Primul studiu despre Pluto ne prezintă o planetă spectaculoasă
0
Prima sondă dedicată studierii planetei Pluto a ajuns la aceasta în iulie. Acum, un studiul al acelei perioade a apărut în revista "Science" şi este completat de impresii ale specialiştilor implicaţi în misiunea New Horizons. Pluto, pentru ei, este spectaculoasă, o lume activă.
Pluto se dezvăluie ca o lume activă, cu o culoare "spectaculoasă", potrivit unui prim studiu, apărut în revista "Science". Este interesant de reţinut că presiunea de la suprafaţa lui Pluto abia atinge 10 microbari (aproximativ 1/100.000 din cea a Pământului), însă este mai mare decât cea de pe Mercur şi Lună. Şi pe Pluto există numeroase regiuni de mici dimensiuni, expuse la suprafaţă, acoperite cu apă îngheţată.
Alături de apa îngheţată, recent, NASA a confirmat existenţa unui "cer" albastru. Este, de fapt, o ceaţă care are această nuanţă de culoare.Particulele propriu-zise de ceaţă sunt probabil gri sau roşii, însă modul în care ele dispersează lumină albastră a atras atenţia cercetătorilor care participă la misiunea New Horizons, scrie Mediafax.
"Un cer albastru rezultă adeseori din dispersia razelor de soare de particule foarte mici. Pe Pământ, aceste particule sunt molecule foarte mici de azot. Pe Pluto, acestea par să fie ceva mai mari - dar, totuşi, rămânând de o talie relativ mică - asemănătoare funinginei, pe care noi le-am denumit «tholine»", a explicat Carly Howett, de la Southwest Research Institute (SwRI) din Boulder, Colorado. Oamenii de ştiinţă consideră că aceste tholine se formează în atmosfera înaltă, unde razele solare ultraviolete se fracţionează şi ionizează moleculele de azot şi de metan, permiţându-le să reacţioneze între ele şi să genereze ioni tot mai complecşi, încărcaţi negativ şi pozitiv.
Un rezultat cheie furnizat de NASA este raza precisă a lui Pluto, de 1.187 de kilometri, plus sau minus patru kilometri. "Poate nu pare foarte incitant, dar trebuie menţionat că raza estimată a lui Pluto varia de la 1.150 de kilometri la 1.200 de kilometri, deci aceasta îi va ajuta cu adevărat pe oameni să determine modul în care s-au format Pluto/Charon, atmosferele lor şi schimburile materiale dintre acestea", a mai spus Howett.
Masa lui Pluto era deja cunoscută, deci raza mai mare indică o densitate mai mică, de 1.860 de kilograme pe metru cub, mai apropiată de densitatea lui Charon, principalul satelit al planetei pitice. Densitatea acestuia este de 1.702 kilograme pe metru cub, iar raza acestuia este de 606 kilometri, plus sau minus trei kilometri. Asemănările în ceea ce priveşte densităţile celor două au o serie de implicaţii teoretice, parţial prezentate în acest studiu.
Prima imagine transmisă de New Horizons către NASA.
Astfel, materialele din care sunt formate cele două obiecte cosmice nu sunt chiar atât de diferite. Este adevărat că suprafeţele lor sunt dominate de gheţuri de tipuri diferite, însă cele două ar putea fi în mare parte similare. Acest fapt nu constituie o surpriză, mulţi cercetători fiind de părere că Pluto şi Charon s-au format în urma unei coliziuni dintre două obiecte cosmice primordiale, cu miliarde de ani în urmă. Totuşi, această teorie ar putea implica şi faptul că cele două obiecte care s-au ciocnit erau mase nediferenţiate de gheţuri şi rocă.
Sonda spaţială New Horizons îşi continuă parcursul în Univers, aflându-se la o distanţă de cinci miliarde de kilometri de Terra, iar toate sistemele şi instrumentele aflate la bordul ei funcţionează în mod corespunzător. Pe măsură ce se îndepărtează de Terra, aceasta continuă să transmită date colectate în timp ce a survolat Pluto. În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb - deocamdată programat pentru lansare în 2018.
Se încarcă comentariile...
