"Squadra Azzura" ne aşteaptă cu un golgheter brazilian. Cum au tratat italienii naturalizarea străinilor

Eder e golgheter în Italia

Deşi FRF n-a anunţat ferm că vrea să naturalizeze vreun jucător străin, ci doar că este deschisă acestei variante, subiectul devine din ce în ce mai cald.

Pe de o parte, antrenorul Anghel Iordănescu, susţinut şi de alţi federali, se plânge mereu că are o arie mică de selecţie, iar pe de altă parte grupări de suporteri se opun acestei politici, cerând promovarea jucătorilor români şi interzicerea importului de străini în fotbalul nostru. Chiar zilele trecute, pe zidurile complexului Arena Naţională au fost scrise mesaje, precum „Fără străini la naţională”, „Stop naturalizărilor”, „Centre pentru juniori, nu import de jucători”
Subiectul naturalizărilor a reapărut în discuţie odată cu modificarea legii prin care cetăţenia română se poate acorda mai uşor persoanelor care pot avea contribuţii deosebite la promovarea imaginii României, categorie în care se încadrează şi sportivii. Altfel, ar fi fost extrem de greu ca vreun sportiv să îşi ia cetăţenia, pentru că în primul rând ar fi trebuit să stea în ultimii cinci ani în România.
Adusă acum din nou în prim plan, problema naturalizării unor jucători străini a existat şi încă mai există şi în alte ţări. De fapt, în majoritatea celor care au ales această cale, în Europa existând doar şapte-opt Federaţii, între care şi cea Română, care n-au marşat pe această pistă. Spre exemplu, Italia, naţională pe care „tricolorii” o vor întâlni pe 17 noiembrie, la Bologna, s-a confruntat cu un val imens de critici, după fiecare jucător de altă naţionalitate înrolat de squadra azzura. Opiniile au venit tocmai din interior, de la antrenori consacraţi, precum Roberto Mancini, care au afirmat răspicat că „naţionala Italiei trebuie să fie a italienilor”.
Eder a fost „cariocas” până la 19 ani
Precizăm din start că nu comparăm nivelul fotbalului românesc cu cel al fotbalului italian şi nici valoarea străinilor din cele două competiţii şi doar prezentăm ce s-a întâmplat în Italia. În acest moment, această naţională şi-a deschis porţile pentru orice jucător străin de calibru. Ce-i drept, mulţi dintre ei sunt născuţi în Penisulă din părinţi imigranţi sau din familii mixte. Egipteanul El Sharaway şi nigerianul Okaka, aflaţi în lotul lui Antonio Conte pentru meciul cu România sunt în această situaţie. Eder însă, atacantul Sampdoriei, s-a născut şi a jucat până la 19 ani în Brazilia. A fost naturalizat anul acesta şi în şase meciuri a dat două goluri. „Dacă Mario Camoranesi (argentinian) a fost bun când Italia a luat titlul mondial în 2006, atunci Eder de ce nu ar fi bun acum?”, a fost replica selecţionerului Antonio Conte, atunci când l-a cerut pe Eder la naţionala Italiei. Eder, care acum este golgheterul campionatului italian şi socotit vârful momentului pentru Squadra Azzura, e doar un caz. Jucători activi şi cu selecţii pentru Italia sunt şi Ballotelli (ghanez), Vasquez (argentinian), Ogbonna (nigerian), Oslavldo (argentinian), Thiago Motta (brazilian), Giuseppe Rossi (american) ori Palletta (argentinian). Ultimul a fost chiar campion mondial cu Argentina la naţionala Under 20, unde a fost coleg cu Messi şi Aguerro, dar la seniori a preferat să joace pentru Italia.
Fotbalul italian a avut avantajul de a putea naturaliza mult mai uşor fotbalişti străini, prin acordarea cetăţeniei în baza unor rude italiene ale acestora, pe baza cărora s-a dovedit că respectivul a avut rădăcini în această ţară. Ceea ce la noi e imposibil, nici măcar un nebun neputând crede că Fatai (nigerian), De Amorim, Eric (brazilieni) sau Cristian Lopez (portughez) au strămoşi români. Ce va urma în acest caz al naturalizărilor rămâne de văzut, Federaţia urmând a decide dacă România are nevoie de străini sau se poate baza doar pe români.