Câteva preconcepţii despre telefoanele mobile şi de ce nu ar trebui să le credeţi

Am strâns de când scriu despre telefoane şi tablete diferite preconcepţii pe care le au oamenii la adresa smartphone-urilor. Aici vreau să le demontez din prisma experienţei personale, fără să ofer o soluţie definitivă şi universală.

Mai multe nuclee, telefon mai bun

Una dintre cele mai întâlnite preconcepţii despre telefoane este cel al numărului de nuclee dintr-un procesor. În momentul de faţă, am ajuns la procesoare octa-core. Dar nu asta contează cu adevărat. Evident, un single core nu mai are capacitatea de a ţine pasul, dar am văzut procesoare dual-core care sunt bune.

Bun. Ce-i cu nucleele astea, pentru oameni ca mine, care nu au capacităţi tehnice foarte dezvoltate. Ele îşi împart sarcinile, sunt practic cămăruţe ale unui procesor, care au grijă de diverse sarcini. Uneori lucrează toate, uneori procesorul le lasă pe unele să se odihnească pentru a economisi baterie.

Am văzut procesoare dual-core foarte bune, cum ar fi pe Motorola Moto X, care duc majoritatea aplicaţiilor, aşa cum am văzut şi procesoare quad core extraordinar de slabe, cum sunt cele Allwinner sau Mediatek pe care le întâlnim pe unele gadgeturi sub brand românesc. Evident, din acest motiv veţi vedea şi telefoane sau tablete quad core care sunt foarte ieftine.

La procesoare mai contează şi frevenţa la care lucrează, pentru că astfel are capacitatea de a fi forţat mai mult de unele procese, dar frecvenţa mare scade autonomia. Aşadar, nu vă luaţi după faptul că un telefon e octa core. Qualcomm face nişte procesoare foarte bune, dar veţi vedea octa core-uri Mediatek care funcţionează mai slab, mai ales dacă sistemul de operare nu este foarte bine optimizat sau nu există suficientă memorie RAM. Intel face procesoare dual core care sunt comparabile cu unele quad core.

Aşadar, nu vă lăsaţi purtaţi de valul numărului de nuclee.

Mai mulţi megapixeli, mai bine

Pe acelaşi principiu funcţionează şi unele camere foto. Aici vorbesc din experienţă proprie. HTC One are 4 megapixeli. Nu e cea mai bună cameră, în sensul că nu se compară cu cele de top, dar bate de departe camere şi de 13 megapixeli.

Ce e megapixelul? Păi dimensiunea pozei. Da, cu 13 megapixeli aţi putea să printaţi o poză foarte mare sau să daţi zoom pe unele şi să vedeţi mai multe detalii. Cu 41 de megapixeli aţi putea face acelaşi lucru. Dar câţi dintre noi au nevoie neapărat de 41 de megapixeli, de 13, de poze uriaşe?

Primul efect al megapixelilor va fi că pozele au dimensiuni mari. Deci dacă le urcaţi pe Cloud sau în Facebook, aşteptaţi-vă ca datele să vi se consume mai uşor.

La ce mă uit eu la o cameră? În primul rând stabilizare şi cât de bine face pozele atunci când tremur. Da, tremur destul de mult, iar pozele cu telefoane proaste îmi ies foarte mişcate. Aşadar, stabilizarea contează. Mai contează şi simplitatea meniului foto, dacă opţiunile sunt accesibile uşor, dacă e intuitiv.

De la 8 megapixeli până la 13 megapixeli diferenţele trebuie făcute fix de calităţi ca stabilizarea sau modul cum se pot modifica pozele. Dacă sunteţi profesionist sau experimentalist, încercaţi 41 de megapixeli sau modul Super Zoom de la Oppo Find 7, cu 50 de megapixeli. Nu vă sfătuiesc să daţi zoom cu aparatul foto al telefonului, pozele sunt mai puţin stabile.

Marginile subţiri sunt neapărat mai bune

E un trend început acum câţiva ani, când marginile telefoanelor şi tabletelor erau chiar mari. La tablete întâlneam problema asta. Pur şi simplu, marginile erau excedent de plastic şi sticlă care stătea degeaba.

