De la înălţimea de campioni absoluţi galactici interdisciplinari – de la fotbal sau industrie, până la ctitori de autostrăzi sau spitale – mustim de zeflemea la adresa acestei dezamăgiri naţionale care poartă numele de Simona Halep.

O mai înţeapă, însă elegant, şi presa internaţională, dar în România e desfiinţată. E labilă psihic spre tâmpiţică de-a dreptul, e şpăgară şi vinde meciurile, e numai baftă în tot ce-a realizat etc. Ce să mai vorbim, o pată pe chelia fără prihană a ortodoxului tradiţional-familist de sorginte dacică.

Paradoxal, cel mai competitiv „produs“ sportiv românesc din ultimii 20 de ani a devenit ţinta miştoului mioritic. Iar ghilimele de la produs nu sunt întâmplătoare, având în vedere că aportul românesc la formarea sportivei din Constanţa tinde spre zero.

Nu spun că n-ar fi normal să fii dezamăgit, ca fan, atunci când Halep pierde un meci. Dar să debitezi isteric tot soiul de jigniri gratuite nu mai ţine de normalitate.

Şi poate că da, Simona are nevoie de psiholog sportiv care s-o înveţe cum să-şi depăşească emoţiile înaintea unui succes major. Nu-i nimic nefiresc. De altfel, ea însăşi a apelat la consultanţă de specialitate în primăvară, când a realizat că are o atitudine negativistă în anumite meciuri. Însă de aici şi până la a insinua că vinde meciuri e un drum lung şi lipsit de orice fundament.

În fond, nu trebuie să fii vreun expert ca să urmăreşti, dacă tot eşti fan, în ce constă activitatea sportivă a unui jucător profesionist de tenis. În aproape fiecare zi (şi funcţie de succesul individual), intri pe un teren de tenis, în faţa unei mulţimi de oameni, şi joci cu un adversar. Un alt profesionist care se antrenează tot zilnic şi care intră pe teren cu acelaşi scop: să învingă. Fiecare încearcă să-şi pună în valoare calităţile, fie că vorbim de forţă, de viteză sau abilitate.

Numărul victoriilor şi calitatea adversarilor pe care i-ai învins este cuantificat în puncte şi te plasează într-un clasament mondial. Şi, ce să vezi, Halep este prezentă în Top 10 de patru ani încoace, fără sincope. Cam asta este valoarea reală a Simonei, dincolo de părerologia oricui. Iar rezultatele ei sunt obţinute în parametrii fizici cu care a înzestrat-o natura. Pentru că Simona trebuie să suplinească lipsa taliei şi a forţei cu viteză şi un joc cât mai precis şi variat.

Ne-am dori să câştige turnee de Mare Şlem şi să ajungă numărul 1 mondial? Normal. Sunt convins că şi ea! Din fericire, spre deosebire de criticii ei nevrotic complexaţi, Halep are forţa interioară să admită şi să lupte să-şi îndrepte defectele. Nu ştiu dacă asta îi va aduce vreun titlu de Mare Şlem sau prima poziţie în clasamentul mondial, dar cred că e arhisuficient pentru a-i asigura respectul oamenilor normali la cap, oricât de puţini or mai fi rămas prin România.