Îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor şi a polipilor nazali, nu totdeauna o necesitate

Intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor şi a polipilor nazali nu este întotdeauna necesară, sunt  de părere medicii FOTO: Shutterstock

Medicii sunt de acord cu scoaterea amigdalelor şi a polipilor doar în cazul în care manifestările supărătoare se întind pe o perioadă mai mare de un an sau doi şi numai dacă nu răspund sub nicio formă la tratamentul non-chirurgical.

În urmă cu câţiva ani a existat chiar o modă, după cum o numesc specialiştii, ca la orice durere în gât sau inflamaţie să fie scoase amigdalele, fără a ţine cont de urmările pe care le poate avea intervenţia chirurgicală.

Amigdalele joacă un rol deosebit de important în organism, ele având capacitatea de a crea anticorpi şi, astfel, de a oferi protecţiei corpului în faţa infecţiilor.

Cu toate acestea, uneori ele pot deveni mai mult o responsabilitate decât un avantaj, provocând infecţii cronice sau obstrucţii ale căilor respiratorii.

"Amigdalele sunt organ de apărare prin sistemul imunitar pe care îl au. Este primul organ care interzice pătrunderea microbilor în organism, un organ de luptă împotriva infecţiilor. La nivelul lor se formează anticorpi şi, în acest fel, organismul se poate apăra împotriva infecţiilor. Pentru că s-a dovedit acest lucru, scoaterea amigdalelor se face în condiţii mult mai restrânse, spune prof. dr. Vasile Costinescu, şeful Clinicii ORL de la Spitalul Sf. Spiridon.

Sunt foarte mulţi pacienţi care pot fi trataţi  medicamentos şi nu este necesară operaţia de scoatere a amigdalelor. Acestea sunt scoase atunci când se constată că au devenit un organ bolnav. Probele de laborator indică, de exemplu, o infecţie cronică în organism şi doar atunci este indicat să fie extrase amigdalele, completează medicul.

Cu alte cuvinte, dacă o persoană face mai mult de trei amigdalite pe an şi dacă testul ASLO arată o creştere a cantităţii de anticorpi din sânge este necesară intervenţia chirurgicală.

Simptomele amigdalelor inflamate şi complicaţiile apărute în urma netratării acestora

Inflamarea amigdalelor poate cauza sforăit sau respiraţie pe gură, iar consecinţele pot fi semnificative. Capacitatea scăzută de concentrare, ADHD, iritaţiile gâtului, modificările maxilarului şi anomaliile dentare sunt câteva dintre simptomele manifestate.

Pe termen lung, respiraţia pe gură poate duce la deformări faciale, aşa-numitele faciesul „adenoid” sau “long face syndrom”.

În cazul în care copilul sau, de ce nu, adultul manifestă şi tulburări de somn generate de amigdale inflamate, acestea ar putea cauza o serie de alte probleme, cele mai frecvente fiind somnolenţa excesivă în timpul zilei, lipsa de concentrare şi manifestarea unui deficit de atenţie la şcoală, hiperactivitate şi chiar enuresis - scăparea involuntară de urină în timpul somnului -, spun medicii.

Există o serie de studii care fac legătura între o calitate scăzută a somnului şi complicaţiile manifestate pe termen lung, de la alterarea metabolismului sau tendinţa spre obezitate şi până la afectarea sănătăţii mentale.

Din cauza dificultăţilor de a urma o alimentaţie normală (deoarece persoanele cu amigdalele inflamate îşi folosesc gura nu doar ca să mănânce, ci şi pentru a respira), dar şi pentru că îşi consumă energia excesiv în procesul de respiraţie, persoanele afectate se confruntă cu dificultăţi în menţinerea unei greutăţi echilibrate şi pot întâmpina obstacole în dezvoltarea normală a corpului.

