„Adevărul": Mulţi oameni cred că doar persoanele cu obezitate morbidă au nevoie de chirurgie. Sunteţi de acord cu acest lucru?

Cătălin Copăescu: De ce trebuie oare să aşteptăm să ajungem în acea situaţie ca să recurgem la o soluţie care poate stopa evoluţia obezităţii şi care o poate face reversibilă? Operăm pa­ci­enţi care au de la 20 la 200 kg în plus. Dacă ai bătut din vreme la uşa chirurgului bariatric (specialist în chirurgia obezităţii), ai şansa ca suferinţele secundare obezităţii să dispară şi nici măcar excesul de piele să nu apară, iar calitatea vieţii să nu fie modificată major. Nu trebuie să aşteptăm să ajungem la 150 kg ca să luăm măsuri. Chirurgia nu trebuie să fie neapărat prima opţiune. Se poate recurge mai întâi la un regim întocmit de un nutriţionist sau la metode endoscopice, cum ar fi montarea unui balon gastric care nu permite consumul unei cantităţi mari de alimente sau acoperirea unei suprafeţe importante din tubul digestiv (porţiunea jejunului) cu un burlan de plastic care se introduce prin gură. Mâncarea va trece prin acest burlan fără să intre în contact cu intestinul, ceea ce limitează absorbţia alimentelor. Cele două nu sunt o soluţie pentru toată viaţa. Balonul şi burlanul se scot după câteva luni.

Care sunt intervenţiile de care pot beneficia persoanele obeze?

Există în acest moment patru tipuri de intervenţii pentru ele. Acestea nu sunt aplicate sub forma unui experiment, ci sunt standardizate în întreaga lume. Cea mai simplă este fixarea unui inel gastric de silicon, reglabil. El strangulează stomacul în porţiunea superioară (în zona de esofag). Lichidele pot trece în regiunea inferioară, dar cele solide rămân în prima parte şi dau rapid senzaţia de saţietate. Teoretic, putem strânge stomacul atât de mult, încât să nu mai poată trece nimic în segmentul inferior al stomacului, numai că o asemenea manevră nu ne-ar mai permite să bem lichide. Inelul gastric se montează laparoscopic.

Ce este bypassul gastric?

Majoritatea documentarelor televizate fac referire la această intervenţie. Bypassul gastric presupune împărţirea stomacului în două compartimente: unul aflat în continuarea esofagului şi un altul complet separat. Alimentele vor ocupa prima porţiune, fără a trece deloc în cealaltă parte a stomacului. Pentru a asigura tranzitul digestiv, la acest stomăcel format se conectează o parte din intestin. Ea va prelua alimentele pe care le înghiţim. Persoana care a recurs la bypass gastric mănâncă puţin, dar neselectiv, pentru că zaharurile şi grăsimile nu trec prin suprafaţa de intestin care face posibilă absorbţia lor. În plus, se satură foarte repede, deoarece alimentele vin precoce în contact cu mucoasa intestinală şi de acolo pleacă nişte semnale către creier, care determină apariţia senzaţiei de saţietate. În cazul inelului gastric, dacă mănâncă prea mult, persoana în cauză simte mai degrabă că se îneacă decât că se satură. Datorită acestor avantaje, intervenţia de bypass gastric a devenit unul dintre cele mai populare proceduri din istoria chirurgiei bariatrice. Dar are şi un dezavantaj: persoana care a efectuat-o trebuie să ia suplimente cu vitamine şi cu minerale, fiindcă ocolirea unui segment din tubul digestiv de către alimente poate determina anumite carenţe de nutrienţi.

Înainte de operaţie

Există intervenţii mai noi în chirurgia obezităţii?

