Inevitabil, avansăm în vârstă şi oricând ne putem îmbolnăvi. Dacă ai nevoie să te internezi într-un spital de stat te apucă groaza fiindcă vei avea parte de momente foarte neplăcute. Încă de la poarta spitalului pe plaiurile mioritice eşti „informat” prin „viu grai” despre „cum merge masa” de parcă ai venit la o nuntă nu la un episod nefericit. Afli, fără să vrei, cât se dă la infirmieră ca sa-ţi schimbe cearceaful, cât la sora şefă, cât la asistente ca s-ţi ia temperatura, cât la chirurg, la anestezist, etc.  Aceste obiceiuri nu vor dispărea (indiferent de nivelele de salarizare a personalului medical) deoarece sunt întreţinute, conştiincios, de „prostime” prin mentalitatea noastră balcanică! 

Pentru a se depista în fază foarte incipientă boli grave sunt recomandate controale preventive. Însă după ce am plătit taxe pentru sănătate toată viaţa, la medicii de familie nu sunt fonduri pentru teste marker ca riscul de cancer la sân, de teste PSA pentru riscul de cancer la prostată, de teste de hemoglobină glicozilată (HbA1c) pentru a evalua riscul de a face complicaţii cronice în diabet, etc. Insuficienţele sistemului sunt motivate prin subfinanţarea acestuia de la bugetul de stat („nu sunt bani”). De aceea, îndrăznesc să prezint câteva exemple (din viaţa reală) pe ce fronturi dispar fondurile din sănătate. 
 
Firmele de medicamente sunt cei mai puternici actori în sistemele de sănătate. Pentru un medicament nou, preţul este mult mai mare! Frecvent, noile medicamente sunt lipsite de eficacitate şi de aderenţă la bolnavi (rareori sunt respectate prescripţiile medicilor) datorită unor efecte secundare adverse. Pentru aprobarea medicamentelor noi, se efectuează studii clinice în ţări ca România sub coordonarea unor mahări (şefi de comisii medicale din Minister). Rezultatele studiilor clinice pentru omologare (plătite foarte bine) sunt frecvent mai bune decât rezultatele de zi cu zi privind eficacitatea terapeutică. Adesea, pentru medicamentul „nou” se fac doar mici îmbunătăţiri la o versiunea veche (de exemplu, se adaugă un element chimic) fără impact în eficacitatea terapeutică. Aceasta înseamnă un succes terapeutic sub-optimal necesitând re-internarea în spital cu cheltuieli suplimentare. Boala evoluează şi, în final, survine decesul. Fiindcă se poate, aşa este ciuruit sistemul de sănătate!
 
Nu vor fi niciodată bani suficienţi în sănătate atâta timp cât firmele farmaceutice corup MANAGERII si medicii cu funcţii de decizie din spitale prin CROAZIERE luxuriante şi exotice cu pretextul că-i „sponsorizează” să participe la congrese ştiinţifice. În realitate e o corupţie mascată cu scopul de a se vinde medicamente, multe şi foarte scumpe, anormal de scumpe. Nicăieri în lume un congres în medicină nu durează mai mult de 3-4 zile.  Iată un exemplu care face excepţie. Spicuiesc aici câteva informaţii reale dintr-o „invitaţie” pentru participarea la Congresul Mondial de Diabet Melbourne, Australia, 2013. De astfel de invitaţii, foarte costisitoare, beneficiază doar mahări din diverse domenii medicale, prin sponsorizări ale firmelor farmaceutice. „Preţ per persoană în cameră dublă: 3799 Euro; supliment cameră single: 1850 Euro (preţul este valabil pentru un grup de minim 20 persoane plătitoare). Servicii incluse în preţ: Bilet avion Bucureşti-Melbourne şi Sydney-Bucureşti; Bilet avion Melbourne-Sydney; 3 nopţi de cazare în camere duble şi mic-dejun inclus la Hotel (****) în Melbourne; 1 noapte de cazare în camere duble şi mic-dejun inclus la Hotel (****) în Sydney; 11 nopţi de cazare în cabine cu 2 locuri la bordul unui vas de croazieră; Supliment pentru cabină cu balcon: 550 Euro/persoanî”;  Este vorba despre perioada post-congres: CROAZIERĂ AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ  – 11 NOPŢI. Noul concept internaţional este orientat pe eficienţă în rambursarea costurilor prin „plata-per-performanţă” adică, plata pe baza rezultatelor. Întrebarea logică: vor fi dispuşi cei cu putere de decizie din unităţile medicale care au călătorit împreună cu reprezentanţii firmelor farmaceutice să refuze plata pentru o medicaţie ineficientă?
 
În urmă cu mai mulţi ani, în spitale s-au instalat manageri (prin clientelă politică) care habar n-au de procesul îngrijirii sănătăţii. Un astfel de manager avea pe peretele biroului luxos o hartă a globului în care erau înfipte o mulţime de pioneze diferit colorate, care indicau oraşele de pe planetă unde a fost plimbat de firmele farmaceutice la congrese medicale (asociate cu croaziere turistice luxuriante pre-congres, în timpul congresului şi post-congres). Fiindcă se poate, aşa este ciuruit sistemul de sănătate!
 
Numeroase clinici din spitalele patriei s-au transformat în „institute de cercetare medicală”. Desigur, este nevoie de cercetare pentru eventuale noi concepte terapeutice radical revoluţionare în tratamentul unor boli degenerative (Parkinson, Alzheimer) sau în diabet, în cancer etc. Cert este că noile institute de cercetare necesită servicii administrative (o duplicare a serviciilor existente ale spitalului în care se înfiinţează institutul) cu spaţii confortabile şi salarii mari pentru: director, director medical, director aprovizionare, director resurse umane, contabil şef, etc. Spaţiile pentru administraţie sunt create prin diminuarea numărului saloanelor pentru pacienţi. Pacienţii şi medicii/asistentele sunt nevoiţi să stea înghesuiţi şi în condiţii improprii. Laboratoarele pentru analize medicale (unele bine dotate) din spitalele de stat sau din institutele nou înfiinţate au fost „externalizate” unor firme private (împreună cu spaţiile şi personalul, existente). Fiindcă se poate, aşa se diminuează fondurile în sănătate!
 
Observăm cum directorii cu aprovizionarea îşi schimbă limuzinele „garsoniere pe patru roţi” mai des ca fotbaliştii laureaţi de cinci  ori cu „gheata de aur”. Cei care văd ce căsoaie şi-au făcut din salariile de bugetari, sunt şocaţi. Răspunsul e simplu: băiat deştept, firmă privată pentru vânzări produse îngrijire medicală + director aprovizionare în spital la stat .... Fiindcă se poate, aşa este ciuruit bugetul din sănătate!
 
Diminuarea bugetului de sănătate se face imens prin supraevaluarea (de sute sau poate de mii de ori) a unor programe informatice care, după ce sunt finalizate şi plătite din bugetul de stat, nu funcţionează adecvat. Fiindcă se poate, aşa este sfredelit bugetul din sănătate!
 
La începutul noului Mileniu (pe când colaboram cu OMS), am avut onoarea să fiu invitat o şedinţă în Londra a colegiului medicilor din Anglia. Am fost surprins să văd cum faimoşi profesori („monştrii sacri în medicină” pe care îi ştiam de la diverse congrese) au dezbătut o zi întreagă diverse aspecte privind calitatea îngrijirii sănătăţii. Colegul englez (care m-a invitat) mi-a explicat că sunt în pragul alegerilor parlamentare şi că cei care câştigă pe tema sănătăţii vor deţine puterea. De aceea s-au dezbătut încă de atunci noile concepte spre care ar trebui să fie orientată îngrijirea medicală (personalizată, participativă, predictivă şi preventivă etc.).  Din nefericire, la noi sănătatea a fost pasată (prin cinici algoritmi politici) de la unii la alţii şi a „evoluat”, cum bine vedem, din rău în mai rău. De aceea cred că sănătatea ar trebui să fie o problemă de securitate naţională. Ministrul Sănătăţii ar trebui să fie apolitic, să aibă o mare experienţă profesională în domeniu, să fi lucrat mulţi ani lângă patul bolnavului şi să înţeleagă foarte bine procesul îngrijirii sănătăţii. Ar trebui să fie în funcţie pe o durată mai mare ca un fel de şef FBI (John Edgar Hoover, de exemplu) deoarece trebuie să fie capabil/ă să apere ferm sistemul de „ciuruirea” nejustificată a bugetului de sănătate. Trebuie să fie independent, fără conflicte de interese, imparţial şi obiectiv.