Speranţa numită tratamente personalizate în cancer

În lupta împotriva cancerului se vorbeşte tot mai apăsat despre tratamentul personalizat. Concret, despre terapii ţintite, capabile să lovească direct tumoarea, dar şi despre imunooncologie, adică despre capacitarea sistemului imunitar al organismului de a lupta cu boala. Tratamentul personalizat nu doar că este mai eficient, mărind chiar şi de patru ori speranţa de viaţă a pacienţilor, dar asigură şi o calitate a vieţii net superioară

Din ce în ce mai mult, diagnosticul de cancer nu mai înseamnă implicit şi un risc major de deces. Aceasta pentru că paleta terapeutică s-a diversificat, în ultimii zece ani. Avem, în continuare, tratamente clasice precum chimioterapia, radioterapia şi intervenţia chirurgicală, dar acestora li s-au adăugat şi terapiile ţintite şi imunooncologia. Acestea au deschis calea medicinei personalizate.

Care sunt diferenţele dintre terapiile clasice şi celelalte? De exemplu, chimioterapia este o terapie devastatoare care distruge atât celulele tumorale, cât şi pe cele sănătoase, printr-o acţiune citotoxică directă. „Chimioterapia este sistemică, ceea ce înseamnă că, indiferent de calea de administrare, orală sau endovenoasă, efectele sunt sistemice, adică generale. Din cauza lipsei de specificitate, efectele secundare sunt adesea semnificative, nu de puţine ori punând viaţa şi calitatea vieţii pacientului în pericol. În plus, sensibilitatea la chimioterapie este variabilă şi depinde, printre altele, şi de tipul de tumoare, iar rezultatele chimioterapiei nu erau identice la pacienţi cu aceeaşi boală şi cu acelaşi stadiu de boală“, explică dr. Cătălin Costovici, medic primar oncolog.

Imunooncologia se adresează sistemului imunitar

Terapiile ţintite au fost un pas înainte pentru că acestea se concentrează asupra unei mutaţii specifice a celulei tumorale, dar folosirea lor este restrânsă la pacienţii cu aceste mutaţii evidenţiate. Adică aceste medicamente biologice sunt capabile să diferenţieze celula sănătoasă de cea bolnavă şi să o atace pe aceasta din urmă, afectând-o puţin sau deloc pe cealaltă.

Imunoterapia merge şi mai departe în lupta împotriva cancerului, stimulând sistemul de apărare a organismului să lupte cu boala. „Imunitatea reprezintă, în fond, mecanismul prin care corpul caută să se apere de agresorii din mediul extern, care nu ne sunt proprii: bacterii, microorganisme, virusuri sau tumori canceroase“, explică dr. Răzvan Curcă, medic primar oncolog la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Alba Iulia.

Pentru a fi eliminat „duşmanul“ trebuie recunoscut

Dr. Răzvan Curcă detaliază felul în care poate fi declanşat răspunsul imun. Primul pas pentru ca imunitatea să acţioneze este conştientizarea „duşmanului“: „Cu cât ceea ce este detectat de sistemul imunitar este mai străin organismului şi mai diferit de celulele noastre proprii, cu atât răspunsul imun va fi mai rapid şi mai puternic“.

Depistarea agresorilor este sarcina unor celule specializate care încearcă să determine dacă există o problemă şi să o elimine. „Celulele tumorale sunt parţial străine, întrucât provin din celule normale, care sunt modificate. Aceste celule parţial străine reprezintă surse de antigeni, care sunt recunoscuţi de celulele specializate. Odată ce au fost recunoscuţi antigenii străini, celulele specializate se activează şi transmit informaţia către limfocite.“

Limfocitele sunt „trupele“ folosite în războiul imun. La rândul lor, aceste limfocite au diferite specializări care le fac mai importante pentru un anumit obiectiv. „Spre exemplu, aşa cum într-o armată există diverse arme – infanterie, aviaţie – în momentul în care informaţia vine de la celula care are antigeni către limfocitul T, cel care procesează primar informaţia, acest limfocit poate trimite nişte semnale să se activeze imunitatea“, mai spune dr. Răzvan Curcă.

