Panasonic a avansat foarte mult în domeniul foto-video, mai ales cu hituri precum GH2 şi GH3 apreciate mai ales de videografi. Producătorul este capabil însă să livreze şi camere stilate, potrivite pentru tot felul de situaţii şi de utilizatori. Acestea fiind scrise, „Tech Adevărul“ introduce review-ul pentru Panasonic GX7.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu sunt fanul acestui design retro în braţele căruia tot mai mulţi producători de camere foto sar fericiţi. Se încadrează GX7 la design retro? Poate, deşi i-aş spune că e mai degrabă neoretro. Cu siguranţă nu este la fel ca un DSLR, dar nici nu imită foarte mult aparatele vechi, pe film. Mie mi-a plăcut designul acestui aparat, acesta a fost primul lucru apreciat atunci când Panasonic l-a anunţat. Mai nou, a ajuns şi la noi pentu un review şi am descoperit alte lucruri de apreciat.

Hardware

Panasonic GX7 are un corp din aliaj de magneziu, un senzor nou pe format micro four thirds de 16 megapixeli, un procesor Venus Engine, valoare ISO de la 200 până la 25.600, viteză de declanşare de până la 1/8000 sec. şi un vizor electronic care se poate roti după cum ai nevoie. Vizorul electronic are o rezoluţie de peste 2,7 milioane pixeli şi se poate ridica la 90 de grade în sus. Aproape la fel ca vizorul şi ecranul de 3 inci şi rezoluţie de peste un milion de pixeli se poate orienta la aproape 90 de grade în sus, dar şi la 45 de grade în jos.

Un ecran rabatabil şi un vizor mobil sunt plusuri binevenite pe orice aparat foto, mai ales când vrei să realizezi şi videoclipuri cu acesta sau când ai nevoie să faci poze de la o înălţime mai mică sau mai mare. În ultimii ani, vizorul electronic a evoluat destul de mult, dar încă n-ar fi cazul să fie pus mai sus decât cel optic. Da, vine cu un bagaj mai mare de funcţionalităţi, poate afişa mult mai multe informaţii, dar chiar şi pe GX7 am observat mici scăpări, mai ales când am urmărit un subiect în micşare. Poate nici n-ar mai trebui comparate cele două tipuri, pur şi simplu fiecare îşi face treaba pentru tehnologii diferite. Despre cel de pe GX7 pot spune însă că Panasonic l-a „crescut“ frumos, deşi i-a pus un senzor de proximitate uşor prea sensibil.

Aparatul mai dispune şi de un sistem de stabilizare în corp similar celui de pe aparatele Olympus. Software-ul alege, când e cazul, dacă foloseşte stabilizarea din obiectiv sau cea din aparat, asta pentru că până la GX7 Panasonic a oferit stabilizare doar în obiectiv. Este un lucru de ţinut minte şi dacă plănuieşti să foloseşti pe aparat alte obiective cu adaptor şi fără stabilizare, mai ales din cele clasice, de la Leica sau alţi producători consacraţi.

Mai trebuie menţionate butoanele aparatului, nouă dintre acestea, fizice şi digitale, sunt de tip function pentru a le desemna câte o sarcină din circa 30 puse la dispoziţie. În dreapta sus este selectorul de programe, iar în zona acestuia se mai găseşte spre spate o rotiţă prin care poţi seta viteza de declanşare sau deschiderea. Aceasta se completează cu cea din jurul declanşatorului care, de asemenea, poate fi programată de către utilizator. Tot în această zonă se mai găseşte butonul pentru înregistrare video şi un selector pentru a alege între focalizare automată sau manuală.

Când vine vorba de focalizarea manuală, Panasonic oferă în GX7 două moduri de asistare. Fie îţi măreşte de câteva ori o zonă din cadru, fie apelezi la focus peaking care presupune că zona în focus este marcată printr-o culoare. Eu am ales de fiecare dată focus peaking, este mult mai rapid şi mai eficient decât zoom pe o zonă. De asemenea, focus peaking funcţionează şi în video.

