinse agresiv, intoxicări care prezintă un instrument de mobilitate și protecție ca pe o amenințare!

Adevărul este, în mod evident, altul! 

Atacul împotriva portofelului digital este, în realitate, un atac împotriva angajaților și a bunăstării lor!

Spun asta deoarece, pentru un lucrător mobil, portofelul digital poate însemna (și nu mă tem să mă repet) acte accesibile, calificări recunoscute, mai puțină birocrație și mai mult control asupra propriei vieți profesionale. Adică diferența dintre un om care își poate dovedi competența în câteva minute și un om blocat între hârtii, traduceri, ghișee și drumuri pierdute. Sau timp pierdut. Sau bani...

Trăim, din nefericire, un paradox. Milioane de români se bucură de beneficiile Europei, iar o parte dintre ei sunt împinși politic spre extrema dreaptă de cei care lovesc în instrumentele europene care îi ajută pe acești români.

Oamenii care muncesc în Europa folosesc libera circulație, Schengen, piața unică, drepturile sociale, recunoașterea calificărilor, accesul la locuri de muncă și protecția europeană. În același timp, propaganda anti-europeană, deseori alimentată de rețele pro-ruse, le spune că soluția ar fi izolarea.

Aceasta este o mare, foarte mare, înșelătorie.

Suveranitatea prezentată ca izolare înseamnă mai multe bariere, mai multe cozi, mai multe controale, mai multă incertitudine și mai puține șanse pentru români.

Adevărata suveranitate a României, și sper să înțelegem într-un final, înseamnă capacitatea țării de a-și proteja cetățenii oriunde muncesc în Europa. Înseamnă să fim prezenți în instituțiile europene, să scriem și noi regulile, să negociem inteligent, să cerem aplicarea lor și, cum spun, să ne apărăm oamenii.

Când aud politicieni care atacă Uniunea Europeană, mă întreb, ce vor ei, de fapt, pentru propriii cetățeni?

Îl vor pe român șomer în satul lui, cu diploma într-un sertar?

Îl vor captiv în sărăcie, doar ca să poată striga lozinci despre suveranitate?

De ce nu îl vor împlinit acolo unde muncește și trăiește, respectat, calificat, plătit corect și protejat?

Eu aleg această variantă, pentru că lucrătorii români au nevoie de recunoaștere, de mobilitate și de meritocrație. Acesta este cuvântul cheie: meritocrația! Omul pregătit trebuie să poată urca. Omul calificat trebuie să poată câștiga mai bine. Omul muncitor trebuie să poată circula, lucra și trăi cu demnitate.

Am discutat, în fine, și despre EURES, rețeaua europeană care ajută lucrătorii și angajatorii să se întâlnească într-o piață a muncii europeană. Raportul EURES privind deficitul și surplusul de forță de muncă arată clar că Europa are nevoie de oameni calificați în sectoare esențiale. Firmele de recrutare se uită la datele EURES, folosesc informațiile din această platformă, caută oameni potriviți pentru locuri de muncă reale (un aspect care nu trebuie uitat)! Așadar, portabilitatea competențelor, EURES, ELA și viitorul Fair Labour Mobility Package trebuie privite împreună. Ele formează infrastructura europeană a muncii cinstite. Iar cine atacă această infrastructură atacă, de fapt, șansa românilor de a munci și de a trăi mai bine în UE, acolo unde ei decid.

Vedem foarte clar ce înseamnă mai puțină Europă când privim spre Regatul Unit după Brexit. România are acorduri cu Marea Britanie, dar realitatea pentru cei care merg acolo este mult mai dificilă decât în interiorul Uniunii Europene. Controale la frontiere, proceduri mai grele, mult mai complicate, acces mai dificil și timp pierdut.

Și, în același timp, ne uităm mereu la Statele Unite. Merită să privim atent. 

Forța economică americană vine și din mobilitatea internă uriașă. Un om poate pleca dintr-un stat în altul, își poate căuta un loc de muncă, își poate valorifica pregătirea, se poate muta acolo unde există oportunitate. Aceasta este una dintre marile puteri ale unei piețe mari: mobilitatea.

Eu cred că și Europa trebuie să își folosească mai bine propria forță. Piața unică europeană trebuie să fie mai simplă, mai rapidă, mai clară pentru lucrători și angajatori. Românii trebuie să circule ÎMPREUNĂ cu drepturile lor, cu calificările lor, cu protecția lor și cu demnitatea lor. Aceasta înseamnă mai multă Europă acolo unde chiar contează: în viața concretă, imediată, a omului.

Concluzia discuției cu Cosmin Boiangiu este aceea că România are o miză uriașă în mobilitatea europeană a muncii.

Avem milioane de cetățeni care trăiesc această realitate. Avem români în instituții europene care pot construi soluții. Dar avem nevoie și de politicieni care înțeleg piața muncii, tehnologia, calificările, transportul, protecția socială, precum și propaganda care încearcă să întoarcă oamenii împotriva propriilor lor interese.

Românii care muncesc în Europa trebuie ajutați, apărați și respectați. Iar politica românească trebuie să aleagă între două drumuri. Drumul european al mobilității, calificării și prosperității sau drumul izolării vândute ca așa zis patriotism.

Eu aleg drumul european.