Ce va fi în viitorul imediat: pe sau sub scut?

Rishi Sunak, 42 de ani, cel mai tânăr lider al guvernului în peste 200 de ani, istoria de 200 de ani a UK, primul premier de culoare („UK first leader of color”, cum titrau imediat cei de la Associated Press), a făcut deja prima declarație de presă și și-a luat primele angajamente. Enorme, splendide, pline de dorința de a reda speranța britanicilor într-o formulă oarecare de viitor constructiv pus sub semnul previzibilității.

Greu. Poate chiar imposibil din moment ce, chiar din prima secundă, noul joc politic începe prin recunoașterea situației de fapt, cea care caracterizează o țară care trece „printr-o profundă criză economică”. Absolut corect, cu mențiunea că este una de o amploare absolut considerabilă. Două argumente vin să susțină analiza

Primul, poate cel mai important și ieșit din comun, este că Rishi Sunak preia conducerea guvernului în momentul când ratingul de țară a fost scăzut de agenția Moody’s de la „stabil” la „negativ”, prima dintre multele explicații fiind referirea la instabilitatea politică și imprevizibilitatea guvernamentală, cu prim-miniștri succedându-se într-un ritm și însoțiți de crize și scandaluri cu care noi suntem deja perfect obișnuiți și la care am devenit imuni, la fel ca italienii. Dar Marea Britanie, cu politicienii săi din echipele succesive de orientare conservatoare, a reușit rapid să transforme BREXIT într-un factor de enormă și chiar neașteptat de complexă vulnerabilitate. La început politică în divorțul cu năbădăi de Bruxelles, oarecum de așteptat deoarece britanicilor trebuia să li se spună de ce lucrurile nu merg cum trebuie...firește, normal, din cauza birocraților rău-voitori din UE. Numai că au început să se vadă efectele a două fenomene care au determinat ca această perioadă post-Brexit să însemne un cumul de derapaj.

Prima, ce mai importantă, este că echipele conservatoare de la Londra chiar au trăit în mirajul trandafiriu creat de promisiunea lui Trump că, imediat după ce se va semna Acordul de ieșire a Marii Britanii din UK, imediat, a doua zi sau chiar în următoarele ore, SUA avea să semneze cu UK un acord de liber-schimb, cel mai mare și mai plin de făgăduințe din istorie și care urma să compenseze toate micile pierderi care puteau să fie provocate de cearta cu UE. Promisiune magică tip Turump și, ca multe altele ale sale, s-a încheiat cu un eșec. Plătit de britanici care, având convingerea orbească în soluția salvatoare oferită de fratele american atotputernic, au tăiat toate legăturile de tip comercial și canalele de cooperare economică cu spațiul UE. În plus, sper că vă amintiți, Boris Johnson, euforic, își amintea de manuale de istorie din epoca strălucirii victoriene și spunea că, în afara americanilor, UK mai avea o garanție imbatabilă: vechea organizație Commonwealth, adevărat acum cu un număr de state la jumătate din ce era la finele celui de-al Doilea Război Mondial și confruntată cu cereri continue de independență față de coroana britanică. Dar nu face nimic, spune fostul premier, legăturile au rămas la fel de puternice și, împreună, vor forma un spațiu de schimburi comerciale care să readucă în prim plan realitatea demult uitată și îngropată a principiului „Rule Britannia”.

Al treilea element neliniștitor pentru viitorul imediat este, așa cum vă prezentam săptămâna trecută ce afirmau statisticile britanice, există și se dezvoltă, în cadrul crizei economice generale care a cuprins țara, mari probleme sociale, neobișnuite pentru statutul de mare putere pe care și-l arogă în exterior Marea Britanie, politicienii săi conservatori alegând soluția de a trece din ce în ce mai multe costuri (inclusiv cele provocate de pandemia Covid și de susținerea la cote foarte înalte a livrărilor de echipamente militare către frații ucraineni) pe umerii celor mai defavorizați, trimițând în zona pauperității un număr din ce în ce mai mare și mai divers de persoane.

De aici, dacă le analizați din nou, promisiunile din zona socială făcute de nou prim ministru care precizează că-și dorește ca aceste costuri să nu mai fie lăsate moștenire generațiilor viitoare. Și mai spune ceva pe care nu numai conservatorii, mulți blocați în valorile trecutul, dar și mulți britnici nu credeau a fi obligați să audă vreodată: „Marea Britanie este o țară mare, dar nu e nici un fel de îndoială că ne confruntăm cu o sfidare economică profundă”. Va și putea face asta, în climatul lăsat de predecesorii săi care au lăsat o criza de încrede de mari proporții și sentimentul că instabilitatea guvernamentală din acest an (cu totul excepțională, Sunak fiind al treilea prim ministru doar în 2022) s-ar putea continua și că, oricum, începe lupta pentru organizarea viitoarelor alegeri generale (anticipate chiar, spun laburiștii).

Să-i urăm succes, să sperăm că a auzit de parteneriatul strategic SUA-UK-România și că, într-un moment viitor de liniște, Regele Charles îi va povesti despre Viscri și proprietățile sale de acolo. Cine știe...Deocamdată, multe, neașteptat de multe depind de abilitatea lui Sunak de a se impune în a model – dacă se poate sau dacă se mai poate – ambițiile conservatorilor de a rămâne în liniile vechilor povești de manual care s-au încheiat trist cu Liz Truss.

Am ales poza oficială difuzată de la Londra cu puțin timp în urmă. Și mi-am permis un nepermis exerciți de imaginație. Pe scaunul acela liber din spate mi-am închipuit că am văzut umbra tragică a Lordului Mountbantten, ultimul vice rege al Indiei și apoi prim Guvernator-General al Indiei până în iunie 1948, care poate acum adormi în liniște căci avertismentele sale despre schimbarea de lumi au devenit realitate.