Primele semne ale astmului. Boala poate fi uşor confundată cu răceala şi apare oricând în timpul vieţii

Primele semne
ale astmului. Boala poate fi uşor confundată cu răceala şi apare oricând în timpul vieţii

Primele semne ale astmului. Simptomele astmului pot fi ţinute sub control

Primele semne ale astmului. Alergiile respiratorii sunt în creştere în toată lumea, mai ales în ţările dezvoltate, iar cauzele acestei creşteri nu se cunosc în totalitate, poluarea fiind una dintre ele. Cele mai frecvente alergii sunt rinita alergică şi astmul bronşic, boli care se asociază de multe ori. Ele apar mai ales la copii, adolescenţi şi tineri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dr. Polliana Mihaela Leru, medic primar boli interne şi alergologie la Spitalul Colentina, şef de lucrări la UMF „Carol Davila“ din Bucureşti , a explicat pentru Adevărul care sunt primele semne ale astmului şi ale alergiilor, precum şi opţiunile de tratament ale pacienţilor.

O răceală care nu mai trece sau care revine des poate fi primul semn ale unei rinite alergice sau chiar al unui astm bronşic. „Diagnosticul se poate pune pe baza unor simptome uşoare: strănut, prurit nazal, ocular, tuse persistentă sau sufocare. Dar, de multe ori, diagnosticul se pune în urma unui episod sever de acutizare, de exacerbare a astmului. De cele mai multe ori, când se întâmplă un astfel de episod de acutizare, dacă ascultăm pacientul putem afla că el avea de câţiva ani nişte simptome care ar fi putut să-l alarmeze pe specialist, că  alergia respiratorie de la nivelul căilor respiratorii superioare a avansat către bronhii şi că, de fapt, manifestările de astm existau mai demult“, explică medicul.  Motivul pentru care trec ani până se pune diagnosticul de astm sau alergie este acela că sunt confundate cu răcelile. „Pacienţii confundă de multe ori simptomele de astm sau de rinită alergică cu răceli. Răceli care apar mai des decât în mod obişnuit, deci de câteva ori pe an, durează ceva mai mult pentru că un alergic are nişte simptome trenante, persistente, cum spuneam, cu tuse, cu strănut, cu obstrucţie nazală“. Pacienţii se pot obişnui cu ele sau faptul că mai cedează uneori şi de la sine şi cu terapii obişnuite şi toate acestea pot încurca atât pacientul, cât şi medicul de familie.  „De multe ori, diagnosticul este întârziat şi din lipsa adresării la un specialist a acestor pacienţi. Consultul de specialitate şi diagnosticul de specialitate este întârziat“. „Vedem în spital pacienţi care ar fi putut fi diagnosticaţi mai devreme şi ar fi beneficiat de un tratament mai corect, cum este imunoterapia alergenică, numită, impropriu, şi vaccinare. Mai ţintit, pentru că, teoretic, e o boală care nu se vindecă, dar are posibilitatea de remisiune, de a fi ţinută sub control. Acesta este lucrul pozitiv al acestei boli: că poate fi ţinută sub control. Cu condiţia să fie un diagnostic corect, un tratament corect, o urmărire corectă. Pentru că pacientul astmatic trebuie urmărit practic pe termen nelimitat. Până când ne asigurăm că intră într-o perioadă lungă de remisiune“. Tusea şi sufocarea sunt cele mai frecvente semne ale astmului. „La efort, sau la contactul cu diverse substanţe din aer sau factori iritativi. Un astmatic se poate sufoca şi dacă vine în contact cu substanţe volatile, substanţe din aer, factori iritativi dintr-un aer încărcat sau fum de ţigară şi el este alergic la altceva. Dar fumatul pentru un astmatic este cumplit“.