Preţ: aparatul costă 4.200 de lei la F64, dar vine fără obiectiv. În funcţie de ce alegi, cel de kit 14-42mm, sau unul mai bun aprobat de Leica, preţul poate urca mai mult sau mai puţin. La 4.600 de lei primeşti aparatul cu tot cu obiectivul de kit.

Calitatea fotografiilor şi ergonomie

Voi începe cu ergonomia la acest capitol. Grip-ul este foarte bun, deşi nu foarte mare, păstrând aparatul în limite rezonabile. Panasonic s-a asigurat că cu GX7 ai aderenţă fix acolo unde te-ai aştepta şi nu dezamăgeşte la acest capitol. Totuşi, un lucru nu-mi place când vine vorba de butoane. Cel de oprire a ecranului (şi de menţinere doar a vizorului) este prea aproape de vizor şi un pic incomod de apăsat. Nu este chiar o muncă sisifică, dar dacă vei face asta des, vei găsi poziţia drept inconfortabilă.

În rest, toate celelalte sunt acolo unde mai mult sau mai puţin te-ai aştepta sau te-ai adapta repede la ele. Selectorul de programe este puţin cam greu de urnit, asta şi pentru a nu schimba din greşeală, dar e o chestiune de preferinţă personală. În rând cu alte aparate mirrorless, greutatea este redusă, chiar şi cu obiectivul de kit cu care l-am testat, iar asta e foarte bine, mai ales dacă eşti turist şi îl porţi la gât sau fotograf de stradă.

Ai tot felul de moduri pentru fotografii, de la clasicele PSAM la fotografie alb-negru, sepia, dramatică etc. Dintre toate cele pe care le-ai disponibile, cu care să te joci, dacă vrei să fii puţin artist fără bătăi de cap, mi se pare întrucâtva amuzant că ai un mod care îţi permite să-ţi pui un soare în cadru. Pur şi simplu alegi modul şi prin intermediul ecranului tactil alegi de unde să vină lumina. Se potriveşte bine în colţ, dar dacă vrei fix pe centru, nu se pune nimeni în calea ta.

Mostre foto realizate cu Panasonic Lumix GX7 (click pentru o galerie foto mai mare)

Soarele pe care mi l-am pus singur în poză

Fotografiile sunt realizate în format JPG sau RAW (.RW2, propriu Panasonic) şi poţi să le stochezi în ce combinaţie doreşti: JPG mai mici, doar RAW, doar JPG etc. Mai trebuie spus că, deşi nu ţine cont de calitatea fotografiilor, aparatul are şi un declanşator electronic care nu face zgomot. E bine venit mai ales când eşti la un eveniment la care sunetul făcut de un aparat foto strică toată atmosfera.

Revenind la calitatea imaginilor, sunt destul de „curate“ de zgomot până pe la ISO 1.600, cel puţin în versiune JPG. Merg bine şi la ISO 3.200, dar dincolo de această valore va trebui să sacrifici ceva calitate. Dacă realizezi în format RAW, mai poţi elimina zgomotul în post-procesare. Contrastul este bun, reproducerea culorilor bune şi sistemul de focalizare funcţionează rezonabil de bine. Nu am avut probleme de tipul nefocalizării contra lumină, cum am mai întâlnit la unele aparate mirrorless, iar alegerea punctului de focalizare prin intermediului ecranului este foarte uşoară şi eficientă.

Mai există şi pinpoint AF care presupune că ar trebui să dispui de cea mai mare precizie. N-am derulat teste de măsurare riguroase, dar nu este cu mult mai eficient decât focalizarea pe o zonă mai mică sau mai mare. Oricum, e bine că Panasonic se preocupă să ofere tot ce poate pentru a fi în avantaj faţă de concurenţă.

