Cercetătorii lucrează la un microcip care le va reda memoria persoanelor care au suferit accidente cerebrale

În filmul science fiction „Johnny Mnemonic“, Keanu Reeves joacă rolul unui bărbat care are un microcip implantat în creier. Microcipul conţinea informaţii importante, stocate sub formă de amintiri. O echipă de cercetători americani vrea să transforme ficţiunea în realitate, potrivit CNN.

Oamenii de ştiinţă specializaţi în neurologie de la Universitatea Southern California şi de la Universitatea Wake Forest sunt de părere că, în doi ani, vor putea implanta primele microcipuri în creierii unor voluntari.  Cercetătorii susţin că au reuşit să afle cum se formează amintirile pe termen lung şi cum sunt stocate în creier. După asta, ei au reprodus procesul respectiv în părţi ale creierului care au fost afectate, fie de atacuri cerebrale, fie de răni fizice.

„Nu credeam că voi ajunge să văd aşa ceva în timpul vieţii mele. Eu s-ar putea să nu beneficiez de această descoperire, însă copii mei sigur o vor face“, a declarat Ted Berger, profesor de inginerie biomedicala la Universitatea Southern California.

Berger spune că, mai întâi, trebuie înregistrată formarea unei amintiri într-o parte sănătoasă a creierului după care informaţiile sunt folosite pentru a prezice ce ar trebui să facă zona vătămată. După asta, sunt folosiţi electrozi pentru a stimula partea deteriorată să reproducă acţiunea celulelor intacte. 

Cercetătorii se concentrează asupra hipocampusului, locul în care amintirile pe termen scurt se transformă în amintiri pe termen lung. Berger a observat traseul semnalelor electrice prin neuroni şi a reuşit să reproducă acest traseu folosindu-se de circuite electronice.

Rob Hampson, profesor de fiziologie şi de farmacologie la Universitatea Wake Forest, spune că rolul hipocampusului ar putea fi preluat, la un moment dat, în totalitate de către microcipuri. Echipa de cercetători a făcut primele teste pe şobolani şi pe maimuţe şi a demonstrat că unele funcţii cerebrale pot fi înlocuite cu ajutorul semnalelor primite de la electrozi. Oamenii de ştiinţă sunt optimişti privind testarea pe oameni, având în vedere că există peste 80.000 de persoane care au implanturi în creier pentru tratarea epilepsiei.

Principala problemă în momentul de faţă este dimensiunea aparatelor. „Deocamdată nu este vorba de un dispozitiv, ci de o gamă variată de echipamente. Tehnologia ar putea fi micşorată în următorii 5-10 ani“, a declarat Hampson.

Scopul principal al oamenilor de ştiinţă este de a vindeca pacienţi care suferă de Alzheimer, însă acest lucru este mult mai greu de făcut. Boala afectează mai multe părţi ale creierului, şi nu numai o bucată din el, cum este cazul atacurilor cerebrale, de exemplu. Totuşi, Berger este optimist. Cercetătorul crede că, în viitor, dispozitivul va putea fi folosit în combinaţie cu o serie de medicamente şi i-ar putea ajuta pe cei care sunt în primele stadii ale bolii.