În „oferta" pe care chirurgii o au pentru pacienţii cu obezitate se află, mai nou, o intervenţie numită gastrectomie longitudinală sau gastric sleeve. „Sleeve" înseamnă în engleză „mânecă", iar denumirea vine de la faptul că noi creăm un tub gastric ce seamănă cu o mânecă. Operaţia presupune secţionarea stomacului de-a lungul său, scoţând din organism porţiunea sa laterală, adică 80% din capacitatea rezervorului gastric. Rămâne doar un tub gastric ce are iniţial calibrul unui creion şi care este extrem de „zgârcit" cu alimentele. Calibrul creşte în timp, ajungând la doi-trei centimetri la un an de la intervenţie. Este o procedură mai nouă, pentru că abia acum tehnologia medicală poate oferi chirurgiei aparatură performantă. Mă refer la staplerul de sutură mecanică ce permite secţionarea stomacului. Datorită lui, sunt suficiente 20 de minute pentru a secţiona stomacul de-a lungul întregii sale lungimi, de circa 40 de centimetri. Prin chirurgia clasică, o asemenea intervenţie ar dura patru ore. Cu această intervenţie, pacienţii pierd în greutate până la 80% din excesul ponderal. De aceea, această operaţie este preferată în ultima vreme, chiar dacă impune nişte restricţii alimentare, cum ar fi să se stea departe de dulciuri, pentru că acestea nu ocolesc prima porţiune a tubului digestiv, ca în cazul bypassului.

Care este cea de-a patra operaţie?

Se numeşte diversie bileo‑pancreatică. Dacă primele trei enumerate se efectuează laparoscopic, aceasta se face prin chirurgie clasică şi este mai drastică. Ea presupune ocolirea unei suprafeţe foarte mari de intestin de către alimente, printr-o reconectare, şi nu prin tăierea intestinului. Se lasă doar ultimii 50-100 de centimetri din intestinul subţire din cei 7-10 metri, cât are acesta, ocolindu-l, dar fără a-l tăia. La bypassul gastric ocolim doar 1,5 metri. Pacientul care a recurs la diversie bileo‑pancreatică slăbeşte spectaculos. Însă el trebuie să meargă la toaletă de mai multe ori pe zi, aceasta şi pentru că alimentele sunt trimise practic direct în colon şi nu apucă să se absoarbă. Aportul alimentar nu este restricţionat. Un dezavantaj este că pierderile minerale, vitaminice, electrolitice şi proteinice trebuie înlocuite cu suplimente alimentare.

Care dintre intervenţiile enumerate are cele mai multe riscuri?

Fiecare dintre ele are un risc particular, în funcţie de pacient. Riscul este inegal. Fiecărei persoane i se potriveşte un anumit tip de operaţie. Uneori, un obez nu poate efectua o intervenţie mai complexă, cum ar fi diversia bileo-pancreatică sau bypassul gastric. Riscurile pot fi prea mari pentru el. Trebuie să-i facem mai întâi o intervenţie mai simplă, cum ar fi inelul de silicon sau micşorarea de stomac. Pacientul va slăbi un număr de kilograme, dar nu atât cât şi-ar dori. Scăderea în greutate reduce şi riscurile anestezice şi operatorii, ceea ce ne permite să efectuăm o altă intervenţie, mai complexă. Alteori, de teama riscurilor, pacienţii sunt cei care solicită operaţiile mai simple, gândind că vor contribui şi ei la scăderea în kilograme prin diverse restricţii. Este firesc să ai o teamă viscerală pentru a-ţi „abandona" un segment din intestin sau din stomac. Riscurile depind şi de echipa de medici care face intervenţia. S-au întâmplat destul de multe accidente în clinici nepregătite pentru aşa ceva.

Ce intervenţie ne reconturează cel mai bine si­lueta?

Cea mai mare eficienţă o are diversia bileo-pancreatică. Ea permite menţinerea timp de zeci de ani a greutăţii la care a ajuns pacientul. Urmează bypassul gastric, care prezintă un risc de reîngrăşare, la 5-10 ani, de 10-15%, apoi gastrectomia longitudinală, al cărei risc de îngrăşare după 5 ani este de 40-50%, şi inelul de silicon, în cazul căruia riscul de îngrăşare, la 3-4 ani de la montarea lui, este de 50%.

