Care sunt cele cinci tipuri de memorie şi care se pierd cel mai uşor cu vârsta

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Memoria episodică, adică aceea care ne permite să ne aducem aminte evenimente trăite de-a lungul vieţii şi localizabile în spaţiu şi în timp, este cea mai vulnerabilă în faţa trecerii timpului. Totuşi, ne putem menţine capacitatea de memorare şi după 40-50 de ani, printr-un proces continuu, care depinde într-o măsură foarte mare de stilul de viaţă.


Îmbătrânirea atrage automat o scădere a memoriei şi a performanţelor cognitive, dar unele tipuri de memorie rezistă mai bine decât altele în faţa trecerii timpului, arată un studiu recent realizat de cercetătorii suedezi şi citat de lefigaro.fr.

Potrivit acestora, neuronii din hipocamp, zona creierului implicată în memoria de scurtă şi de lungă durată, precum şi în orientarea spaţială, se reînnoiesc pe parcursul vieţii într-un ritm mai rapid decât cele mai optimiste presupuneri de până acum – cu 2% pe an.

Memoria are trei funcţii: codifică informaţia, o stochează şi apoi o recuperează, într-un mod automat sau voluntar. De fapt, nu există o singură memorie, ci cinci memorii diferite, care interacţionează constant, dar care pot fi evaluate separat de specialişti prin teste specifice.

Memoria de lucru este memoria momentului, pe termen scurt, care permite, de exemplu, să-ţi aminteşti fraza pe care de-abia ai citit-o. Ea este situată în cortexul prefrontal. Celelalte patru funcţionează pe termen mai lung.

Memoria semantică (situată în neocortex), spre exemplu, este aceea a cunoştinţelor dobândite, învăţate, memoria episodică (situată în hipocamp) este cea unde se stochează amintirile personale, experienţele trăite de-a lungul vieţii, localizate în spaţiu şi timp.

Memoria procedurală (situată în cerebel), formată inconştient, este memoria corpului, a gesturilor. De exemplu, memoria procedurală ne ajută să învăţăm să mergem pe bicicletă. Iar memoria implicită (situată în toate cortex, în toate zonele implicate) este ca un portbagaj şi ajută creierul să gestioneze rapid informaţiile deja întâlnite sau stocate.

„Aceste cinci sisteme ale memoriei nu îmbătrânesc în acelaşi mod. Performanţa memorie de lucru scade, dar înaintarea în vârstă afectează cel mai mult memoria episodică. Memoria semantică şi cea implicită sunt imune la înaintarea în vârstă. Iar în ceea ce priveşte memoria procedurală, competenţele dobândite se păstrează, dar informaţiile învăţate recent sunt relativ sărace“, explică profesorul Michel Isingrini, psiholog în cadrul Centrului Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Franţa.

Pierderile de memorie din cauza îmbătrânirii, diferite de cele cauzate de Alzheimer

O dată cu vârsta, nu se deteriorează numai memoria episodică şi cea de lucru, îmbătrânirea afectează, de asemenea, raţiunea, funcţiile care controlează procesul cognitiv în întregime şi cele care permit gestionarea situaţiilor noi.

Acest proces de îmbătrânire a memoriei şi a creierului începe în jurul vârstei de 50 de ani şi se accelerează după 75 de ani. Cu vârsta, se atrofiază şi cortexul frontal, sediul funcţiilor executive.

Totuşi, pierderile de memorie cauzate de înaintarea în vârstă sunt diferite de cele patologice, cauzate de instalarea bolii Alzheimer. „Chiar dacă în ambele cazuri, memoria episodică este cea mai afectată, tulburările legate de maladia Alzheimer sunt total diferite de pierderile obişnuite de memorie cauzate de înaintarea în vârstă. În boala Alzheimer, informaţia este codificată eronat de la început, deci stocată greşit, ceea ce face ca amintirea să fie imposibilă. În îmbătrânirea normală a creierului, în care sunt afectate mai ales funcţiile executive care ajută memoria, este suficient să se folosească un set de indicii pentru ca persoana în cauză să-şi acceseze amintirile“, explică profesorul Francis Eustache, neuropsihiolog francez citat de „Le Figaro“.

Cum să reţii informaţii noi chiar şi după 60 de ani

Pentru a fi memorată, o informaţie trebuie să fie corect organizată, să aibă sens. Atenţia, interesul privind informaţia respectivă sunt importante în egală măsură. „Dacă sunt ajutate să se concentreze, şi persoanele în vârstă pot memora şi pot avea performanţe cognitive similare cu ale tinerilor“, este de părere Eustache.

Unul dintre factorii cei mai importanţi pentru o memorie de durată şi la vârste înaintate este, însă, formarea din tinereţe a unei rezerve cognitive. „Este vorba despre o rezervă la care omul lucrează pe tot parcursul vieţii datorită activităţilor lui intelectuale, datorită provocărilor întâlnite şi interacţiunilor sociale“, subliniază specialistul francez. 

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite