Tot mai mulţi tineri au „urechi bătrâne“. Din ce cauze ni se deteriorează auzul
0
Atunci când începem să ne dăm seama că nu auzim cum trebuie, problema este deja mai gravă decât o percepem noi, atrag atenţia specialiştii.
Aproximativ 50% din români ar suferi de o formă de deficienţă de auz, după cum arată statisticile. După vârsta de 50-60 de ani, reducerea acuităţii auditive este normală, pentru că, la fel ca toate celelalte organe ale corpului, şi aparatul auditiv îmbătrâneşte. Totuşi, în ultimii ani, a crescut numărul tinerilor care acuză probleme cu auzul, au observat medicii specialişi în otorinolaringologie (ORL).
Jucăriile pot afecta auzul copiilor
Chiar şi copiii pot avea deficienţe de auz, din diverse cauze. Un studiu recent arăta că unul dintre motivele pentru care copiii mici îşi pierd acuitatea auditivă îl reprezintă chiar jucăriile zgomotoase.
„Deficienţele de auz ale copiilor pot fi sesizate de părinţi. Ei ar trebui să se îngrijoreze atunci când copilul nu clipeşte sau când nu întoarce capul la zgomote“, recomandă medicul primar ORL Cezara Danciu, de la Spitalul „Colţea“ din Bucureşti.
Tot zgomotele prea puternice afectează, în multe cazuri, şi aparatul auditiv al adulţilor tineri. „Ascultatul muzicii în căşti la volum ridicat poate duce la deficienţe de auz. De asemenea, şi cei care vorbesc mult la telefon pot avea auzul afectat. Probleme şi mai grave de auz poate provoca munca în zgomot“, explică medicul ORL.
Poluarea oraşelor degradează auzul. Adolescenţii din New York aud la fel de prost ca bătrânii din Sudan.
Beţişoarele favorizează infecţiile
Nu doar persoanele neglijente cu auzul au de suferit, ci şi cele foarte grijulii, care acordă o atenţie exagerată igienei urechilor. „Pentru igiena urechilor nu trebuie să folosim beţişoarele de urechi, deoarece acestea nu sunt sterile şi chiar dacă ar fi, când deschidem cutia prima dată, deja le-am contaminat, mâna nefiind nici ea sterilă. De aici pot apărea o serie de boli la nivelul conductului auditiv, dintre care cea mai frecventă este infecţia cu o ciupercă. Aceasta este foarte supărătoare şi necesită tratament timp îndelungat. În plus, din cauza obstrucţiei prin inflamaţie, acuitatea auditivă este redusă“, subliniază medicul Cezara Danciu.
De asemenea, folosind beţişoare, în loc să curăţăm zona din profunzimea canalului auditiv, împingem cerumenul şi celulele moarte ale pielii adânc în ureche, favorizând formarea dopurilor de ceară, o altă cauză frecventă a atenuării auzului la adulţii tineri.
Unele medicamente pot fi de vină
Unele dintre cele mai utilizate antibiotice injectabile pot fi toxice pentru aparatul auditiv. Astfel, neomicina, gentamicina şi streptomicina, de exemplu, pot afecta nervul acustico-vestibular, care controlează atât auzul, cât şi echilibrul. Şi eritromicina este toxică pentru urechi dacă se administrează în doze mari. De asemenea, diureticele, cum este furosemidul, afectează ireversibil auzul dacă se depăşeşte doza de 2 grame pe zi, în condiţiile în care cantitatea zilnică recomandată este de numai 40 de miligrame.
Studiile realizate în ultimii ani au arătat o legătură şi între folosirea antiinflamatoarelor de tipul aspirinei sau ibuprofenului şi problemele de auz. Mai precis, folosirea acestora în cantităţi prea mari şi pe durate lungi poate duce la apariţia aşa-numitelor „zgomote în urechi“ sau tinitus, cum i se spune medical tulburării de auz.
Otitele netratate pot perfora timpanul
Infecţiile repetate ale urechilor, care pot fi complicaţii ale răcelilor netratate, sunt un alt factor de risc pentru pierderea progresivă a auzului, avertizează specialiştii. Mai precis, se pare că otitele determină într-o primă fază inflamarea membranei care căptuşeşte urechea medie şi apoi acumularea de lichid sau chiar de puroi. Când există lichid în spatele timpanului şi în jurul oscioarelor, nicovala, ciocănelul şi scăriţa, sunetele nu mai ajung cum trebuie la creier şi, deci, ne pierdem parţial auzul. În cazurile grave, oscioarele se deteriorează, iar timpanul se poate perfora.