Dar acum, din prisma mea, nu susţin telefoanele cu ecranul până în margini. De ce? Pentru că tastatura se duce până în margini, pentru ca atingeţi ecranul fără să vreţi. Am testat nenumărate telefoane, iar mesageria e printre cele mai importante elemente ale unuia, fie că e SMS, fie că e Facebook sau WhatsApp. Marginile subţiri duc tastele până la limită şi tastaţi incomod.

Nu susţin o margine groasă, dar una care să lase spaţiu de mişcare e potrivită. Plus, nu vă bucuraţi neapărat de diferenţa de câteva zecimi de inch pe care o câştigaţi. Sincer, nu o faceţi.

Bun, dacă nu vreţi să aveţi această problemă şi aveţi Android, mai există Swipe Keyboard, dacă vă place să glisaţi pe tastatură, nu să apăsaţi pe taste.

Windows Phone nu are aplicaţii

Deja e o poveste veche asta. Vă luaţi sau nu Windows Phone dacă vi se potriveşte, dacă vă adaptaţi la sistemul de operare. Are câteva imperfecţiuni, dar lipsa aplicaţiilor nu e una dintre ele. Aproape toate aplicaţiile de top există acolo.

Nu vă luaţi Windows Phone dacă sunteţi un gamer înrăit pe mobil care vine din ecosistemul iOS sau chiar Android. Mai sunt lipsuri la jocuri, dar tot ce aveţi nevoie la reţele sociale, mesagerie, editare foto-video, există pe Windows Phone.

Mai mic e mai prost

Aici e o preconcepţie care vine pe filiera rivalităţii iOS - Android, pentru că iPhone-ul a rămas la 4 inci. Tot ce e mai mic de 4 inci e deja prea mic. Dacă un telefon este performant, a se vedea cazul iPhone, atunci 4 inci este foarte bine. Eu nu simt diferenţa vizuală atât de mult între 4 şi 6 inci, atunci când mă joc. Dar sunt tânăr şi am ochii încă bun. Din nou, vă alegeţi telefonul care vi se potriveşte. De asemenea, de la 4 la 5 inci telefoanele pot fi considerate mici. Şi nu sunt deloc proaste.

Mai mare e o paletă

Te obişnuieşti. Phabletul e deja pe piaţă de trei ani şi lumea nu mai e şocată de dimensiunea lor. E de porc să vorbeşti cu tableta la ureche, dar tot ce poţi prinde într-o mână şi să stai confortabil, atunci poate fi pentru tine. Ce e de la 5 la 6,5 inci nu e o paletă. Da, are un impact vizual asupra celorlalţi, dar dacă tu ţii telefonul acela bine, dacă te foloseşti de el cum trebuie, atunci foarte bine. Eu nu cred că dincolo de 6,4 inci există un confort al aderenţei, de asta nu recomand tablete care au şi funcţie de telefon. Am văzut oameni folosind aşa ceva, dar nu sunt un fan.

Să nu ai încredere în chinezi

E veche şi asta. Chinezii au fost priviţi mereu prin prisma faptului că ar face lucruri proaste. De aici şi vorba aceea - “chinezării”. Da, Samsung şi Apple fabrică în China, deşi proiectarea este în sediile centrale. Dar există firme din China care realizează terminale foarte bune deja, care investesc mult în cercetare şi care scot telefoane inovatoare sau cel puţin la fel de bune ca rivalii lor, dar la preţuri accesibile.

Câteva nume? Huawei, ZTE, Oppo sau Xiaomi. Sunt branduri încercate, iar telefoanele lor sunt reuşite.

Ultima remarcă - alegeţi ce credeţi că vi se potriveşte, ce aţi testat, nu întrebaţi de o soluţie universală. Mie îmi place iPhone 5s, HTC One, Nokia Lumia 1020, Oppo Find 7, OnePlus One, Lenovo Vibe, Sony Xperia X Ultra. Sunt atât de diferite...