„Urăsc fotbalul”: o poveste cu români şi unguri

La meciul România-Ungaria din seara aceasta, Radu nu se va uita la televizor. Cum nu s-a uitat nici la finala Campionatului Mondial de Fotbal. De ce urăşte fiul unui cuplu mixt (tată secui, mama româncă) sportul rege, vedeţi mai jos.

Fotbalul… am o antipatie faţă de el. Să nu-l văd, să n-aud de el. Şi-am să surprind: nu, nu din cauza „fotbaliatorilor” - ce ţin de toartă fete cu inteligenţa unor genţi, ce se dezbracă pe o lingură de ciorbă în primul ziar care le-o oferă, nu din pricina lui Mitică de la Ligă, nici din cea a prestaţiei Naţionalei. Eu am o problemă cu sportul în sine.

O să spuneţi, probabil, că un om care poartă o ură vizavi de un sport e dezaxat, că poate generalizez, că sunt cu siguranţă ignorant. Recunosc însă, da, am o problemă. Cunosc, dar sursa antipatiei faţă de fotbal. Din copilărie mi se trage. Am crescut într-o familie tare faină, mamă regăţeancă, tată secui. Am crescut într-unul din oraşele în care nevorbitorii de limbă maghiară „mor de foame pentru că nu pot să-şi cumpere o pâine” – Sfântu Gheorghe. Despre ei pe larg însă altădată. În cartierul în care am învăţat că atât Aniko, cât şi Ana-Maria (prietene de nedespărţit la acea vreme) se gâdilă în acelaşi loc şi că le place indiferent de faptul că nu vorbesc aceeaşi limbă – ei bine, în acea mahală băieţii jucau des fotbal. Şi erau mulţi. Ficiori de secui pur-sânge, dar şi de moldoveni aduşi de Ceauşescu să industrializeze oraşul. Regula era că joacă vorbitorii de română cu cei de maghiară. Alt criteriu de selecţie pentru a intra în vreo echipă nu exista. Nu conta ca erai ţigan (aveam şi din ăştia), ce limbă vorbeai definea echipa în care joci.

Asta e, copiii reuşesc să implementeze, în jocurile lor, politica prinsa în zbor de la părinţi.

Şi oricât am încerca să ţinem batista pe ţambal şi să ne ascundem după deget, despre politici naţionaliste se discută în zonă. Nu public, puţină lume îşi asumă s-o facă public, însă, în privat, toată lumea are o opinie. Eu fiind unul dintre puţinii născuţi în familie mixtă, vorbind ambele limbi, eram pasat mai ceva ca mingea de fotbal dintr-o tabără în alta.

„- Ce faci mă aici? Tu joci la unguri!”

„- Nem nem, te nem velunk egy csapatban jatszasz!” [Nu, tu nu joci cu noi în echipă]

Şi tot aşa de la o echipă la alta, practic n-am apucat să joc fotbal deloc. Am prins ură faţă de el. Singurele ocazii când aveam posibilitatea să joc erau atunci când înlocuiam portarul vreunei echipe. De cele mai multe ori îi înlocuiam pe amândoi, pe rând – când fugeau să facă pipi sau să mănânce în grabă cina. Nu mă plâng totuşi. Am rămas cu ura faţă de fotbal şi am renunţat destul de rapid să mă infiltrez printre adepţii sportului-rege.

În schimb, m-am concentrat mai mult pe Aniko şi Ana-Maria. Da, recunosc, de câteva ori mi-am luat insulte cum că aş fi fătălău. Fetele au însă, altă părere, iar micii fotbalişti şi-au dat seama şi ei, într-un final, că şi-au pierdut timpul jucând într-o ligă imaginară.

Articol de Radu Voina, publicat iniţial pe MaghiaRomânia. Editor: Sever Ioan Miu, care vă scrie, în continuare, mai jos.

Am vrut să vă ofer un articol legat de fotbal, acum, în ziua meciului România-Ungaria. Nu am scris eu unul, pentru că sunt antitalent la jocul ăsta. Şi, spre deosebire de Radu, nu am trăit experienţa lui "tu joci la români", fiind bucureştean.

De aia, mă voi abţine să caut în vreun păcat al fotbalului explicaţia pentru situaţia descrisă de Radu, care nu mi se pare ok. Nici nu voi da vina pe români sau pe unguri.

Şi nici nu voi arăta cu degetul spre intoleranţă, segregare, şovinism. Nu înainte de a vă ruga să găsiţi voi înşivă, fără să demonizaţi vreo etnie, păcatul omenesc ce îi face pe unii copii din ţara asta să se joace de-a România-Ungaria pe zgura din curtea şcolii. Cu efecte negative asupra lor, după cum se poate citi mai sus. Şi să găsiţi, de vreţi, şi o soluţie.

Aşadar:

CE îi face pe copiii din Sfântu Gheorghe să se împartă în "români" şi "maghiari" la fotbal?

Şi, presupunând că aţi avea forţă de persuasiune asupra acestor copii,

CUM i-aţi convinge să abandoneze segregarea etnică pe teren?

aştept, cu interes, opiniile voastre pe pagina de facebook a MaghiaRomânia

Sever