Calitatea videoclipurilor

Când vine vorba de filmare, e acelaşi codec AVCHD nu prea lăudat, dar îşi face treaba pentru majoritatea oamenilor interesaţi să realizeze câteva videoclipuri mai bune sau mai slabe calitativ. Eu am realizat videoclipul de mai jos într-o seară ploioasă şi am apreciat din nou existenţa focus peaking-ului. În videoclipuri se descurcă bine cu efecte deranjante ca moire şi aliasing, dar mai ales cu gestionarea flickering-ului, acele dungi deranjante care apar pe ecran.

Sunetul este înregistrat stereo, cu funcţie de reducere a zgomotului provocat de vânt, dar dacă vrei un sunet foarte bun apelezi la un microfon. Sistemul de pe GX7 îşi face treaba la nivelul unui aparat mid-level, mai bine decât multe dintre cele concurente. Panasonic GX7 poate înregistra şi la 60 de cadre pe secundă, tot full HD, la un bitrate de 28Mbps. Eu prefer, totuşi, rata de 24-25 fps, datorită asemănării cu filmele pe care le vezi, de regulă, la cinematograf.

Videoclip realizat cu Panasonic GX7

Sistemul de focalizare automată în videoclipuri se descurcă bine, deşi eu aş recomanda să nu apelezi prea des la el, decât dacă acţiunea pe care o urmăreşti nu se desfăşoară într-un ritm prea rapid. Încă nu există un sistem de focalizare automată la fel de bun ca focalizarea manuală prin intermediul obiectivului, dar oamenii care nu vor să se complice cu aşa ceva, trebuie să ştie că aceste sisteme devin mai bune, chiar şi pe aparatele mirrorless. Canon, spre exemplu, a impresionat anul trecut prin modelul 70D cu două fotodiode alocate focalizării. Desigur, încă n-a fost atinsă perfecţiunea.

Considerente finale, înainte de concluzie

Aş putea caracteriza Panasonic Lumix GX7, pe scurt, cam aşa: un aparat mic şi uşor, dar „obez“ în funcţii. De la WiFi şi ecran tactil la tot felul de moduri de fotografiere şi dotare cu un shutter electronic. Costă mult, într-adevăr, dar nu duce lipsă de justificări pentru preţ. Îmi place cum se integrează în două pieţe: cea a iubitorilor de aparate retro şi/sau stilate şi cea a fanilor mirrorless care vor ceva de încredere. Panasonic GX7 nu este aparatul suprem, nu se va descurca excelent peste tot, dar după ce te adaptezi la ce poate şi ce nu şi după ce îl adaptezi stilului tău, se dovedeşte un aparat bun.

Plusuri

• design şi construcţie
• funcţionalităţi şi ecranul tactil
• vizorul electronic are o rezoluţie mare şi e mobil

Minusuri

• autonomia încă nu este la fel de mare ca pe un DSLR (parţial ţine de tehnologia bateriilor, parţial de consum, cum ar fi vizorul electronic)
• selectorul de moduri este cam greu de urnit
• conectare prin WiFi consumă destul de multă energie

Concluzie: like a GX7

L-aş cumpăra? Da, mi-a plăcut încă de când am văzut primele informaţii despre ele şi mi-a plăcut mai ales prin ecranul tactil, stabilizarea in-body şi vizorul electronic de înaltă rezoluţie şi de largă mobilitate. Mirrorless-urile avansează bine, deja se găsesc alternative foarte bune la DSLR-urilor entry-to-mid level, iar pe GX7 l-aş cataloga ca atare. Mai trebuie cuplat, din când în când, cu un obiectiv destul de mic şi poţi să îl iei cam peste tot. Sau dacă vrei calitate excepţională, apelezi la obiective Leica (cu sau fără adaptor) şi se schimbă în bine lucrurile.

Per total, Panasonic Lumix GX7 este un dispozitiv care bifează drept îndeplinită fiecare cerinţă pe care ar avea-o un utilizator amator spre mediu şi poate deveni unealtă secundară şi pentru fotografii profesionişti care nu vor să care un DSLR cu ei când pleacă doar la o plimbare sau când portabilitatea e esenţială.