Operaţiile de micşorare a stomacului pot elimina total excesul de kilograme, după operaţie

Ce boli ar putea contra­in­dica asemenea intervenţii?

O persoană obeză este expusă unor riscuri anestezice şi operatorii, indiferent de tipul de intervenţie. Pacienţii obezi sunt o provocare pentru orice anestezist, pentru că riscul lor de deces este mult mai mare. Capacitatea de răspuns la un stres anestezico-chirurgical este grav afectată de obezitate, pentru că respiraţia unei persoane obeze este major afectată de depunerile de grăsimi în jurul căilor aeriene, a plămânilor, iar capacitatea de oxigenare a celulelor din corp este mult diminuată. Simpla menţinere a unui pacient obez pe masa de operaţie poate determina necroze ale grupelor musculare din partea posterioară a corpului, care vor intoxica organismul în perioada următoare operaţiei, cu riscul de a dezvolta insuficienţă renală. Nu de puţine ori se întâmplă ca pacientul să fie trimis acasă să slăbească înainte de intervenţia chirurgicală, tocmai pentru a reduce riscul complicaţiilor în timpul anesteziei.

Ce experienţă are România în chirurgia obezităţii?

La noi, aceste intervenţii există de aproximativ 20 de ani, dar implicarea a fost mai activă abia în ultimii 10 ani, în vreme ce experienţa Statelor Unite în acest domeniu este de peste 70 de ani. În fiecare an, la nivel mondial, 500.000 de persoane obeze recurg la aceste operaţii, în vreme ce în România s-au făcut cam 4.500 de intervenţii bariatrice în ultimii 30 de ani. Se estimează că în jur de 250.000 de români ar avea nevoie de o operaţie de acest fel. Dar, ca reprezentant al echipei specializate în chirurgia obezităţii, vreau să subliniez cu multă mândrie că, în estul Europei, există doar două centre de excelenţă în chirurgia obezităţii: unul la Moscova şi altul în Bucureşti, al cărui director sunt, la Delta Hospital. Doar 14 din cele 60 de spitale care au solicitat certificare din partea Consiliului European de Acreditare pentru Chirurgie Bariatrică au primit acest titlu, iar printre acestea se numără şi centrul de excelenţă românesc. 

''Nu de puţine ori se întâmplă ca pacientul să fie trimis acasă să slăbească înainte de intervenţia chirurgicală, pentru a reduce riscul complicaţiilor. ''

4.500 de operaţii de scădere a greutăţii s-au realizat în România în ultimii 30 de ani.

„Obezitatea afectează grav o persoană din punct de vedere psihic"

Care este impactul operaţiilor bariatrice asupra psihicului?

Major. Extraordinar. O femeie infertilă poate deveni mămică, pentru că, din cauza perturbărilor hormonale induse de obezitate, femeile nu mai pot rămâne însărcinate. Ele se căsătoresc, sunt echilibrate hormonal, îşi pot cumpăra hainele la care nu visau înainte, se reinserează profesional, devin active din punct de vedere fizic. Şase luni este intervalul de timp în care pacienţii scapă de kilogramele în plus după o intervenţie bariatrică, indiferent de tipul ei.

Dar pentru bărbaţi?

Impactul este la fel de mare din toate punctele de vedere: al suferinţei medicale, estetic, profesional, al vieţii de familie, de cuplu.

Aţi avut pacienţi care au scăpat de depresie şi au devenit veseli şi optimişti?

Am avut şi pacienţi care erau activi şi veseli şi înainte de operaţie, dar, în majoritatea cazurilor, obezitatea afectează grav o persoană din punct de vedere psihic. Ele încearcă să se ascundă de viaţa publică. După operaţie, dintr-o persoană deprimată, retrasă social, blazată şi complexată, pacientul devine o persoană activă social şi capătă un tonus psihic mult mai bun. 