Este foarte dificil să estimezi o perioadă de timp în care copilul ar putea manifesta complicaţii. Cazurile sunt individuale. De asemenea, trebuie să ne amintim că amigdalele ajung la dimensiunea lor maximă în jurul vârstei de 5-6 ani, iar mai apoi încep să se micşoreze.

Aşadar, în cazul unora starea se poate îmbunătăţi şi nu vor avea traume pe viitor, în  timp ce alţii vor suferi o mulţime de infecţii, dificultăţi de somn şi anomalii faciale ce vor necesita intervenţii chirurgicale.

Totul depinde de cât de grave sunt simptomele, de vârstă, de capacitatea de a respecta o rutină medicală, de reactiile la tratament şi, nu în ultimul rând, de riscurile sau avantajele pe care le poate avea o intervenţie invazivă.

Opţiuni de tratament non-chirurgical pentru amigdale inflamate

Tratamentul antibiotic este indicat în cazul amigdalitelor determinate de bacterii. Problemele infecţioase trebuie tratate cu antibiotice, de obicei, amoxicilină în doze mari sau amoxicilină-clavulanatului. Antibioticele nu au acţiune asupra virusurilor.

În toate formele de amigdalită se recomandă evitarea frigului, curenţilor de aer, persoanelor cu afecţiuni respiratorii.

Tratamentul simptomatic constă în administrarea de antialgice, antitermice şi antiinflamatoare nesteroidiene, însă aceste aspect se discută cu medicul curant, care poate oferi cea mai bună soluţie 

Amigdalectomia, operaţia de scoatere a amigdalelor

În ciuda numeroaselor tehnici disponibile pentru îndepărtarea amigdalelor, metoda cea mai efectuata şi cea mai de succes este folosirea chiuretei. Pentru că operaţia de amigdalectomie este o procedură comună, în mod permanent se caută noi tehnici.

Toate aceste metode de tratament sunt invazive. Diferenţa constă în succesul cu care este îndepărtat  excesul de ţesut adenoidal şi şansele de apariţie ale unor complicaţii. Totodată, diferă şi expertiza chirurgilor şi este important ca un medic să se simtă confortabil cu tehnica pe care o practică, sunt de părere medicii.

Operaţia în sine nu este una dificilă, însă trebuie menţionat că perioada postoperatorie e mai puţin dureroasă pentru un copil decât pentru un adult. Copilul abia trezit din anestezie revine rapid la activităţile obişnuite, dar adultul prezintă dureri la înghiţire mai mult timp.

Cu cât operatia este făcută la vârste mai înaintate, cu atât perioada postoperatorie e mai dureroasă, mai ales dacă operaţia a fost realizată după multe episoade de amigdalită, spun specialiştii.

Intervenţia durează aproximativ  45 de minute şi este recomandat să fie făcută sub anestezie generală. Perioada de spitalizare în cazul copiilor este destul de scurtă, aceştia putând reveni în colectivitate la 1-2 zile după intervenţie. În cazul adultilor, repausul poate dura până în cea de-a cincea zi de la operatie, când se detaşează crustele şi atunci apare risc de hemoragie.

Recomandarea medicilor este ca după operaţie să se consume multe lichide la temperatura camerei, pentru a preveni deshidratarea.

Există însă şi posibile efecte secundare alte tratamentului chirurgical, cum ar fi vocea piţigăiată, congestia nazală, durerea de gât, durerea la înghiţit pe o anumită perioadă de timp.

De asemenea, dupa scoaterea amigdalelor gâtul se lărgeşte şi există o serie de complicaţii care pot apărea. Persoana respectivă are usturime în gât, iar alţii fac mai des faringo-laringite. Imediat după consumul unor băuturi reci sau la schimbările bruşte de temperatură, persoanele care şi-au scos amigdalele sunt predispuse să facă astfel de boli.

Indicaţia noastră este aceea de a nu scoate amigdalele decât dacă este absolut necesar. Mulţi pacienţi care şi le-au scos au făcut faringită şi aveau usturimi cumplite în gât.  Asta variază de la organism la organism. Am avut bolnavi care au venit la spital pentru că nu mai suportau usturimea în gât", a declarat prof. dr. Vasile Costinescu.