Şi fumatul grăbeşte deteriorarea auzului
Perceperea sunetelor este perturbată şi de fumul de ţigară, arată oamenii de ştiinţă de la Universitatea Yale. De fapt, ei au observat că tinerii dependenţi de tutun prezintă o cantitate mai mare de materie albă în organism. Materia albă realizează comunicarea dintre sistemul nervos periferic şi creier. Cu cât cantitatea de materie albă este mai mare, cu atât sunetele sunt percepute mai slab. Explicaţia oferită de specialiştii americani este că nicotina stimulează producţia de acetilcolină, un neurotransmiţător care, la rândul lui, creşte nivelul de materie albă.
Care sunt testele necesare
„Îngrijorător este faptul că mulţi dintre noi nu observă semnele incipiente ale pierderilor de auz, iar acest lucru se întâmplă pentru că încet, încet, ne adaptăm schimbării. Când realizăm, în sfârşit, ce ni se întâmplă, este posibil să fi pierdut deja capacitatea de a înţelege cuvintele în mod corect şi complet“, atrage atenţia medicul audiolog Diana Badea, de la Starkey Laboratories România.
De aceea, imediat ce observăm primele semne ale unei probleme de auz, trebuie să mergem la medicul specialist ORL pentru realizarea unor teste auditive.
Cum se realizează audiometria
Audiometria cuprinde o serie de teste pentru măsurarea acuităţii auditive, rezultatele fiind înregistrate cu ajutorul audiometrului. Există două modalităţi de a testa auzul. Prima dintre ele este audiometria tonală, în cadrul căreia pacientului i se testează capacitatea de a auzi anumite sunete. Iar cea de-a doua metodă, audiometria vocală, verifică înţelegerea cuvintelor. Auzul sunetelor este testat pe cale aeriană, prin intermediul unor căşti, dar şi pe cale osoasă, cu ajutorul unui vibrator poziţionat în spatele urechilor sau cu diapazonul, un dispozitiv metalic care vibrează atunci când este lovit.
Fiecare ureche este testată separat. Pentru ca auzul să fie bun, este necesar ca pragurile de auz depistate pe cale aeriană şi pe cale osoasă să coincidă. Dacă pacientul aude normal pe calea osoasă, dar nu atât de bine pe calea aeriană, înseamnă că este posibil ca el să aibă o leziune în urechea externă sau medie. În acest caz, diagnosticul este de hipoacuzie de transmisie.
În cadrul audiogramei vocale, pacientul îşi acoperă pe rând câte o ureche, în timp ce medicul şopteşte o serie de cuvinte mai întâi la o distanţă de 30 cm în spate, apoi la 60 cm. Pacientul trebuie să repete cuvintele pe care le aude. Apoi, acestuia i se cere să repete cuvinte pe care medicul le rosteşte cu intensităţi diferite ale vocii.
„În funcţie de rezultatele audiogramei, mai pot fi necesare examene suplimentare pentru depistarea cauzei exacte a reducerii acuităţii auditive. Un exemplu este impedansmetria, în cadrul căreia se observă integritatea membranei timpanice şi se măsoară volumul de aer din urechea medie. Altul este timpanograma, care măsoară timpul necesar preluării sunetelor din aer, rigiditatea timpanului şi lanţului elastic de oscioare“, explică medicul Cezara Danciu.
Testări gratuite la Bucureşti şi la Braşov
Marţi, 26 martie, specialiştii Starkey Laboratories vor realiza audiograme gratuite la Braşov, iar pe 27 şi pe 28 martie, la Bucureşti. Persoanele care au nevoie de un aparat auditiv vor fi consiliate gratis cu privire la tipul de dispozitiv necesar şi vor putea face probe cu cele mai noi aparate auditive.
Principalele semne ale hipoacuziei
- Ţi se pare că oamenii din jur nu vorbesc clar şi, de aceea, nu înţelegi ce spun.
- Ai senzaţia că auzi mai bine cu o ureche decât cu cealaltă.
- Nu poţi urmări conversaţiile purtate la distanţă, în maşină, dacă stai pe bancheta din spate sau într-un spaţiu aglomerat.
- Zgomotele de fond nu îţi permit să porţi o discuţie cu cei de lângă tine.
- Convorbirile la telefon sunt dificile pentru tine.
- Ţi se atrage atenţia frecvent că vorbeşti tare.
- Sunt momente când îţi ţiuie urechile.
- Nu auzi foarte bine şoaptele.
- Dai televizorul prea tare, iar ceilalţi membri ai familiei îţi reproşează acest lucru.
Se încarcă comentariile...
