Spanacul este o sursă importantă de vitamine C şi A. De ce fierul şi calciul nu pot fi absorbite în organism

Spanacul poate fi un fel de mâncare, o salată sau o garnitură, după cum ne pofteşte inima

În pieţe au început să apară trufandalele. După o iarnă nu tocmai uşoară, de pe tarabe ne fac cu ochiul spanacul, urzicile, loboda sau ceapa verde. Vitaminele şi mineralele se găsesc în cantitate mare în aceste verdeţuri, care au, în plus şi puţine calorii.

Cu frunză creaţă sau dreaptă, spanacul este foarte gustos, şi, în plus, ne fereşte de spaima kilogramelor în plus. Crud, este o sursă importantă de vitaminele A (betacaroten)  şi C. Chiar şi fiert spanacul conţine de asemenea vitamina A, riboflavină – vitamina B6 – vitamina C, folat, dar şi potasiu, calciu, fier şi magneziu.

Potrivit „Abecedarului de nutriţie“, cooordonat de prof. dr. Nicolae Hâncu, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, deşi spanacul este o sursă bogată de fier şi calciu, absorbţia acestor elemenete este considerabil redusă din pricina conţinutului crescut de acid oxalic.

Comparativ, organismul utilizează aproximativ 50% din calciul conţinut în broccoli şi doar 5% din calciul conţinut în spanac.

Fiert prea mult, spanacul poate căpăta gust de pământ şi o consistenţă vâscoasă, pe când crud sau puţin fiert, gustul este mai plăcut. Prin fierbere, volumul se reduce de aproximativ 4-5 ori.