„Bătălia între coaliții”, confruntarea care minează existența NATO?

Multe au fost până acum consecințele absolut neașteptate și pe drept cuvânt catalogate drept dramatice ale acțiunilor militare declanșate de cuplul Israel/SUA împotriva Iranului.

Dar cred că nimeni nu se așteptata ca efectele să înceapă să se extindă atât de rapid și profund nu numai asupra relațiilor internaționale (și așa extrem de fragile) ci și asupra relațiilor dinlăuntrul NATO. Și asta este deja foarte grav tocmai pentru că poate deveni extrem de primejdios pe măsură ce nervozitatea Președintelui Trump crește odată cu nemulțumirile personale create de modul în care Domnia Sa este văzut, comentat și de prea multe ori ridiculizat în presa internațională.

Dar ce avem acum atât de deosebit încât să devină eveniment total neobișnuit?

Pentru prima oară în istoria NATO se formează nu una, ci două „coaliții ale bunăvoinței” care să acționeze în aceeași zonă, cu mandate aproximativ similare și care, deocamdată cel puțin nici măcar nu au cea mai mică perspectivă de a putea colabora una cu alta, fiecare cu un mandat propriu, cu structură proprie de forță și logistică absolut separată și ambiționându-se ca, în final, nu numai să elibereze circulației Strâmtoarea Ormuz cpi și să implementeze pacea în zonă.

Prima idee în acest sens a fost lansată de Trump și susținută instantaneu de israelieni, evident singurii săi aliați în zonă, apel care vorbea despre constituirea unei noi „coaliții de voință” (pe modelul entuziasmului ce a dus la invadarea Irakului în căutarea unor arme nucleare inexistente, acțiune la care ne-am alăturat și noi, cu rezultatele finale pe care le cunoașteți. Numai că, spre stupoarea americanilor, de data asta, europenii , pățiți și înțelepțiți de eșecul precedent și de dezvăluirea minciunilor deliberate ce le-au fost prezentate drept dovezi finale, inclusiv de la tribuna ONU, au refuzat să răspundă, grupându-se în spatele unui răspuns comun: „ăsta nu-i războiul nostru”.

Firește, Trump se înfuriem repetă amenințarea cu ieșirea țării sale din NATO (făr ca asta să o poată decide fără aprobarea Congresului, conform celebrei legi la care este co-autor Marco Rubio, actualul său Secretar de STAT), îi tratează NATO ca „tigru de hârtie” (纸老虎, zhǐlǎohǔ)  formulă celebră inventată în 1946 de de Președintele Mao pentru a încerca umilirea adversarilor săi, mai ales a americanilor. Și mare plăcere le va face chinezilor să o audă din nou în timpul viitoarei vizite a lui Trump la Beijing, mai ales că asta le este în continuare propria convingere nestrămutată în raport cu puterea , reprezentativitatea și importanța NATO.

De parcă insultele nu ar fi fost de ajuns, imediat după ce Trump a anunțat o că o forță militară americană (la care Israelul dorește să contribuie) instituie blocada Strâmtorii Ormuz, iată că, vineri 17 aprilie va avea loc, prin videoconferință tip Summit , la inițiativa Președintelui Macron și Prim Ministrului Keir Stamer, obiectivul fiind crearea unei forțe internaționale care sâ securizeze Strâmtoarea Ormuz.

„Este vorba despre o misiune multinațională pașnică destinată să restaureze libertatea de navigație în Strâmtoare...misiunea este strict defensivă și total diferită de forțele beligerante va fi trimisă în zonă imediat ce situația o va permite” – a spus Macron.

La discuțiile pregătitoare, cele care se desfășoară foarte intens chiar și în acest moment, participă aproximativ 40 de țări care trebuie să cadă de acord asupra profilului forței militare respectiv, asupra tipului de arme în dotarea navelor care vor efectua fie misiuni de deminare, fie misiuni defensive de însoțire a navelor în tranzit dar și de asigurare a perimetrului de securizare în jurul porturilor și a celor de încărcare/descărcare dar și cu o discuție despre posibile formule de sancțiuni imediate pentru cei care vor încălca una dintre condițiile păcii..

Este, în mod foarte clar, o „coaliție de voință” formată de la inițiativa a două state NATO și poate o vom auzi chiar și doamna Țoiu că zice ceva în acest sens că doară și noi am zis că nu vom participa decât la acțiuni defensive după încheierea conflictului, iartă că ar fi cazul.

Dar dilema foarte gravă de care vorbea și care poate marca încă o prăpastie în relațiile trans-atlantice, deja a început să producă efecte vizibile. Diplomatic, ar fi prima dată când , în interiorul NATO, se formează două asemenea „coaliții de voință” care să se excludă formal una pe alta: atenție la formula „misiune strict defensivă și total diferită de forțele beligerante actuale”, adică excluzând din start pe americani și pe israelienii.

Ce avem acum ca știri despre componența viitoarei coaliții arată că acolo se vor afla multe state membre NATO printre care cele care au anunțat deja că interzic accesul avioanelor americane la spațiul lor aerian și la bazele militare de pe teritoriul lor, unele dintre ele, precum Italia, reacționând suplimentar, așa cum a anunțat acum Primul Ministru Georgia Meloni care anulează acordul de cooperare cu Israelul...

Tehnic vorbind, existența celor două coaliții pune și o altă problemă în imediat căci, nu uitați, prin tradiție, dacă în NATO există un Comandant Suprem al Forțelor aliate din Europa care este întotdeauna un american, atunci adjunctul său este un britanic...ceea ce, bănuiesc, va fi ușor dificil de menținut în actualul context. Poate e o simplă întâmplare, dar o navă britanică, deci aparținând celui mai apropiat aliat tradițional al SUA din istorie, a văzut că navele SUA navele SUA îi interzic să treacă de blocadă...poate chiar nu înseamnă nimic, poate că este doar un pas mic pentru omenire dar, cu puțin efort, ar putea să devină unul mare pentru omenire.

Și dacă așa va fi, sper ca și ai noștri să fi aflat la timp ce se întâmplă și să ia o decizie înțeleaptă în continuare, măcar acum când vedeți că se anunță intenția primului stat să organizeze referendum național pentru ieșirea din NATO....