Părintele cercetării somnului, evreul originar din Basarabia care a „trezit” lumea ştiinţifică
0
Nathaniel Kleitman, cunoscut sub numele de “părintele cercetării somnului” s-a născut în 1895, în Basarabia, iar mai târziu a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători din Statele Unite.
“The New Yorker” îi dedică un articol lui Kleitman, evreul originar din Basarabia care la vârsta de douăzeci de ani a ajuns în New York.
Până ce Kleitman a început cercetările, somnul era un capitol obscur în ştiinţă. Într-unul dintre primele sale experimente, el a ţinut treji mai mulţi tineri pentru câteva zile la rând, după care i-a testat. El însuşi a fost frecvent subiectul propriilor cercetări.
Participând în experimente care cercetau efectele privării de somn, Kleiman stătea treaz mai mult ca oricine altcineva – 115 ore consecutiv. La un moment dat, epuizat şi halucinând, a declarat : “Este dn cauză că sunt împotriva sistemului”. Ulterior, a precizat că avea impresia că se află în cursul unei dezbateri cu privire la sindicate. Într-un alt experiment, Kleitman a petrecut şase săptămâni în subteran, încercând să aibă un program de 28 de ore pe zi, tentativă care a eşuat.
La începutul anilor 1950, cercetările lui Kleitman au devenit arhicunoscute în lumea ştiinţifică. Potrivit unuia dintre studenţii săi, 1953 a fost anul în care “studiul somnului a devenit o ramură a cercetării ştiinţifice”.
Noile tehnologii au făcut studiul somnului mai ieftin, mai simplu şi mai puţin intruziv. În 2003, un expert în domeniu a anunţat “răsăritul epocii de aur a cercetării somnului”. De atunci, sute şi poate mii de lucrări au fost scrise, tratând o gamă variată de subiecte, de la “probleme de somn în rândul şcolarilor chinezi” şi până la “somnul rinocerilor”.
Dintre numeroasele probleme care pot apărea în pat, cele legate de somn sunt poate cele mai întâlnite. Amatorii au început şi ei să cerceteze domeniul. Cartea lui David K. Randall, “Dreamland: Adventures in the Strange Science of Sleep”, este o relatare despre problemele autorului.
Randall povesteşte cum are dificultăţi în a adormi, vorbeşte despre somnambulism şi consideră că există mai multe cauze care duc la epuizare: lumina în exces, supraîncălzirea încăperii. Electricitatea a făcut întunericul opţional, eliminând acea senzaţie de oboseală care se instalează odată cu apusul soarelui. Randall crede că “managementul oboselii” va avea un viitor strălucitor. La fel ca şi timpul, se pare că şi somnul înseamnă bani.
Cu toate acestea, mecanismele care declanşează nevoia de a dormi rămân încă un mister. Allan Rechtschaffen şi Bernard Bergmann au coordonat un experiment considerat clasic care a arătat că şobolanii, când nu dormeau timp de două, trei săptămâni, mureau. La fel ca şi Kleitman, aceştia au identificat o consecinţă dramatică a lipsei de somn, dar nu au aflat nimic despre necesitatea acestuia.
Drept concluzie, Rechtschaffen a scris: “dacă somnul nu serveşte nicio funcţie vitală, atunci este cea mai mare greşeală făcută de evoluţie”.
Se încarcă comentariile...
