Cuba, înaintea capitalismului, fotografiată de Cosmin Bumbuţ doar cu telefonul
0
În urmă cu un an, Cosmin Bumbuţ câştiga un premiu la World Photography Awards, categoria Arhitectură cu proiectul „Camera intimă“. Un an mai târziu era în Cuba, fotografiind-o cu un iPhone, camera foto fiind doar backup.
Într-un interviu din urmă cu 13 ani, Cosmin Bumbuţ spunea că nu s-ar vedea făcând altceva în afară de fotografie. „Nu ştiu să desenez, pictez, sculptez. De fapt, nu ştiu să fac nimic altceva decât să pun un dreptunghi la ochi şi să mă joc cu formele şi lumina din interiorul lui“. Între 2015 şi 2016 a ajuns în Cuba împreună cu Elena Stancu şi în loc de „dreptunghi“ a avut un iPhone 6s Plus de 128GB, aplicaţii mobile de procesat fotografiile şi acces limitat la Internet pentru a ne arăta celor din ţară cum arată Cuba înainte de americani.
De fapt, „Înainte de americani“ este şi denumirea seriei de articole publicate pe site-ul Teleleu - prima parte e aici, a doua aici. Acest interviu nu este despre Cuba înainte de americani, ci despre fotografie şi utilitatea unui telefon în acest domeniu. Povestea despre transformările prin care trece această ţară este cel mai bine prezentată pe site-ul teleleu.eu, unde a treia parte e în pregătire.
Studioul „de buzunar“ pentru un fotograf
Cosmin şi Elena au stat aproape 50 de zile în Cuba, un loc în care capitalismul vine cu banii săi să se uite la una dintre ultimele ţări comuniste. Este pentru toţi ceva exotic în maşinile vechi şi reparate cu diverse bucăţi, în stilul de viaţă cubanez, în pereţii scorojiţi şi în frigiderele sau magazinele goale. Totodată, este şi o cursă a localnicilor pentru a se adapta pretenţiilor turiştilor. Se poate spune că astfel a început era capitalismului şi pentru ei.
„În urmă cu patru-şase ani, magazinele erau goale din cauza comunismului, iar acum sunt goale din cauza capitalismului. Imediat ce apare o marfă nouă, a şi dispărut. De exemplu, au ajuns să importe bere din Europa, deoarece pe cea naţională nu mai pot s-o producă în volumul în care se consumă“, rezumă Cosmin schimbările prin care trece această ţară care l-a dat Vestului, pentru tricourile „rebelilor“, pe Che Guevara.
În acest stat al transformărilor, spuneam că s-a dus doar cu un telefon. Şi ce telefon ar fi fost mai bun, dacă nu însuşi simbolul capitalismului: iPhone? De fapt, acest smartphone e cel mai versatil când vine vorba de software potrivit pentru producţie şi procesare foto-video. Cosmin a descărcat două aplicaţii pentru călătoria sa: Enlight şi ProCamera, iar camera foto profesională a folosit-o vreo trei zile.
Într-un mesaj publicat recent pe Facebook, Cosmin a rezumat şi starea fotografiei „mobile“. „Ce curios a evoluat fotografia, sculele cu care o facem şi modul în care o privim. Ţin în palmă un telefon care e în acelaşi timp aparat foto, laborator de procesare, depozit de imagini şi spaţiu de expoziţie“.
Ideea unei expoziţii cu fotografiile realizate în Cuba i-a venit când a văzut cadrele pe laptop. În deplasare n-a avut niciun computer, decât telefonul, pe care surprindea imaginile şi le sorta seara. „Aş vrea să arăt că imaginile făcute cu telefonul pot fi la fel de valoroase, pot să aibă acelaşi impact ca un print al unei imagini realizate cu o cameră serioasă. Aş vrea să printez direct din telefon şi chiar pe telefon să fac afişul“, susţine Cosmin.
Poate nu ţi se pare cine ştie ce că un fotograf se apucă să facă poze cu telefonul. Tu faci asta deja şi nu pare mare filosofie. Totuşi, fără a fi o regulă de neîncălcat, fotografii sunt, în general, conservatori şi nu doresc să migreze spre noi tehnologii. La începutul anilor 2000, fotografi din România erau nemulţumiţi că încep să apară camere digitale, iar întreg fluxul de lucru devine mai ieftin decât munca pe film. Asta le-ar fi permis şi profanilor să acceadă la breasla lor premium.
Suntem însă în 2016, când telefoanele pot furniza poze foarte bune, dar acestea sunt, până la urmă, niste instrumente, nu organisme autonome care au menirea să-ţi surprindă cel mai bine vacanţa sau autoportretul. Cert este că nu există o unealtă perfectă pentru orice situaţie, dar, cum este şi cazul lui Cosmin Bumbuţ, poţi experimenta pentru a o găsi pe cea potrivită. El a început pe film, a trecut la digital, folosind şi camere foto scumpe - fabricate de Leica, iar în Cuba a revenit cu un telefon. Şi a mai observat un plus important.
„Sunt imagini pe care, dacă n-aş fi avut telefonul, nu le-aş fi făcut niciodată - declanşez de la şold sau piept, pe când cu un aparat foto nu le-aş fi putut face. Cu un telefon treci aproape nebăgat în seamă, nu te vede nimeni. În Cuba, am descoperit cel mai bine trecerea aceasta fără să atrag atenţia. Totodată, cu un smartphone faci fotografii mult mai autentice în genul fotografiei de stradă, iar reacţiile oamenilor sunt mult mai spontane şi mai inedite“, explică acesta.
Cum ajungi pe Internet din Cuba
Şi dacă tot fotografiezi, iar despre telefon ai aflat deja că este studio şi spaţiu de expoziţie, cum ajungi online ca să arăţi lumii ce vezi? Sunt două moduri în care te descurci şi „te descurci“, la preţuri şi rezultate diferite.
Calea legală, pe care o folosesc cei mai mulţi la început, presupune să cumperi cartele cu acces la Internetul pus la dispoziţie de ETECSA, compania naţională de telefonie. În anumite locuri din oraş ai hotspot WiFi, iar oamenii se strâng în preajma acestora pentru mesagerie sau doar navigat. Pentru doi dolari pe oră - pentru maximum cinci ore - primeşti un cod şi o parolă a câte 12 cifre fiecare pe care trebuie să le introduci de fiecare dată când te conectezi la Internet sau te deloghezi, ceea ce se întâmplă des.
Dacă te gândeşti că oamenii vor să fie online şi cererea e mare, atunci bănuieşti că există şi bişniţă. După cum explică cei doi călători pe site-ul „Teleleu“, cartelele sunt cumpărate rapid de jineteros, micii speculanţi care hărţuiesc turiştii, şi le vând mai târziu în parc, la suprapreţ. Tot nevoia de a te conecta la Internet te mai învaţă ceva, al doilea mod de a te descurca.
Când Elena şi Cosmin au văzut că lor li se încarcă o pagină de Facebook în cinci minute, iar mailul refuză să se descarce, au descoperit un fel de piaţă neagră a accesului la produsele digitale ale capitalismului. „Pe o bordură, mascaţi de picioarele internauţilor, stau doi băieţi care vând net cu 1 peso (n.r.: aproximativ un dolar) pe oră. Au două laptopuri în braţe şi, presupunem noi, un program care le permite să se transforme în router şi să dea net la toată mulţimea.
(...) Întâlnim un grup similar şi în parcarea de la restaurantul El Rapido, pe Paseo del Prado. Plătim un băiat care ne conectează la reţeaua Gucci Gucci şi ne introduce manual o parolă. Facebook, Skype, e-mail, totul merge brici. În jurul nostru, încă 13 oameni sunt conectaţi la aceeaşi reţea: tineri de 18-20 de ani, cu telefoane mobile surprinzător de noi, şi femei care vorbesc pe Skype. Ariam, şeful afacerii cu internet furat, lucrează la ETECSA“.
Cosmin mi-a spus că tinerii aceştia, printr-o aşa afacere, fac circa 200 de dolari pe lună. Poate nu-ţi pare mult, dar în Cuba salariul mediul e undeva la 20 de dolari. Munca la stat nu mai este interesantă şi avantajoasă, dar turiştii sunt. Au bani, vor să vadă acest tărâm despre care au auzit atâtea, iar localnicii se grăbesc să-i primească.
Dacă ai vrea să ajungi acolo, nu strică să ajungi în decembrie, când cubanezii din Remedios şi Caibariénse se pregătesc pentru Parrandas, o sărbătoare cu explozii, conga şi care alegorice.
Aceasta a fost creată de un preot prin secolul al XVIII-lea. El a inventat o sărbătoare prin care să-i convingă pe oameni să vină la biserică. Parrandas a avut atât de mare succes, încât s-a păstrat până în prezent, fiind transformată într-o fiesta cu artificii făcute manual, muzică şi parcuri de distracţii. Şi da, din afară poate părea un război civil, dar aşa ceva nu-i. Este o joacă de oameni mari, dar una fascinantă pentru străini.
<a href="https://www.facebook.com/adevarultech" target="_blank" rel="nofollow">Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!</a>
Se încarcă comentariile...