Celulele T recunosc antigenul iniţial, iar dacă îl găsesc la nivelul celulei tumorale, distrug respectiva celulă. „În mod simplist, acesta este mecanismul după care funcţionează imunooncologia.“ 

Nu orice tip de cancer poate fi tratat prin imunoterapie

E bine de ştiut că nu orice tip de cancer se poate trata prin imunoterapie. „Imunooncologia are cel mai mare impact în tratamentul cancerului pulmonar, al melanomului malign metastatic, al tumorilor din zona nasului şi gâtului, al cancerelor gastrice, de vezică urinară şi al celor renale. În cancerul de sân nu avem încă rezultate mature pentru a evalua rolul acestei modalităţi de tratament, dar ne aşteptăm ca imunoterapia în diverse combinaţii, indicaţii şi situaţii clinice să schimbe manualul tratării cancerului“, spune prof. dr. Christoph Zielinski, medic coordonator al Centrului de Excelenţă în Oncologie Wiener Privatklinik.

Imunoterapii oncologice au fost deja aprobate şi sunt disponibile în Uniunea Europeană pentru tratarea pacienţilor cu melanom local avansat sau metastatic, cancerul pulmonar, altul decât cel cu celule mici, cancerul de vezică urinară. În România, sunt rambursate imunoterapii în melanom, cancer renal, cancer pulmonar şi limfom Hodgkin. 

Cât priveşte efectele secundare pe care imunoterapia le are, acestea sunt mult mai blânde comparativ cu cele postchimioterapie. „Şi se încadrează în linii mari în registrul autoimunităţii, pentru că menţinând prezent un răspuns imun sistematic, pot apărea, în timp, manifestări de tip pneumonită, colită, hepatită, tulburări endocrine prin afectarea glandelor suprarenale, a tiroidei, epifizei sau pancreasului, manifestări cutanate, encefalită sau tulburări oculare“, potrivit dr. Cătălin Costovici.

Nu în ultimul rând, imunoterapia oferă o supravieţuire pe termen lung a multor pacienţi cu forme de cancer în fază avansată şi ale căror opţiuni au fost anterior foarte limitate. „De exemplu, speranţa pacienţilor cu cancer pulmonar în stadiu metastatic era de 4% înainte de imunoterapie, iar 96% din aceştia decedau la 5 ani de la diagnostic. Imunoterapia a crescut de patru ori speranţa de viaţă, până undeva la 16-20%, ceea ce pentru pacienţi este enorm“, conchide dr. Valentin Moinescu, medic specialist oncolog.

Ce forme se pot opera cu robotul da Vinci

În ultimii ani, tehnologia avansată a venit să dea o mână de ajutor în tratamentul unor boli grave, inclusiv oncologice. De exemplu, cancerul de prostată – care este cel mai frecvent tip de cancer  la bărbaţi – dar şi cel renal, pot fi operate atât prin chirurgie deschisă, cât şi cu ajutorul robotului da Vinci Xi.

Chirurgia robotică este o formă avansată de chirurgie minim invazivă care permite disecţii de fineţe, scurtarea perioadei de spitalizare, reducerea sângerării intraoperatorii, scăderea riscului de complicaţii şi diminuarea durerilor postoperatorii.

„Această aparatură de mare performanţă îmi permite să ajung în zonele cele mai ascunse şi să decelez perfect diferite structuri anatomice, unele care au un rol fundamental, altele care sunt mai puţin importante şi care pot fi excizate. Pacientul beneficiază nu doar de un control oncologic foarte bun, ci şi de o calitate a vieţii superioară, apropiată de cea avută înainte de operaţie“, explică dr. Cristian Surcel, medic chirurg urolog la Spitalul Monza din Bucureşti.