Toată lumea minte. Unii însă duc minciuna la extrem. Cum deosebeşti mincinosul compulsiv de mincinosul patologic

Unii mincinoşi pot fi foarte pricepuţi în a-i duce pe alţii de nas

Să recunoaştem. Din când în când, simţim nevoia să mai trântim şi câte o minciună. Însă, în timp ce unele minciuni sunt benigne şi recurgem la ele din dorinţa de a-i proteja pe ceilalţi, altele au consecinte dezastruoase asupra relaţiilor interumane şi asupra carierelor.

Minciuna face parte din viaţă, spune dr. Robert Feldman, profesor de psihologe şi neuroştiinţe la Universitatea Massachusetts, citat de everydayhealth.com. „Într-un anumit sens, minciuna este un lubrifiant care face mecanismul social să meargă înainte“, mai spune acesta.

De exemplu, cea mai bună prietenă are o coafură nouă care îi stă oribil, dar nu-i poţi spune asta şi atunci o complimentezi spunându-i că arată grozav. Alt exemplu: soţia vrea să ştie dacă cele 10 kilograme în plus la siluetă se văd, iar soţul îi spune că nici vorbă.

Însă, când minciuna este scăpată de sub control ea poate face ravagii în viaţa dvs personală şi în cea profesională, distrugând relaţii şi cariere.

Graniţă greu de trasat între mincinoşii profesionişti

Mincinoşii patenţi sunt fie compulsivi, fie patologici, însă graniţa între ei nu este foarte clar stabilită, susţin specialiştii.

Mincinoşii compulsivi simt nevoia să înfrumuseţeze şi să exagereze, afirmă dr. Paul Ekman, profesor emerit de psihologie la Universitatea California din San Francisco. „Ei îţi toarnă acele poveşti pe care crede că vrei să le auzi. Dacă îi ceri opinia în legătură cu un subiect important el îţi răspunde: ştii, ai făcut foarte bine că m-ai întrebat ce părere am. Mulţi oameni o fac. Până şi guvernatorul Californiei m-a rugat să comentez acest subiect“.   

„Adesea, mincinoşii compulsivi sunt buni mincinoşi, astfel că, pentru un timp poţi chiar să crezi minciunile lor“, mai spune Ekman.

„Mincinoşii patologici pot fi chiar şi mai îndrăzneţi. Ei continuă să mintă chiar şi atunci când îşi dau seama că tu ştii că ei mint“.

Cele două tipuri de mincinoşi sunt aproape similar. Niciuna din cele două tipuri nu a fost studiată îndeajuns, astfel încât să se cunoască etiologia (cauza) acestora, astfel încât să fie considerate boli mentale, mai spune Ekman.

De exemplu, specialiştii nu ştiu cu certitudine ce anume determină minciuna extremă, iar dacă aceste tipuri de minciuni sunt simptome sau boli este un subiect încă în dezbatere.  

Însă creierul mincinoşilor ar putea fi diferit structural de al celorlalţi oameni. Un studiu publicat în The British Journal of Psihiatry a arătat că, în cortexul prefrontal al mincinoşilor patologici, se află concentrată mai multă materie albă fapt care le-ar permite „supermincinoşilor“ să aibă această „capacitate cognitivă de a minţi“.

În timp ce minciunile de zi cu zi au un scop şi anume acela de nu răni cumva sentimentele celorlalţi, minciunile mincinoşilor patologici par lipsite de sens. „Unele minciuni chiar îi incriminează de aceea este şi dificil să ne dăm seama. Comparativ cu mincinoşii patologici, cei compulsivi o pot duce destul de bine în viaţă pentru că ei ne spun minciunile pe care noi vrem să le credem“.

5% mincinoşi profesionişti

Din fericire, nici mincinoşii compulsivi şi nici aceia patologici nu sunt specii comune.Potrivit lui Feldman şi Ekman, doar 5% din populaţie face parte din cele două categorii.

Ekman mai spune că, din experienţa lui, cei mai mulţi mincinoşi compulsivi sau patologici nu vor să se schimbe sau să urmeze vreun tratament psihiatric până ce minciunile lor nu au rezultate crâncene precum o fraudă bancară, un divorţ sau pierderea carierei. Puţinele studii făcute până acum, nu lasă multe posibilităţi de tratament pentru aceste tipuri de persoane. Consilierea şi psihoterapia pot ajuta în măsura în care reduc impulsul de a spune minciuni.

Cum poţi să-ţi dai seama dacă ai de-a face cu un mincinos profesionist? E dificil, spune Ekman, dar, dacă eu abia am cunoscut pe cineva şi simt că aş vrea să-l invita acasă, la cină, e cazul să o întind pentru că înseamnă că şarmul acelei persoane, talentul ei de a minţi pot avea asupra mea efectul unei magii diabolice.  

„Dacă un prieten sau o cunoştinţă se dovedeşte a fi un mincinos patologic sau compulsiv, cel mai bun lucru pe care îl am de făcut este să-mi văd de viaţa mea. Pentru că ceea ce este de preţuit într-o prietenie este încrederea. Şi să fim sinceri. Chiar vrem să ne petrecem întreaga viaţă la serviciu sau acasă întrebându-ne dacă suntem cumva înşelaţi?“, conchide Ekman.

Nu aşteptaţi remuşcări din partea acestor mincinoşi. Ei privesc totul din propria perspectivă. Nu au niciun respect pentru sentimentele altora şi nici nu-i interesează ce rezultat au minciunile spuse de ei.