Ce avantaje fizice are chirurgia obezităţii?

Un lucru foarte important trebuie spus înainte de toate, şi anume că operaţiile bariatrice nu sunt un moft, ci o necesitate. Intervenţiile pentru corectarea obezităţii se numesc bariatrice sau, mai nou, metabolice, pentru că, secundar unor astfel de operaţii, beneficiile sunt nu numai în planul estetic, ci şi în cel al remisiunii comorbidităţilor grave, cum sunt diabetul zaharat, hipertensiunea, problemele respiratorii şi cele articulare, dislipidemia, guta şi multe altele.

Centrul de Excelenţă în Chirurgie Bariatrică din cadrul Delta Hospital a primit recunoaştere din partea forurilor europene  Foto: Eduard Enea



Cu alte cuvinte, prin aceste operaţii pot fi tratate bolile asociate obezităţii?

Incredibil, dar da. Nu mai ai nevoie de insulină pentru diabet în 94% din cazuri. Dacă boala este veche de 20-30 de ani, atunci operaţia poate să nu ajute. Informaţia este revoluţionară pentru medicină, dar, din păcate, nu este cunoscută uneori nici de medici. Ea ocupă primele pagini ale ziarelor din Occident. Poţi vindeca diabetul prin operaţie. Oare românii nu trebuie să aibă acest drept?

Ce alte beneficii au pentru sănătate intervenţiile bariatrice?

Ar mai fi cele legate de locomoţie. Articulaţiile unei persoane obeze sunt suprasolicitate de kilogramele în exces şi nu de puţine ori se deteriorează, fiind necesare protezele. Problema este însă că aceste persoane sunt constant refuzate pentru asemenea intervenţii, din cauza riscurilor operatorii foarte mari. Chirurgia obezităţii le oferă şansa de a efectua un tratament ortopedic. Astfel, persoana obeză scapă de handicapurile la care ar fi fost condamnată pentru toată viaţa: acela de a nu ieşi din casă sau de a nu coborî din cărucior şi chiar din pat.

Credeţi că am avea nevoie de un program de sănătate care să permită persoanelor obeze accesul la tratament chirurgical?

Operaţiile bariatrice nu sunt prea populare la noi în mare parte din cauza limitării financiare. Ele sunt costisitoare, pentru că echipamentele sunt moderne. Din păcate, există doar o contribuţie individuală. Obezitatea determină un număr mare de afecţiuni cronice, al căror tratament este compensat prin diverse programe de sănătate. Pentru ele se cheltuiesc enorm de mulţi bani publici, când mai simplu ar fi să finanţăm un program care să rezolve problema obezităţii şi să nu mai avem nevoie de medicamente pentru diabet, pentru bolile respiratorii şi aşa mai departe. Dacă am face un calcul, am realiza că o investiţie în chirurgia obezităţii ar putea fi avantajoasă pentru sistemul medical. La aceasta mai adăugăm şi faptul că persoana obeză va putea merge la muncă şi nu va mai trebui să beneficieze de contribuţiile sociale.

Una din două

- Femeile sau bărbaţii? Care sunt mai predispuşi la îngrăşare? Femeile.
- Gurmanzi sau doar pofticioşi? Cum aţi caracteriza românii? Cred că sunt pofticioşi. Gurmand înseamnă o selecţie rafinată. Românii ar mânca de toate.
- Stresul sau aditivii alimentari? Care ne îngraşă mai tare? Fără discuţie stresul.

CV

- Un chirurg încrezător
- Data şi locul naşterii: 17 noiembrie 1962, jud. Olt
- Starea civilă: Căsătorit. Are patru copii
- Studiile şi cariera:
- A absolvit UMF  „Carol Davila" în 1987
- Este directorul Centrului de Excelenţă în Chirurgie Bariatrică din cadrul Delta Hospital din Bucureşti
- Este membru a şase organizaţii internaţionale
- Crede că nu există situaţie care să nu poată fi depăşită