Polipii nazali apar frecvent la persoanele care suferă de alergii şi astm

Polipii nazali sunt un tip de ţesut inflamator care poate creşte în cavitatea nazală şi sinusuri. Ei apar frecvent la persoanele care suferă de alergii sau astm.

Obstrucţia nazală este cel mai frecvent simptom manifestat. De asemenea, pot fi semnalate secreţii muco-purulente, sinuzită cronică sau recurentă, apariţia unor boli cronice ale urechilor (acumularea lichidului în mijlocul urechii şi al sinusurilor).

Tratamentul non-chirurgical al polipilor nazali

Polipii nazali pot fi trataţi în primă fază cu spray nazal salin, tratament adecvat pentru persistenţa infecţiilor nazale, a sinusurilor sau a urechilor. 

Simptomele alergice trebuie tratate printr-un proces adecvat, cu antihistaminice şi spray-uri nazale cu steroizi, de preferinţă unele care au absorbţie sistematică şi, prin urmare, şansele de a manifesta efecte secundare sunt mai scăzute. Un exemplu ar fi mometazona. Antihistaminicele, cum ar fi loratadina, cetirizina ar trebui să fie folosite împreună cu spray-ul nazal. Anti-leucotrienele pot fi o opţiune pentru pacienţii predispuşi alergiilor.

Chirurgia endoscopică, procedura de scoatere a polipilor nazali

Polipii ar trebui extirpaţi doar dacă au dimensiuni mult prea mari şi cauzează deformări ale oaselor nasului sau ale feţei sau atunci când se ajunge la senzaţie de sufocare, mai ales în timpul somnului.

În astfel de cazuri este recomandată îndepărtarea polipilor prin chirurgie endoscopică, una dintre cele mai comune proceduri chirurgicale. Aceasta este o procedură relativ simplă şi sigură şi, în mare parte, eficientă – condiţia fiind ca aceasta să fie metoda de tratament potrivită pacientului.

Există câteva principii cu privire la modul de a decide dacă intervenţia chirurgicală este potrivită sau nu. Trebuie luat în considerare că din ce în ce mai multe studii demonstrează că anestezia generală poate avea potenţiale efecte negative asupra creierului în curs de dezvoltare, în special în cazul copiilor mici. Este important ca părinţii să discute cu medicul pediatru despre posibilele riscuri şi beneficii la care este expus copilul lor.

Se poate preveni amigdalita şi polipii nazali?

O igienă eficientă a mâinilor este primordială, în special în cazul copiilor care merg la grădiniţe sau şcoli. Acest singur aspect poate avea un efect extraordinar în reducerea răspândirii virusurilor şi bacteriilor care pot cauza infecţii ale căilor respiratorii.

Vaccinurile sunt o modalitate foarte bună de a ajuta la prevenirea purtării sau contactării celor mai comune bacterii patogene, responsabile de infecţii ale sinusurilor şi ale urechilor.

Este foarte important ca cei mici să primescă toate vaccinurile în conformitate cu vârsta lor şi calendarul de imunizare. Personal, aş adăuga la calendarul vaccinărilor cu o serie de vaccin pneumococic 13 valent, precum şi un vaccin antigripal anual, atrag atenţia medicii.

Spray-ul nazal salin poate fi folosit atât pentru a curăţa nările de polen, cât şi pentru a reduce aderenţa virusurilor şi  a bacteriilor regăsite în mucoasa nazală, locul de intrare a cel puţin 30% din infecţii. Alte astfel de zone ar fi gura şi ochii.

Este extrem de important să învăţăm copiii de la o vârstă fragedă să evite obiceiurile de a-şi atinge gura, ochii sau nasul cu mâna în urma interacţiunii cu diverse obiecte.