Primele semne ale astmului. Când debutează astmul

„De cele mai multe ori, la copilul mic există o boală care seamănă cu astmul şi care se numeşte wheezing ( respiraţie şuierată – n.red) sau astm postviral şi care este determinată de infecţiile virale. La copiii fără un teren alergic atopic înnăscut, deci la copiii care nu sunt atopici această boală poate să se vindece la vârsta de 5-6 ani. Definitiv. La copiii care au un teren atopic şi care fac wheezing postviral, riscul de a face astm după vârsta de 6 ani este mai mare. Uneori la pubertate este o ameliorare a bolii şi apare un alt vârf de debut sau de frecvenţă după vârsta de 20 de ani“. Practic, astmul poate să apară oricând în cursul vieţii. „Dar mai frecvent este la copii, la adolescenţi şi la oameni tineri. De cele mai multe ori, sunt alergiile respiratorii responsabile de astm, dar sunt şi forme de astm care nu sunt alergice. Şi aici intervin alţi factori. Mai ales astmul apărut la vârsta adultă. La femei la menopauză, sau în asociere cu alte boli sau cu expuneri profesionale la persoane care au lucrat mai mult timp într-un mediu cu substanţe care au posibilitatea de a determina astmul sau bronşita , mai ales dacă asociază şi alţi factori de risc atunci poate apărea şi mai târziu“.

Primele semne ale astmului. Prezenţa la medic, obligatorie

Orice răceală care se repetă sau care durează mai mult – la intervale de câteva luni – sau în legătură cu expunerea la anumiţi factori ar trebui să ne trimită la alergolog. „Reapariţia  simptomelor care pot părea răceli la câteva luni şi durata lor mai mult de o săptămână toate acestea pot să însemne că, de fapt, este vorba despre o boală alergică“. Apariţia simptomelor în anumite perioade ale anului – primăvara sau toamna dacă vorbim de alergii sezoniere - şi după expunerea la anumite substanţe , ar trebui să ne ducă cu gândul la alergii.

Primele semne ale astmului. Care este tratamentul?

„În bolile alergice, prima metodă de tratament este evitarea contactului cu substanţele care declanşează alergia şi acelea trebuie cunoscute. Dacă ştim că suntem alergici la praful din casă, atunci trebuie să reducem la minimum contactul cu el. Desigur că dacă suntem alergici la polen, la o anumită plantă, vom evita contactul în timpul zilei sau cu zonele în care acele plante sunt foarte abundente. În ultimii ani este din ce în ce mai cunoscut polenul de ambrozie. Este o buruiană invazivă, periculoasă pentru mediu şi culturi şi foarte dăunătoare pentru sănătate. Aici este şi o problemă de mediu pentru că şi autorităţile trebuie să ştie şi să se ocupe de problema aceasta . Plantele decorative şi arbuştii pot declanşa alergii, astfel că primăria ar trebui să ceară şi avizul medicului alergolog care cunoaşte aceste plante, atunci când se fac amenajări în oraşe“. Aerul pe care îl respirăm este ca şi mâncarea pe care o consumăm. Poate să conţină nişte agenţi patogeni pentru alergii, mai spune alergologul. „Deci, tratamentul este evitarea contactului, pe de o parte. Apoi este un tratament simptomatic, care se adresează simtomelor: antialergice, antihistaminice, spray-uri nazale în cazul rinitei sau inhalatorii pentru astm, bronhodilatatoare. Apoi există tratamentul bolii de fond. Spunem noi etiopatogenic, adică se adresează cauzei. Acela este imunoterapia alergenica, cunoscută si ca vaccinare alergenică. Şi există extracte alergenice pentru tratament, dar, din păcate, nu pentru toate substanţele. De exemplu, pentru mucegaiuri nu sunt extracte, dar există pentru acarienii din praful de casă, pentru polenuri, chiar şi pentru pisică. Sunt relativ scumpe – câteva sute de lei pe lună - şi nu se găsesc tot timpul. De câteva luni este o lipsă a vaccinurilor pe piaţa farmaceutică“.

 

citeste totul despre: