În primul rând cea mai importantă prăbuşire a fost în realitate o ... răsturnare. Clădirea nu s-a prăbuşit în sensul clasic ci a căzut pe o parte, cam aşa cum se duce şi trunchiul unui copac tăiat, lucru anormal. 

Din imagini se poate observa că imobilele din jur nu sunt avariate, nu prezintă crăpături vizibile, nu au degradări majore. Acest lucru indică faptul că nu vorbim de un seism foarte puternic. 

Cauza prăbuşirii clădirilor ţine de conceperea acestora. Se poate observa că discutăm de o suprastructură rigidă, dar cel mai probabil cu un prim nivel flexibil, oricum mult slăbit faţă de restul etajelor. Există şi în Bucureşti multe clădiri construite înainte de 1989 şi care au primul etaj flexibil, structură pe cadre, iar restul etajelor cu o structură rigidă pe pereţi. A se vedea parterul comercial.
 
Un al posibil motiv al prăbuşirii este realizarea unei fundaţii necorespunzătoare cu regimul de înălţime al clădirilor. O clădire trebuie bine ancorată în teren pentru a se evita situaţiile de răstunare. Cu cât o clădire este mai înaltă cu atât ar trebui să aibă mai multe subsoluri, sau un radier, adică fundaţie, cât mai grea. Este necesar ca centrul de greutate al clădirilor să fie cât mai jos.
 

În imaginea de mai jos se poate vedea că imobilul s-a răsturnat. Structura a fost una rigidă, lucru care a împiedicat colapsul, dar legătura acesteia cu fundaţia, sau chiar fundaţia,  au fost prost dimensionate/executate.



Este interesant că aceleaşi probleme pot fi identificate la mai multe clădiri din Taiwan, lucru care indică faptul că este posibil ca anumite reglementări tehnice să nu fie suficient de exigente. Mai jos se poate vedea o altă clădire la care doar primul nivel a cedat local.


http://media.gettyimages.com/photos/collapsed-building-is-seen-in-xinhua-district-of-tainan-following-a-picture-id508730504

Evenimentele care se întâmplă prin alte colţuri ale lumii ar trebui să ridice şi la Bucureşti mari semne de întrebare. Avem în acest moment sute de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, dar probabil că numărul este cu mult mai mare dar ele nu au fost expertizate. Acest clădiri sunt locuite, iar probabilitatea de prăbuşire în cazul unui cutremur, similar cu cel din 1977, este foarte mare, aproape sigură. Statul nu a luat nici o măsură reală pentru a consolida aceste clădiri. Da, ele sunt proprietate privată, dar se puteau gândi programe de finanţarea uşoară şi fără de dobândă, garantate de către stat. 

Ba mai mult: a fost nevoie de incendiul de la Colectiv ca să apară o lege prin care nu mai sunt permise activităţi publice şi comerciale în clădirile cu risc seismic. Nu vreau să mă gândesc ce număr impresionant de victime am fi avut în centrul vechi al Bucureştiului în cazul unui cutremur. 

 

Apoi sistemul calităţii este de cele mai multe ori formal. 

Astfel inspectorii sunt prea puţini şi petrec mult prea mult timp în soluţionarea de petiţii şi acordarea de avize în loc să fie pe teren. Diriginţii de şantier şi responsabilii tehnici cu execuţie, factori responsabili cu calitatea execuţiei şi verificarea acesteia, nu îşi iau prea în serios activitatea şi se acceptă mult prea mult formalism. Se cer multe acte, se face foi, se iau avize, dar se uită esenţa: urmărirea efectivă a execuţiei.

Investitorii nu îşi angajează specialişti pentru că aşa e bine, ci pentru că legea îi forţează. Nu îi interesează calitatea, ba de multe ori ei sunt cei care pun presiune şi spun: lasă că merge şi aşa, dacă nu îţi convine găsesc pe altul. Problema este că în lipsa aplicării sancţiunilor, chiar găseşte pe altul. Nu există în acest moment sancţiuni aplicate către cei responsabili cu calitatea construcţiilor, deşi ele există. Ori lipsa aplicării determină şi lipsa de responsabilitate. 

Se construieşte mult în regie proprie, mii de apartamente. Regia proprie nu reprezintă doar o modalitate de fraudare al statului ci şi un sistem în care calitatea nu primează. Fiecare construieşte cum vrea şi ce vrea fără a mai apela la specialişti. Cei care fac construcţii de cele mai mult ori nici nu ştiu să citească un plan, ce să mai vorbim de respectarea lui. E mai ieftin să faci ce te duce capul şi nu ceea ce trebuie. 

Apoi beneficiarii caută ieftin. În goana după ieftin nu se mai urmăreşte aspectul de calitate. Ne uităm la cum dă gresia şi faianţa dar nu cerem cartea tehnică, nu discutăm cu proiectantul, nu verificăm dacă a fost implimentat sistemul calităţii în construcţii, dacă au existat specialişti. Câţi din cei care cumpără apartamente sau case cer vânzătorului cartea tehnică? Câţi din aceştia o fac? Legi există, dar ele nu se aplică.

Cel mai probabil la următorul mare cutremur va trebui să tragem linie, deşi se putea face acest lucru din timp.

P.S. Între timp suspiciunile mele s-au confirmat. Execuţia defectuoasă este cauza principală a prăbuşirii clădirilor. În elementele principale de rezistenţă au fost găsite cutii, cartoane, spumă poliuretanică şi alte obiecte a căror prezenţă a dus la prăbuşirea clădirilor.